Mame ... "denaturate" ? (2)
Raspunsuri - Pagina 4
Morgano spune:
Nu stiam ca se poate implica copilul in atatea activitati inainte de DC, recunosc. Am invatat enorm aici si totodata in timp am ajuns sa selectez ce ni se potriveste.
Ea voia sa stranga si cand era cu noi.Isi strangea jucariile si la 1 an si jumate, insa bona de atunci era atat de "perfecta" incat strangea ea tot ca sa luceasca casa, n-o lasa sa faca nimic, nici macar sa se joace libera, a reusit in 5 luni sa faca din copilul meu un copil frustrat, tacut, isteric de neputinta, o ameninta cu "te bate mami" cand ea nu stia ce e bataia (am aflat asta din parc), din protectie exagerata (nu pt copil ci ca sa fie ea exonerata de orice responsabilitati in caz de ceva) fetita mea cea vesela a devenit un copil plangacios, speriat, intimidat de mult prea multe, era speriata de cainele casei si de leaganul din parc, nu vorbea mai nimic.... dar mi-am dat seama de toate astea decat in timp si ma dau si acum cu capul de pereti 
Cand ajungeam acasa obosita dupa 9 ore la birou, cu burta de 8 luni si grijile ca bb din burtica era dismatur, cu 10 plase de cumparaturi, cand gaseam ordine perfecta si fata mea cea mare dormea, ziceam ca e totul e bine si ca ea e bine. A trebuit sa stau acasa 10 zile ca sa inteleg de ce un copil cuminte si afectuos, chiar dc extrem de zburdalnic, era serile radical schimbat. O culcam in cel putin 2 ore,urla, scutura patul de era de n ori sa se rastoarne cu el cu tot, plangea din orice....
Ca si concluzie... atat timp cat ai preocupari (justificate, uneori) care te impiedica sa vezi esentialul din viata copilului tau... esti vinovat ca fara sa vrei l-ai pus pe un plan care nu ti-a permis sa judeci corect pentru el.
Ripley, mami de Ana Ecaterina (10.11.2005) si Iris Maria (10.10.2007)
alra spune:
quote:
Ca si concluzie... atat timp cat ai preocupari (justificate, uneori) care te impiedica sa vezi esentialul din viata copilului tau... esti vinovat ca fara sa vrei l-ai pus pe un plan care nu ti-a permis sa judeci corect pentru el.
Sunt total de acord cu ceea ce zici. Parerea mea este ca in situatia pe care o discutam amarata aia nu si-a dat seama in ce stare este de fapt si a mers impinsa de regulile societatii "ca asa se face"
Vacanta cu Laura in Romania
Elise spune:
Eu am discutii despre "denaturare" cu maica-mea. Am ajuns pina la faza la care a zis ca "pe mine nu m-a crescut bine si cu fie-mea va proceda altfel" si i-am zis sa procedeze cum vrea ea si cu cine vrea, dar cu copilul meu procedeaza cum zic eu. Sa-si faca experimentele in alta parte.
Pe scurt, ambele sintem la fel de "denaturate" una pt. alta: ea ca e spirit cazon, profesoara de moda veche, asa intepata citeodata ca ma nelinisteste pe mine, d'apai pe saracul copil. Are pretentia ca fie-mea sa stringa dupa ea la 1 an si un pic: sa pui un copil care e chior de somn sa adune cuburile si papusile si maimutele de pe jos inainte sa-l culci mie mi se pare cruzime. Asa ca i-am spus pas, nu stringe nimic, acum DOARME.
I se pare o nenorocire ca fie-mea maninca dimineata cereale in loc de fructe, de exemplu - intr-o singura dimineata nu a vrut fructe si i-am dat cereale. Ne-am certat trei zile pe tema asta. I se pare tot o nenorocire ca ii schimb meniul si, daca miercuri ea minca ficat, i-am dat joi ficat si miercuri pui. Si pe asta ne-am certat trei zile.
Eu cred ca ea are o problema de automatism, ea crede ca eu sint haotica.
Nu accepta sa iau copilul dupa mine cind ies in oras, eu nu accept sa o plimbe doar trei pasi in jurul blocului. Am ajuns sa ne contrazicem pina si pe pampersi: ca de ce i-am pus un pampers si nu alt pampers, cind erau la fel si din acelasi pachet - deci asta chiar m-a depasit....
Nu mai vorbesc de alegerea bluzelor, pantalonilor, ciorapeilor pt fie-mea...
Vine in control de douaj de ori pe zi si se strimba, invariabil: ba e prea cald, ba e prea frig, ba de ce inca doarme, ba de ce s-a trezit. Daca o imbrac pe bebe sa iesim se jeleste de zici ca n-o mai vede in viata ei: ca unde duc copilul, ca e copil mic, ca trebuie sa stea IN CASA... samd.
Acum, bomboana de pe tort este ca fie-mea s-a obisnuit sa o giugiulesc eu toata ziua, de cind sint cu ea acasa. Asa ca a devenit mai afectuasa, se lipeste de mine mai mult.... vine mai des sa o pup, se alinta - si maica-mea se precipita toata ca "Uite! ai invatat-o o rasfatata! Cu mine nu facea asa!".
Normal, ca nu avea cu cine... si doar nu fac armata cu ea acum... e copil!!! Pe noi cred ca nu ne pupa nici in somn, dar eu cu fata mea am alta relatie. Evident, nu accepta ca am alta parere. daca am alta paree, precis e una proasta! 
Ea stie mai bine!
Acum.. ca sa fiu offtopic de tot... e mama, n-as vrea sa ii dau time off, dar probabil asta o sa fac. Ca deja nu ma mai tin nervii mei slabiti oricum sa o vad din ora in ora cum se plimba tantosa si critica tot ce misc la mine in casa. Si mai ales faptul ca imi rasfat copilul MEU.
Elise & BBLisa
Morgano spune:
Elise, mama mea e medic... de moda veche, fara ciubucuri, cafele si compromisuri de genul: dai banu, nu faci armata sau ai carnet de sofer.
Insa, noi am invatat una de la alta: eu sa nu o mai desconsider ca nu ar face fata cu fetele, nu o credeam in stare si totusi se descurca, ea imi respecta regulile cu strictete, nici nu mai respira zgomotos cand comentez, asta insa pt ca am convins-o ca in felul meu poate cretin am dreptate, si ca fetele mele sunt fericite asa cum am decis noi sa le crestem si educam.
Nu am de la mama asteptari si cerinte care stiu ca nu le poate duce, ea, surprinzator pt mine, aproba modul in care ma comport fata de fete si ma sprijina enorm.
Am cedat ambele, ea mai mult decat mine pemntru ca e MAMA MEA si incearca sa ma inteleaga. Si poate ca din nou sunt norocoasa si mi se respecta alegerile, sau poate greselile fara reprosuri.
Edit esentialul: cand am simtit ca nu mai face fata, si nu s-a plans niciodata desi era lata de oboseala, am cautat prima bona.
Ripley, mami de Ana Ecaterina (10.11.2005) si Iris Maria (10.10.2007)
Adriana mica spune:
Buna dimineata,
Urmaresc de mult acest subiect... din curiozitate, cred! Sau poate pentru ca uneori ma consider mama denaturata!
Eu sunt din categoria acelor mamici care au incercat sa faca absolut totul ca la carte in ceea ce priveste cresterea celui mic, insa intr-o maniera destul de echilibrata, cred eu: am iesit afara la varsta de 10 zile, am mers la cumparaturi impreuna de la 2 luni, am papat mai cu restrictie pana la 1 an si fara dupa aceea, dar totusi fara junk food; cu toate acestea sunt constienta de faptul ca o abordare mai flexibila in anumite situatii ne-ar fi fost mai de folos amandorura. Este adevarat ca lucrurile s-au mai schimbat pe masura ce copilul a crescut. Cu toate acestea, ma simt in continuare vinovata pentru clipa de neatentie cand s-a aruncat in cap de pe pat, chiar sub ochii mei! Sunt constienta de faptul ca este mai bine sa il las sa experimenteze pentru a invata din propriile lui greseli (desi imi sare inima din piept la fiecare noua vanataie pe care si-o face), dar atunci pur si simplu ar fi trebuit sa evit o asemenea situatie (a fost o cazatura destul de puternica, noroc ca nu s-a intamplat ceva grav).
Cat priveste implicarea celor din jur in cresterea copilului, in cazul nostru este aproape inexistenta. Si uneori mi-as dori sa o am pe mama aproape. Intotdeauna m-a incurajat sa fac ce cred eu ca este mai bine pentru copil, sfaturile ei au fost intotdeauna binevenite. Din pacate insa, are probleme de sanatate si in plus, locuieste cam departe pentru a ne putea baza pe ajutor din partea ei.
Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...
adelaki spune:
quote:
Originally posted by Ripley
Ea voia sa stranga si cand era cu noi.Isi strangea jucariile si la 1 an si jumate, insa bona de atunci era atat de "perfecta" incat strangea ea tot ca sa luceasca casa, n-o lasa sa faca nimic, nici macar sa se joace libera, a reusit in 5 luni sa faca din copilul meu un copil frustrat, tacut, isteric de neputinta, o ameninta cu "te bate mami" cand ea nu stia ce e bataia (am aflat asta din parc), din protectie exagerata (nu pt copil ci ca sa fie ea exonerata de orice responsabilitati in caz de ceva) fetita mea cea vesela a devenit un copil plangacios, speriat, intimidat de mult prea multe, era speriata de cainele casei si de leaganul din parc, nu vorbea mai nimic.... dar mi-am dat seama de toate astea decat in timp si ma dau si acum cu capul de pereti
Oooff, mare problema asta cu bonele...eu sincer mi-as dori sa existe crese sigure si verificate si la noi pt copii cu varste mici ( cum am inteles ca sunt in alte tari), decat sa las copilul cu bona. Si uite asa mai am 3 saptamani pana ma intorc la lucru si nu am nici bona, nici cresa, nici bunici..singura speranta este sa-l conving pe tati sa isi ia concediu de paternitate pana face asta micu' un an si-l putem inscrie la cresa privata..
Adela si bebe Darius (7.11.2007)
ang3lt0uch spune:
Dumane s-a ajuns la capitolu 2 de ieri pana azi :D :)
Nici n-am apucat sa citesc tot :)
Elise, problema cu totul trebe facut intr-o ordine, la fel tot timpu o am si eu cu mama mea :D E profesoara cred ca e deformatie profesionala. Dar nu exagereaza, sunt daor sugestii si niciodata nu mi-a zis :asa tre sa faci si pct. Mai degraba a zis : mami dar uite ca eu cu tine faceam asa si asa... Uneori chiar m-a ajutat, alteori m-am enervat si i-am zis ca a gresit, fiecare cu chichitele ei ce sa-i faci :D . Mami meu e pro tinut copilul legat de tine cu sfoara, in sensul ca sa nu o las sa mearga singura ca e prea mica, sa nu o las sa se joace in coltul ei cu jucarii, sa o tin numai in scaune prinsa cu curele etc etc... :) Dar, deh, fie-mea nu sta asa, nu- ichip, poate o fi mai safe, dar asta e firea ei :)
In concluzie, si mama a gresit la mine, si eu la fata mea, fiecare cu greselile ei, si atata timp cat nu exageram cu observatiile , sfaturile sunt utile... Bine acu, eu nu stau cu mama, deci nu ne vdm asa des..la cateva zile :D. Mai nou e invers, eu ii dau sfaturi ce sa-i faca si ce nu, si eu ma ratoiesc la ea, ptr ca vine vacanta de vara, ei ei, profesorii vor fi in vacanta, si tre sa o pregatesc si pe ea si pe mn pshic ptr perioada cand va fi libera si va mai sta si pe ea fata, fara mine. Pan acu n-am avut curajul sa o las niciunde fara mine, dar at va fi mai mare :)
Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Poze cu ingerasul mic
alra spune:
Eu va pot spune din experienta cu fi-mea ca este foarte usoara acomodarea la cresa la un copil foarte mic. Cand sunt mici nu au inca frica de straini, cand incep sa o dezvolte cresa e deja mediu de incredere pentru ei. Mi se pare mult mai greu sa dai un copil crescut acasa cu bona sau de catre tine la 3 ani la gradinita.
Noi insa nu mergem la o cresa propriu zisa ci la o cresa privata. Aici se incurajeaza un sistem de crese private pe principiul ai casa corespunzatoare unor norme, ai sufiecient material sa tii x copii mici, te inscrii intr-o asociatie, deschizi cresa, asociatia vine fara sa anunte in control ca sa vada daca esti in norme cu casa, ai mancare proaspata la copii in ziua respectiva, nu ai mai multi copii decat declari, etc.
Majoritatea sunt cate 1 femeie care are voie maxim 4 copii full time, unii sunt sot si sotie sau mama si fiica, in 2 ai voie sa ai mai multi copii, cred ca 12 fulltime, nu sunt sigura.
Noi mergem la unii sot si sotie, eu prefer 2 persoane ca una singura musai mai merge la baie sau merge in alta camera si lasa invariabil copiii nesupravegheati. Aici unde mergem noi e groaznic de curat, poate chiar prea curat. La cresa de rezerva (unde mergem cand sunt astia in concediu) nu e asa curat insa au mai multe activitati cu copiii - asta toamna le-au luat amprente de la mana si picior cu tus pe foi - in forma de paianjen si fantoma, in iarna au facut bradul cu ei si apoi i-au pus la poza langa brad si ne-au trimis ca surpriza felicitari cu copilu respectiv cu caciula de mos pe cap langa brad. Superb!
Acuma nu vreau sa va zic ce scatoalce mi-am incasat de la prieteni/cunoscuti ca fi-mea e la cresa. Una mi-a zis ca decat sa dai copil de 3 luni la cresa mai bine renunti la ideea de maternitate (asta cand am anuntat-o cu bucurie ca sunt insarcinata), altcineva a comentat ca fi-mea s-a nascut la cresa... Nu va zic ce simt cand aud asa ceva...
Una peste alta insa fi-mea e foarte sociabila, prietenoasa si toti oamenii o plac la prima vedere. Toata lumea o lauda din cauza asta. Si eu pe aceasta cale ca, deh, tot tiganu isi lauda ciocanu 
Aaa si inca ceva: cand arat poza cu fi-mea jucandu-se in propria curte pe propriu'i topogan comentariile sunt "vaiii ce bine de voi, ce frumos ca aveti asa loc pentru copil", cand zic ca merge de la 3 luni la cresa v-am zis deja ce aud. In cazul nostru insa una fara alta nu se poate ...
Vacanta cu Laura in Romania
Elise spune:
quote:
Acuma nu vreau sa va zic ce scatoalce mi-am incasat de la prieteni/cunoscuti ca fi-mea e la cresa. Una mi-a zis ca decat sa dai copil de 3 luni la cresa mai bine renunti la ideea de maternitate (asta cand am anuntat-o cu bucurie ca sunt insarcinata), altcineva a comentat ca fi-mea s-a nascut la cresa... Nu va zic ce simt cand aud asa ceva...
In mod cert trebuie sa fie ceva de comentat si in cazul tau, nu vad de ce te surprinde...
Toata lumea are parte de comentarii rautacioase: la tine e vorba de cresa. Daca nu era cresa, era altceva.
Eu sincer cred ca nici copiii nu pot fi "redusi la numitor comun": pentru toti e mai bine ASTA.
Asa cum adultii sint diferiti, si copiiii sint... De exemplu, eu n-as putea sa fiu "inregimentata" cu un program foarte strict pentru ca am o problema cu rutina. Chiar am. Ma usuc si mor
Si asa am fost de mica.
Maica-mea se bate cu pumnii in piept ca eram grasa si frumoasa, se lauda cu mine la kilogram, si putin ii pasa cit plingeam eu dupa gratiile de la geam ca vroiam sa ies afara si sa alerg dupa porumbei cind ma forta sa dorm.
Cam toata copilarie mi-am petrecut-o visind cu ochii deschisi la ziua cind o sa fiu mare... si tare
si o sa pot sa plec unde vad cu ochii si ce de kestii nemaipomenite o sa fac atunci!Bine, si asa s-a si intimplat, dar asta e alta poveste....
Ideea e ca nu ma definesc ca avind o copilarie fericita, n-a fost fericita deloc. A fost mult prea ingradita. Si dupa aia am scapat din lantz brusc. Nu asta consider ca e normalitatea.
Posibil sa nu fi simtit nevoia de siguranta pentru ca aceasta necesitate era satisfacuta. Dar simteam nevoia sa zburd, sa ma urc in toti pomii, sa ma murdaresc, sa sar in toate baltile, sa PLEC din casa. Si asta era exact ce o ingrozea pe maica-mea cel mai mult.
Am ajuns la un moment dat chiar la manifestari razboinice: eram alergica la pisici, alergie grava, si tub de oxigen in crize... Si nu ma lasa afara pentru ca pe strada erau pisici. Nu se apropiau de mine... dar da, ERAU pisici.
De razbunare am prins una si mi-am pus-o pe fatza, in fatza maica-mii: poftim. Tot nu ma lasi afara, na, ca a venit pisica la mine! Direct in nasul meu! Acum ma lasi?
Aveam vreo 4 ani... si deja foloseam metode "de fortza", intr-atit eram de disperata de stationarea asta fortata.
Ma rog, razboiul lua multe forme.. nu mincam nimic decit incalecata si inghitit cu forta, dupa care vomitam. Jeleam sa plec la scoala odata, ca sa plec si eu undeva. Ma uitam cu jind dupa copiii cu ghiozdan in spate. Si, cum ii prindeam, ii luam la bataie... de ciuda.
Nu vreau sa repet scenariile astea cu bebe a mea.
Mi-a ramas bine intiparit in minte ca si bebeii, oricit de mici, au dorintele lor - si nu faci decit rau daca incerci sa ii schimbi fundamental, nu poti. Pe cit posibil trebuie sa "te pliezi" si sa il lasi sa-si urmeze dorintele. Chiar daca teoria despre ce le trebuie copiilor spune una, s-ar putea ca realitatea sa spuna alta. Si, la urma urmei, ei exprima clar ce isi doresc. Nu cred ca ar trebui sa fim mai atenti la manuale decit la copiii nostri.
Imi vine in minte acum citatul cu bebitza care statea in funduletz: e chiar absurd sa oblligi copilul sanatos si vioi sa stea nemiscat pe spate ca sa nu isi strice coloana. Daca nu l-ar tine spatele, cum s-ar ridica?! Oare nu-i subapreciem, totusi?
Elise & BBLisa
alra spune:
Elise, mersi, cred ca e prima data cand o persoana pe care nu o cunosc si care vorbeste romana imi zice ceva frumos cand zic cam am dat-o la cresa pe Laura la 3.5 luni 
Cam ce zici tu cred si eu, trebuie sa tinem limitele de siguranta si limitele medicale insa nu trebuie sa ne facem principii solide din orice si sa respectam cu sfintenie reguli care nici noi nu mai stim ce valoare de adevar au in spate. Si apoi sa ne dam cu capul de pereti si sa ne facem autocritica ca am incalcat nu's ce regula.
Eu credeam ca a avea un copil e ceva ingrozitor de greu, ca un copil te tintuieste in casa si ca trebuie sa renunti la tot ce e legat de tine pentru el. Avand-o pe Laura am invatat ca nu este asa, e mult mai usor decat stiam si mult mai usor decat ma fac altii sa inteleg ca este!!! Si guess what, datorita faptului ca mi se pare usor cu un copil ma incumet si la al doilea si la un moment dat ne gandeam la 3! Parerea mea este ca toti oamenii cu multi copii au o doza mare de "denaturare" caci avand asa multi nu poti sa le faci pe toate dupa litera legii.
Relativ la povestea cu mama ta nu pot decat sa te felicit ca tu nu consideri felul in care s-a comportat cu tine "normalitate" - eu cred ca suntem tentati sa consideram normalitate felul in care am fost crescuti si ca tindem sa copiem comportamentul parintiilor subconstient. Nici pe mine nu ma lasau la petreceri sau sa ies cand eram in liceu si am jurat ca eu nu voi face niciodata asa cu copiii mei. Si as putea enumera multe alte greseli pe care consider ca le-au facut parintii mei cu mine. Imi doresc insa sa fiu capabila sa recunosc acele greseli si sa nu ma port si eu instinctiv la fel cu fi-mea sau cu ala/aia care or fi sa urmeze.
Vacanta cu Laura in Romania