"Daca nu esti cuminte, te calca masina!"
Raspunsuri - Pagina 15
anaisanais spune:
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Parerea mea este urmatoarea - pe scurt.
Studiul religiei in scoli nu este in principiu ceva rau (eu sunt de acord cu el) dar, ca in multe alte discipline in Romania, este gresit aplicat si incredintat unor persoane lipsite de spirit pedagogic.
Daca vreti schimbare, puneti-va de acord si cereti schimbarea. Dar nu uitati: atat timp cat societatea este asa cum este (nu ma lansez in caracterizari pt. ca nu m-as mai putea opri) nu-i veti putea tine pe copii departe de intoleranta, de comentariile celorlalti fie ca e vorba de religie, de imbracaminte, rezultatele scolare, marca de telefon mobil, masina parintilor etc. Pentru ca societatea romaneasca nu este toleranta si nu se caractetizeaza prin deschidere.
Nici nu-i veti putea tine departe de injuraturile si vorbele murdare care se aud pe strada, in fata blocului sau in trafic, nici de preocuparile pt. sexualitate care vor aparea la toti la un moment dat.
S-ar putea sa ajungeti la concluzia ca predarea religiei in scoala este un fapt minor pe langa altele.
Maria
Corect!
Dar nici amenintand copiii cu masina care da peste ei nu cred ca vom deveni mai toleranti ca societate. Cred ca religia trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, dar nu numai prin post si''dat cu piatra'', caci ne consideram ''fara de pacat'', ci schimbandu-ne atitudinea unii fata de ceilalti.
Mai corect, daca unui copil de 3,4 sau 9 ani ii spui ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, ca moartea unui copil nu reprezinta dovada necredintei parintilor lui, ca un copil care are un handicap fizic sau mental nu este o pedeapsa data de Dumnezeu parintilor, pentru ca acestia ...nu stiu, nu s-au impartasit in luna in care acest copil a fost conceput sau el, copilul, a fost conceput intr-o perioada de post , cred ca obtii mai multa credinta decat ai obtine amenintandu-l ca da masina peste el.
Mie mi-a murit un copil si stiti ce am indurat cel mai greu? Nu moartea copilului, aici pot sa spun ca , in primele momente, nu am inteles ce s-a intamplat, ce a fost dupa, oricum nu pot descrie, ci susotelile doamnelor credincioase care spuneau ca atat eu, cat si sotul meu, avem de dus un blestem de la Dumnezeu.... adica, probabil, facem parte din categoria ''paria'' in ochii lui Dumnezeu, sau poate eram atat de importanti, ca Dumnezeu trebuia sa ia o atitudine radicala in privinta noastra. Personal, tocmai o astfel de atitudine mi se pare o blasfemie, sa-l transformi pe Dumnezeu intr-un fel de''gigi muschi'', care se supara si-ti pocneste una de-ti sar ochii din cap, daca nu faci ca el....
Si dupa ce copilul meu a plecat, eu tot am crezut si tot mai cred ca Dumnezeu are socotelile lui si ca nu m-a pedepsit, ci si-a urmat opera, desi m-a lovit crunt.Cred in Dumnezeu in continuare, dar nu cred in scari trase de sub picioare, in superioritatea unei religii in fata alteia, in deformarea sufletelor copiilor prin amenintari si prin revelarea unui Dumnezeu razbunator si neiertator.
Criss75 spune:
quote:
Originally posted by anaisanaisquote:
Originally posted by mariamunteanu
Parerea mea este urmatoarea - pe scurt.
Studiul religiei in scoli nu este in principiu ceva rau (eu sunt de acord cu el) dar, ca in multe alte discipline in Romania, este gresit aplicat si incredintat unor persoane lipsite de spirit pedagogic.
Daca vreti schimbare, puneti-va de acord si cereti schimbarea. Dar nu uitati: atat timp cat societatea este asa cum este (nu ma lansez in caracterizari pt. ca nu m-as mai putea opri) nu-i veti putea tine pe copii departe de intoleranta, de comentariile celorlalti fie ca e vorba de religie, de imbracaminte, rezultatele scolare, marca de telefon mobil, masina parintilor etc. Pentru ca societatea romaneasca nu este toleranta si nu se caractetizeaza prin deschidere.
Nici nu-i veti putea tine departe de injuraturile si vorbele murdare care se aud pe strada, in fata blocului sau in trafic, nici de preocuparile pt. sexualitate care vor aparea la toti la un moment dat.
S-ar putea sa ajungeti la concluzia ca predarea religiei in scoala este un fapt minor pe langa altele.
Maria
Corect!
Dar nici amenintand copiii cu masina care da peste ei nu cred ca vom deveni mai toleranti ca societate. Cred ca religia trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, dar nu numai prin post si''dat cu piatra'', caci ne consideram ''fara de pacat'', ci schimbandu-ne atitudinea unii fata de ceilalti.
Mai corect, daca unui copil de 3,4 sau 9 ani ii spui ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, ca moartea unui copil nu reprezinta dovada necredintei parintilor lui, ca un copil care are un handicap fizic sau mental nu este o pedeapsa data de Dumnezeu parintilor, pentru ca acestia ...nu stiu, nu s-au impartasit in luna in care acest copil a fost conceput sau el, copilul, a fost conceput intr-o perioada de post , cred ca obtii mai multa credinta decat ai obtine amenintandu-l ca da masina peste el.
Mie mi-a murit un copil si stiti ce am indurat cel mai greu? Nu moartea copilului, aici pot sa spun ca , in primele momente, nu am inteles ce s-a intamplat, ce a fost dupa, oricum nu pot descrie, ci susotelile doamnelor credincioase care spuneau ca atat eu, cat si sotul meu, avem de dus un blestem de la Dumnezeu.... adica, probabil, facem parte din categoria ''paria'' in ochii lui Dumnezeu, sau poate eram atat de importanti, ca Dumnezeu trebuia sa ia o atitudine radicala in privinta noastra. Personal, tocmai o astfel de atitudine mi se pare o blasfemie, sa-l transformi pe Dumnezeu intr-un fel de''gigi muschi'', care se supara si-ti pocneste una de-ti sar ochii din cap, daca nu faci ca el....
Si dupa ce copilul meu a plecat, eu tot am crezut si tot mai cred ca Dumnezeu are socotelile lui si ca nu m-a pedepsit, ci si-a urmat opera, desi m-a lovit crunt.Cred in Dumnezeu in continuare, dar nu cred in scari trase de sub picioare, in superioritatea unei religii in fata alteia, in deformarea sufletelor copiilor prin amenintari si prin revelarea unui Dumnezeu razbunator si neiertator.
madalina
anaisanais, imi pare rau pentru durerea pe care ai suferit-o. Niciun parinte nu merita asa ceva.
Insa nici eu nu suport sa aud de exemplu "asa a vrut Dumnezeu". Eu vreau sa cred ca Dumnezeu ne iubeste si daca ne iubeste inseamna ca nu ne vrea raul, si nu vrea sa provoace cuiva o asemenea durere.
Criss si Alex (11.05.2003)
http://good-times.webshots.com/photo/2465311620102224540mCykoc
sorana spune:
Probabil ca multa lume si eu cred ca un copil trebuie sa invete si Religie. Adica Religia, sub toate formele ei, face parte din istoria omenirii si ar trebui ca fiecare copil sa stie macar chestiile de baza, asa cum a auzit de Mihai Viteazul, trebuie sa auda si de Ioan, Iisus, etc.
Singura problema este ca trebuie sa ii spui "povesti" atat din istorie cat si din religie care sunt potrivite varstei. Si intr-un mod care sa nu socheze.
Pe principiul "oricum va afla, oricum trebuie sa stie" eu propun sa le spunem la 3-4 ani cum ii tragea Vlad Tepes in teapa pe turci. Dar cu amanunte - pe unde intra teapa, cum curgea sangele, cand murea ala, cum se zvarcolea, etc. Si chiar nu vad diferenta intre a-i descrie cum a fost batut in cuie (ca, pe bune asta povestea fi-mea, cum avea cuie in maini, ii curgea sangele, il durea, etc - si copilul avea lacrimi in ochi!) Iisus pe cruce si ... a-i pune mult blamatul film cu veveritele sinucigase.
Si intrebarea mea ar fi - cum ne ferim de astfel de chestii - cum imi feresc copilul de astfel de povesti. Care mie nu mi se par potrivite pentru 4 ani!
Sorana si Monica (5 ani)
anaisanais spune:
Dintotdeauna am recunoscut faptul ca nu sunt o ortodoxa practicanta. Mereu(pana acum o perioada, recunosc) am fost fericita ca sunt ortodoxa pentru ca ,eu asa simteam, ortodocsii sunt mai ingaduitori, mai putin invazivi si mai putin sangerosi decat alte religii! Imi cer scuze, chiar nu intentionez nicio secunda sa jignesc pe cineva, pe cuvantul meu! Am mai evoluat si am inceput sa inteleg un lucru: religia este una(preceptele religioase, invataturile religioase sunt una), iar aplicarea ei prin reprezentanti, este ''alta gasca in alta traista''. Cam asa cred ca sta treaba si cu religia ca si parte intima a fiecaruia vs.religia ca materie,in manualele promovate in scoala. Daca chiar am deveni mai toleranti si mai intelepti in actiunile noastre, acest lucru s-ar vedea si in modul de dezvoltare al copiilor nostri, iar ei, dragi suflete curate, ar intelege ca mersul la biserica trebuie sa fie facut pentru ca sufletul are nevoie de hrana, asa, ca si trupul, nu de frica doamnei/domnului de religie/ preotului, care-i cearta sau ii afuriseste daca nu fac asta.
Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul ca am reusit sa gasesc un preot care nu face caz de harul lui, care spune: Dumnezeu este cel care judeca, eu pot numai sa incerc sa te ajut sa intelegi ce ar fi bine si ce ar fi rau in viata.Pe copilul meu, acest preot il iubeste foarte mult, iar Bubu este fascinat de slujba de la biserica si, cand vede icoane,nu se incrunta, ci rade si spune: uite, Doamne-Doamne! Chiar preotul imi spunea ca este o optiune foarte proasta sa-i spui unui copil: Daca faci/nu faci cutare lucru, te vede Dumnezeu si te bate!
denizel spune:
quote:
Originally posted by sorana
Singura problema este ca trebuie sa ii spui "povesti" atat din istorie cat si din religie care sunt potrivite varstei. Si intr-un mod care sa nu socheze.
Pe principiul "oricum va afla, oricum trebuie sa stie" eu propun sa le spunem la 3-4 ani cum ii tragea Vlad Tepes in teapa pe turci. Dar cu amanunte - pe unde intra teapa, cum curgea sangele, cand murea ala, cum se zvarcolea, etc. Si chiar nu vad diferenta intre a-i descrie cum a fost batut in cuie (ca, pe bune asta povestea fi-mea, cum avea cuie in maini, ii curgea sangele, il durea, etc - si copilul avea lacrimi in ochi!) Iisus pe cruce si ... a-i pune mult blamatul film cu veveritele sinucigase.
Si intrebarea mea ar fi - cum ne ferim de astfel de chestii - cum imi feresc copilul de astfel de povesti. Care mie nu mi se par potrivite pentru 4 ani!
Sorana si Monica (5 ani)
Pai, Sorana, se vorbeste copiilor despre asta din disperare!
Unii credinciosi sunt pur si simplu diperati ca nu vor convinge sau ca ai lor copii nu vor fi credinciosi, asa cum sunt ei.
Si atunci, incearca sa impresioneze copilul, sa-l faca sa se ataseze de Isus macar din mila, daca nu de altceva.
Ei isi dau seama ca poate copilul e prea mic si nu va reactiona daca ii povestesti despre bunatatea sau intelepciunea lui Isus si, atunci, ii dau lovitura de gratie: vezi? Uite ce a patimit pentru ca te iubeste pe tine! Trebuie si tu sa-L iubesti pe El! :-(((((
Si, culmea culmilor este ca, pe de alta parte, tot ei le spun copiilor ca Acelasi El ii pedepseste daca fac aia si aialalta
.
mariamunteanu spune:
Anaisanais, cum spuneam - oamenii sunt cei care fac din religie ceva de care unora le vine sa se lipseasca. "Doamnele credincioase" despre care povesteai sunt doar cu numele de credincioase - un om credincios nu poate fi atat de meschin. Imi vin multe pe limba la adresa acestor oameni de care e plina tara noastra. Nu te lasa nici macar sa suferi in liniste. Stii ca adevaratul crestinism nici nu accepta ideea de blestem (sau farmece) astea sunt niste ineptii despre care nici nu am auzit in tara in care locuiesc de cativa ani.
Cu tristete,
Maria
J G spune:
Da Denizelu, si uite asa le servesc nevroza cu lingura mare din frageda pruncie.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
sorana spune:
In cazul meu cica a fost "din greseala". Educatoarea s-a scuzat spunand ca nu si-a imaginat ca Monica nu stia cum a fost cu Iisus si batutul in cuie. Si ca ei i s-a parut normal sa le spuna asta - ca doar asa au aparut ouale rosii - ca a cazut sangele lui Iisus pe ele. Un alt amanunt pe care eu nu i-l spusesem copilului, gandind ca nu va mai manca oua rosii!
Si pentru ca ma enervasem am intrebat si cand m-a intrebat ea pe mine ce religie am, ca eu nu-mi amintesc sa fi zis vreodata si nici nu imi amintesc sa le fi dat voie sa faca educatie religioasa copilului meu - si pur si simplu a fost socata. Adica a ramas "muta", nu se astepta sa existe oameni care sa nu vrea chestia asta. Cica pur si simplu a crezut ca suntem ortodoxi.
A crezut ea asa, probabil dupa cum aratam, habar n-am. Pai nu prea suntem. Adica nu suntem credinciosi. Suntem botezati dar nu suntem practicanti.
Dar orice am fi - mi se pare normal sa fiu intrebata, nu sa se faca presupuneri.
Sorana si Monica (5 ani)
mariamunteanu spune:
Sorana, nu numai la ortodocsi exista Invierea, ci la toti crestinii. Cum in Romania majoritatea populatiei este crestina, a presupus ca si tu esti. Si chiar esti, deci a presupus corect.
Maria
J G spune:
Stai putin Maria... Sorana spune ca a fost botezata insa nu e credincioasa sau practicanta. In conditiile astea e crestin-ortodoxa?
Si eu am fost botezata insa nu ma consider ca apartinand BO.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)