copii romani sechestrati de statul italian
Raspunsuri - Pagina 2
spic de grau spune:
Ok, sa zicem ca parintii trebuie decazuti din drepturi ptr ca au gasit ei, statul, autoritatile, o buba putreda.
INSA: nu exista bunici? Unde sunt bunicii?
Eu stiam ca in cazul de abuz asupra copiilor, copii sunt incredintati rudelor imediat urmatoare (adica bunicii).
Daca autoritatile italiene vroiau doar binele copiilor, de ce nu au identificat bunicii si sa ii incredinteze lor?
Ca erau romani? Si ieseau din sfera autoritatilor italiene? Dar bunicii sunt in UE, nu? Un stat democratic cu legi si tot tacamul! Nu ii duceau in Congo ci in RO.
Aaaaa ne vad ca pe congolezi? Asta era de fapt.
Deci daca ne numim romani, nu avem dreptul nici macar la lege, sau la circumstante atenuante. Suntem iesiti din caravane si basta!
Mi-e sila. IN locul parintilor m-as lega de un stalp in fatza Parlamentului European si as declara greva foamei pana s-ar sesiza. Iar dupa asta i-as da in judecata ptr traume psihologice aduse copiilor.
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)
Fomalhauti spune:
Sincer, nici eu nu cred ca lucrurile stau chiar asa cum le relateaza parintii si presa. Nu cred ca se fac asemenea abuzuri intr-o tara civilizata. Nu cred ca este vorba doar de un telefon anonim si nici de un interes al asistentei sociale.
Cred ca s-a intamplat ceva ce parintii nu spun si autoritatile nu doresc sa faca public. Banuiesc ca au fost batuti copiii. De ce sa nu recunoastem, este un obicei cam frecvent la romani (chiar si "intelepciunea" populara: "unde da mama, creste"). Este posibil si sa fi fost pedepsiti intr-un mod pe care autoritatile italiene il dezaproba. Eu cred ca "de unde nu-i foc, nu iese fum".
ladyJ spune:
Si eu tind sa cred ca,daca mama ar fi total neindreptatita,ar recurge la gesturi desperate,ar face mare valva pentru a-si recupera copii.
Ce mi-a atras atentia a fost comportamentul baiatului si educatia mult prea ´´perfecta´´ de care dau dovada cei trei copii.(la varsta lor)Pai isi atrag atentia unul altuia ca au hainele in dezordine...adica sunt mult mult prea ..atenti la detalii din astea.
Plus de asta,baiatul reactioneaza cu violenta verbala spunand ´´mama mi-a spus ca eu sa am grija de ele´´(de surori).
Cred ca,baiatul este mult prea insarcinat cu anumite ´´datorii´´.Pe care le asculta orbeste.
Se poate oare ca,acesti copii sa fi trait intr-o mica ´´dictatura ´´ acasà?Ma intreb si eu....
Si chiar cred ca,tipic romanesc,se face din tantar armasar.Toti sunt rau.Doar noi suntem buni
Sper sa ma insel si sa se constate ca ,(virgula) copii aveau un mediu familial bun,normal si ca a fost doar o eroare judecatoreasca trista.Din care sa se invete ceva.
susur spune:
E ceva putred la mijloc, nicic o mama din lume nu se impaca cu ideea despartirii de copil, face valav, se leaga de stalp, cum spuneati, eu intram in greva foamei , imi dadeam foc , faceam ceva numai sa mi se faca dreptate si sa-mi vad copiii acasa.Nici nu citesc tot articolul ca deja miroase a facatura.
anisiap spune:
vad ca valva s a facut a chemat televiziunea daca isi dadea foc murea sau statea in spital distrusa pe viata deci nu mai era apta sa si cresca copiii daca se lega de un stalp o scoteau nebuna deci tot nu era bine
ciudat e ca nu s au urmat demersurile legale fara o instiintare macar
torna spune:
Si eu cred ca nu iese fum fara foc. Dar nu in sensul ca familia ascunde ceva, ci in acela ca poate autoritatile italiene au gresit flagrant. Atat de flagrant, ca povestea pare neverosimila.
Daca e adevarat, intamplarea e absurda, demna de Kafka. Si tocmai de aceea pare incredibil sa se intample asa ceva intr-o tara europeana democratica, in sec. XXI.
Dar oare ce ma face sa cred ca lucrurile stau asa cum au fost povestite? Mai multe aspecte:
- in primul rand datele oferite. Nu pot sa cred ca autoritatile italiene nu si-ar fi sustinut mai clar justetea deciziei, daca era vorba de un abuz dovedit. In articol se precizeaza ca acuzele au fost aduse doar de referatul asistentei sociale, pe ideea ca "a auzit", "se pare ca" etc.
- pare real si faptul ca nu s-a facut o ancheta temeinica, nici inainte, nici dupa, nu s-au audiat invatatoarele, vecinii, etc, desi au fost solicitati de aparare;
- daca se stiau cu musca pe caciula, tocmai ca nu cred ca parintii ar mai fi facut valva in presa, daca stiau ca autoritatile au dovezi serioase de abuz, incercau sa convinga altfel instanta. Nu sunt de acord cu parerile ca nu s-au zbatut, dimpotriva, au ales caile cele mai rationale ca sa aiba sorti de izbanda, pe langa valva cu presa, au angajat doi avocati, au cooperat cu autoritatile, mama s-a supus la expertizele psihiatrice si psihologice solicitate, am inteles ca au iesit bine, etc. Cu atitudini extreme, accese de isterie, amenintari cu violenta etc, cred ca-si subminau orice sansa si faceau jocul autoritatilor.
- m-am convins de cele de mai sus, fiindca am urmarit si emisiunea de pe Antena 2, am ascultat-o pe mama, dar pe langa dansa si invitatul italian, am ascultat si o parere obiectiva, a unei oficialitati italiene, si anume interventia unei doamne directoare de la un Birou italian de imigrari, care cunostea foarte bine cazul, si a carei concluzie a fost ca ceea ce se intampla e "barbaro". A laudat-o pe mama ca a colaborat intrutotul cu autoritatile si si-a spus parerea ca s-a procedat gresit.
- nu in ultimul rand, n-am fost surprinsa de acest caz, tocmai fiindca nu e primul, acum cateva luni au mai fost la noi in presa doua cazuri asemanatoare, chiar mai tragice, deoarece pierdusera de tot urma copiilor.
Relatez ce imi aduc aminte:
- in unul din cazuri era o femeie simpla, careia i se luasera parca doi sau trei copii, trecusera cativa ani deja, si nu mai stia nimic de ei, la autoritatile italiene se izbea permanent de un zid al tacerii.
- in al doilea caz fusese luat recent un copil de 2 ani, pe neasteptate de pe strada, in timp ce era la plimbare cu bunica lui. Mamei nu i s-a permis sa mai vada copilul, nu-i erau clare nici acuzatiile, intelesese ca va fi dat spre adoptie. Incercasera jurnalistii romani sa obtina o parere oficiala, dar au fost refuzati categoric.
Si atunci mi s-a parut revoltator, neverosimil, parca sfida logica. Dar parca prea se repeta sa nu fie ceva la mijloc.
- mai cred ca sunt reale aceste cazuri si fiindca la auzul lor mi s-a aprins un beculet. Inainte de aparitia in presa a acestor intamplari, o prietena de-a mea a fost in Italia in vacanta, la mama ei, cu copilul de 3 ani. Mi-a spus ca a fost tot timpul atenta nu sa nu-l atinga, ca nu are obiceiul, dar nici sa ridice macar un pic vocea la el, ca in Italia nu se stie cine te-aude. Atunci am zis ca e paranoica, e vorba de un stat democratic, nu de o atmosfera fascista sau stalinista, sa stai permanent cu frica unei delatiuni. Acum cred ca stia ea ce stia. Sa spuna fetele din Italia, are acest tribunal al minorilor de acolo renumele de bau-bau? Sau a devenit cumva eficienta disciplinarea copiilor in Italia cu amenintarea "fii cuminte, ca acusi vine asistenta sociala si te ia de acasa"? Mi-aduc aminte de un film din copilarie, "Chitty chitty bang bang", in care toti copiii dintr-un regat erau stransi din familii de catre un rege (o autoritate), iar copiii eroi ai filmului incercau sa se ascunda, sa nu fie gasiti si rapiti, slujbasul (asistenta sociala) care strangea copiii cu o plasa ca de fluturi avea nasul fin si simtea mirosul de copil de la distanta. Desi era un musical, o poveste in care invingea binele, tin si acum minte cum m-am infiorat gandindu-ma ce trebuie sa fi simtit in sufletel bietii copii nefericiti din film care traiau cu spaima ca vor fi rapiti din familie. Asa ca desi inteleg pe deplin suferinta mamei, ma pun in primul rand in locul copiilor si imi imaginez teroarea si insecuritatea cumplita pe care o traiesc din momentul in care tot universul lor cunoscut s-a rasturnat.
Sunt multe probleme de discutat. Chiar si luand in considerare presupunerea ca s-a reactionat asa fiindca primeau copiii corectii "romanesti", totusi modul de abordare al autoritatilor nu tin de o tara civilizata, cu atat mai mult cu cat pretind ca vor binele copiilor. Ridicatul cu forta de pe strada in pur stil de dictatura crunta, despartirea brutala de familie nu se justifica decat in cazul unor abuzuri F. grave. Altfel, trebuiau sa discute cu familiile, sa le spuna unde gresesc, sa le dea timp sa se corecteze si nu sa supuna copiii unor grave traume afective, cu motivarea ca nu primeau destula afectiune acasa. Nu cred ca lucrurile astea se pot demonstra asa usor. Acest lucru nu-l spun doar eu, ci l-a spus si doamna din Italia de care am pomenit mai sus, care a intervenit in emisiune, spunand ca nu e admisibil sa corectezi parintii pedepsind copiii! Si inca ce pedeapsa, smulgerea din familie, schimbarea scolii si a educatorilor, fortarea lingvistica etc. E posibil ca multi parinti sa fie departe de a fi perfecti. Asta nu inseamna ca nu-si iubesc copiii. Daca nu e vorba de abuzuri grave, si copiii ii iubesc pe parinti asa cum sunt. Despartirea de familie poate sa aiba repercursiuni mult mai grave. Pana si autoritatile sociale din Romania au inteles lucrul asta, nu stiu cat din intelepciune si cat din lipsa de fonduri, oricum, cu orice copil in dificultate se incearca integrarea si sprijinirea familiei, la cei fara parinti se cauta orice ruda, bunica, matusa dispusa sa-l preia, uneori exagerand in directia asta si lasand copiii in medii nu tocmai prielnice. Nici reactiile prea lente, cum au fost de multe ori la noi, doar la semnalarea in presa a unor cazuri grave de abuz nu sunt un lucru bun, dar tocmai fiind vorba de un lucru sensibil, de copii si de sufletul lor, nu trebuie exagerat in nici o directie, trebuie actionat cu buna credinta si cu mult bun simt.
Si s-a mai zis in emisiune, ca de ce nu sunt autoritatile italiene la fel de grijulii si nu ridica de pe strada zecile de copii care spala parbrize sau care sunt in mod evident abuzati si exploatati?
Si devenind si eu paranoica, fac niste supozitii, nu pretind ca sunt adevarate, dar daca totusi e un substrat? Poate asistentele sociale au vreo norma, trebuie sa-si demonstreze eficienta venind cu cazuri concrete. Poate acele case de tip familial care ingrijesc copii au si ele nevoie de un nr. suficient de copii pt. a supravietui si a primi fondurile necesare. De asemenea, stiu ca Italia e o tara cu o mare cerere de copii pt. adoptie, o fi si asta o sursa buna. Ma intreb de ce mamei copilasului de 2 ani pomenit mai sus nu i s-a mai permis sa-l vada? Poate in cazul in discutie norocul a fost ca sunt copiii ceva mai mari de li s-au permis vizitele. Nu stiu daca am dedus bine, in cazul recent e vorba de o zona din sudul Italiei? Poate are si acest lucru vreo importanta? Ma mai intreb oare in toate aceste cazuri copiii au cetatenie italiana, sau se procedeaza asa si daca au cetatenie romana? Nu e si acesta un abuz? In cazurile mai vechi am inteles ca autoritatile romane facusera un demers oficial si asteptau raspuns. Oare au primit? Multe intrebari la care noi nu putem sa dam vreun raspuns, dar daca aceste raspunsuri exista as fi nerabdatoare sa le cunosc.
Inteleg ca si in Parlamentul italian s-a discutat despre acest Tribunal al minorilor ca find o institutie fascista. Nu pun mana in foc nici pt. politicienii lor, nu stiu cat sunt de sinceri sau ce interese au, dar si mie mi se pare ca in toate aceste cazuri parca ceva e discordant pt. o institutie de drept din Europa contemporana. Multa secretomanie (inteleg ca fiind vorba de minori trebuie discretie, dar si fata de parinti?), anchete sumare, dovezi subiective, actiuni in forta, dreptul la aparare discutabil, caile de recurs cam intortocheate, asta daca exista, din cazurile mai vechi n-am prea inteles, etc.
Inca ceva. Cum ramane cu pricipiul democratic si foarte european in ceea ce priveste libertatea culturala si religioasa a persoanei? De ce nu li se permite copiilor sa-si mentina cultura, sa vorbeasca in limba materna, sa-si spuna rugaciunea in ce limba vor si de ce sunt fortati sa mearga la biserica catolica? Aici trebuie facut scandal, dar scandal mare, la Institutiile europene, astfel incat autoritatile italiene sa fie nevoite sa se justifice sau sa nege aceste acuzatii daca nu sunt adevarate. Nu inseamna ca daca sunt imigranti trebuie asimilati fortat, daca se intampla la noi, ne sareau toti in cap ca nu respectam diversitatea culturala si pe buna dreptate.
Sper din tot sufletul ca aceasta familie sa se reintregeasca curand, copilasii sa revina in caminul lor, la mama si la tata si sa uite cosmarul suferit. Parca ar fi vorba de vremuri apuse, cand existau familii de o parte si de alta a cortinei de fier si dura uneori ani si ani pana puteau sa se reintregeasca, in functie de bunavointa sau interesul unor autoritati.
Poate unii dintre noi au si ceva de invatat din aceste povesti triste. Sa ne iubim mult copiii si sa ne bucuram in fiecare clipa ca-i avem alaturi!
alinutza00 spune:
"Sa spuna fetele din Italia, are acest tribunal al minorilor de acolo renumele de bau-bau? Sau a devenit cumva eficienta disciplinarea copiilor in Italia cu amenintarea "fii cuminte, ca acusi vine asistenta sociala si te ia de acasa"?
Inca ceva. Cum ramane cu pricipiul democratic si foarte european in ceea ce priveste libertatea culturala si religioasa a persoanei? De ce nu li se permite copiilor sa-si mentina cultura, sa vorbeasca in limba materna, sa-si spuna rugaciunea in ce limba vor si de ce sunt fortati sa mearga la biserica catolica?"
Nu mi vine sa cred ce citesc...Torna, eu una pot sa dezmint toate fantasmagoriile enuntate de tine mai sus...Uite ca desi au trecut cativa ani de cand locuim aici, ba mai am si 2 copii..nu stiam nimic de acest bau bau
, tribunal al minorilor...Iar in ceea ce priveste biserica catolica....noi fiind atei..nu as putea sa ti spun decat ca am zarit in treacat la gradinita un profesor de religie foarte blajin, ce desena alatura de copii niste casute, copacei(participa cine vrea si numai daca parintii si au dat acordul)...m am si speriat de el zau asa!Iar intr un wek am intrat si noi in curtea unei biserici catolice, caci atmosfera era de a dreptul amenintatoare ptr o biserica :) un concert de jazz rock fain de tot, o sala de joaca unde cativa pitici desenau de zor, o terasa unde puteai sta si cumpara una alta... mosuleti haiosi ce loveau 3, 4 bile pe acolo...
Italia e intr adevar o tara cu muuulte probleme, dar eu sunt foooarte reticenta in a da crezare familiei perfecte, ai carei copii au fost "rapiti" de catre stat...Mda, norocul nostru ca noi TRAIM aici, caci daca eram in ro, bombardata cu atatea gogomanii produse de ziare, in veci nu as mai fi calcat in tara asta...
stralucitor1 spune:
Torna, ceea ce spui tu e foarte departe de realitatea pe care o traim noi aici...ce e cu psihoza asta in Romania?nu imi vine sa cred....
in cazul respectiv, mama avea o relatie de 5 ani cu serviciile sociale, nu s-a intamplat nimic peste noapte...
anisiap spune:
e adevarat nu vine nimeni de la asistenta sociala si ti bate la usa cum aud ca esti roman si ai copii relatia cu ei tu o stabilesti daca nasti acolo daca soliciti ajutor social sprijin pentru casa
sunt niste chestii cu care eu nu sunt de acord cum ar fi copiii crescuti de copii nush daca e cazul aici nici nu fac referire expree la el dar stiu ca e o practica la romani ca si copiii lasati singuri in casa
torna spune:
quote:
Originally posted by alinutza00quote:
]
Originally posted by torna
["Sa spuna fetele din Italia, are acest tribunal al minorilor de acolo renumele de bau-bau? Sau a devenit cumva eficienta disciplinarea copiilor in Italia cu amenintarea "fii cuminte, ca acusi vine asistenta sociala si te ia de acasa"?
Inca ceva. Cum ramane cu pricipiul democratic si foarte european in ceea ce priveste libertatea culturala si religioasa a persoanei? De ce nu li se permite copiilor sa-si mentina cultura, sa vorbeasca in limba materna, sa-si spuna rugaciunea in ce limba vor si de ce sunt fortati sa mearga la biserica catolica?"
Nu mi vine sa cred ce citesc...Torna, eu una pot sa dezmint toate fantasmagoriile enuntate de tine mai sus...Uite ca desi au trecut cativa ani de cand locuim aici, ba mai am si 2 copii..nu stiam nimic de acest bau bau
Italia e intr adevar o tara cu muuulte probleme, dar eu sunt foooarte reticenta in a da crezare familiei perfecte, ai carei copii au fost "rapiti" de catre stat...Mda, norocul nostru ca noi TRAIM aici, caci daca eram in ro, bombardata cu atatea gogomanii produse de ziare, in veci nu as mai fi calcat in tara asta...
quote:
Originally posted by stralucitor1
Torna, ceea ce spui tu e foarte departe de realitatea pe care o traim noi aici...ce e cu psihoza asta in Romania?nu imi vine sa cred....
in cazul respectiv, mama avea o relatie de 5 ani cu serviciile sociale, nu s-a intamplat nimic peste noapte...
Imi pare foarte bine ca avem si pareri ale fetelor din Italia, asta am si dorit si rugat, sa aflam si din aceasta directie atmosfera legata de acest subiect, tocmai pt. a nu risca sa fim manipulati sau intoxicati.
Nu pot decat sa ma bucur ca in general totul e in regula si ca acest bau bau nu s-a manifestat decat in cazuri izolate. Nici nu mi-am inchipuit ca pe strada umbla cineva cu arcanul dupa copii, exemplul cu filmul a fost doar o metafora. Dar chiar si daca este asa, adica sunt cazuri izolate, asta nu inseamna ca nu exista. Macar de faptul ca aceste cazuri n-au fost inventate sunt sigura, am vazut la TV chipul tuturor celor trei mame de care am pomenit.
Cat priveste vinovatia lor este greu sa ne pronuntam, era de asteptat ca ele sa se prezinte intr-o lumina f. favorabila, dar pe mine tocmai atitudinea autoritatilor italiene mi-a dat de gandit, inclusiv in cele doua cazuri mai vechi. Refuzul de comunicare, cum am mai spus secretomania manifestata m-au facut sa-mi pun intrebari. Nu era mai simplu sa le spuna jurnalistilor - vedeti-va de treaba, dvs. stiti ce a fost in stare sa faca femeia asta cu copiii ei, la ce abuzuri i-a supus? In cazul de fata acuzele, adresate mamei in scris, au fost o presupusa lipsa de afectivitate materna, documentata superficial. Poate ca masura luata o fi prevazuta de Codul civil italian, dar pe mine ma intereseaza rezultatul asupra copiilor, care mi-este clar ca nu poate fi unul pozitiv. Nu stiu cum a judecat acest tribunal si serviciile sociale, as fi dorit sa incerce sa se explice cand au fost solicitati, cu argumente imbatabile ale unor psihologi, dar ma intreb, chiar nu exista pedepse gradate, avertismente, consiliere etc si trebuie luate din start masurile extreme? Ma gandesc si eu ca n-o fi fost familia perfecta, dar nici nu s-a demonstrat sau sustinut vreun abuz categoric. Iar astfel de acuze superficiale si interpretabile pot sa se repete oricand, oricui, daca de la un telefon anonim se decide situatia unor copii de parca ar fi niste mobile ce pot sa-si schimbe proprietarii, de la un abuz izolat se poate oricand ajunge la mai multe, dictatura cunoaste.
In formarea opiniei mele am mai spus ca a contribuit si interventia telefonica in emisiunea TV a unei doamne italiene, director de la un Centru de imigrari din Italia, care a avut doua pozitii, una oficiala, a institutiei pe care o reprezenta, mai sobra si mai rezervata dar favorabila mamei si a doua pozitie ca mama si bunica, in care a dat dreptate pe sleau mamei si a catalogat cazul ca fiind un abuz. Si in articol sunt citati doi oficiali de la Serviciile de imigrari, care si-au exprimat opinia ca s-a exagerat in acest caz, si nu pe vorbe, ci dupa ce au studiat dosarul si documentele.
Faptul ca mama avea relatii de peste cinci ani cu serviciile sociale nu inseamna ca faptele nu s-au petrecut peste noapte, tind sa cred ca n-or fi false si marturiile de la scoala. In acesti ani familia cautase la serviciile sociale sprijin si ajutor, dar ma gandesc ca poate tocmai de la aceasta apropiere li s-a tras.
Cat priveste referirile mele la libertatea culturala si religioasa, cred ca nu m-am facut f. bine inteleasa ca ma refeream strict la cazul de fata, la acesti trei copii si nici pe departe la o situatie generala, stiu ca din fericire Italia este o tara laica, europeana, cu un deplin drept de exprimare culturala, dar nu cred ca aceste drepturi s-au aplicat si se aplica si celor trei copii. Citez din articole:
quote:
De patru luni, un baietel român de 11 ani spune în soapta;, în fiecare seara;, "Tatal nostru", asa cum îl stie de la mama si de la bunici. În orfelinatul în care se afla; – sau casa de tip familial, cum îi îndulcesc italienii denumirea – i s-a interzis sa; vorbeasca altfel decât în italiana, atât cu personalul, cât si cu surorile sale. Asistentele sociale s-au plâns mamei ca micutul este îndaratnic si ca nu vrea sa renunte la rugaciunea lui în româna.
-------
Cei trei i-au povestit mamei ca sunt obligati sa vorbeasca numai în italiana, ca sunt obligati sa mearga la biserica catolica (desi ei sunt ortodocsi). Seara îsi pot spune rugaciunile doar în italiana.
Si in acest caz m-as bucura ca informatia sa nu fie adevarata si sa aud vreo dezmintire sincera, dar daca situatia e reala nu vad cum s-ar putea cataloga altfel decat ca un abuz.
Mai citez o informatie pe care cei din Italia o pot verifica, daca e sau nu reala, sa ne spuna si noua, si care m-a facut sa cred ca acest Tribunal are o oarecare activitate si amploare:
quote:
[
Tribunalul pentru minori este una dintre cele mai contestate institu#355;ii din Italia. A fost înfiin#355;at de Mussolini, în 1934, de unde #351;i eticheta de instrument fascist care i se d#259; foarte des.
Într-un proiect de lege propus în parlamentul italian se cere desfintarea acestui tribunal, care se bazeaz#259; pe opiniile personale ale judecatorilor, pe presupuneri si bârfe ale asistentilor sociali, pe date neverificabile, în general.
Parlamentarii italieni care sus#355;in acest proiect de lege vorbesc despre sute de sinucideri (522 de persoane numai între 1998 #351;i 2000) – mame, ta#355;i, bunici, care #351;i-au luat via#355;a dup#259; ce copiii le-au fost ridicati din ordinul Tribunalului pentru minori.
Parlamentarii italieni dau #351;i mai multe exemple în care copiii au fost îndep#259;rta#355;i de p#259;rin#355;i doar în baza presupunerilor f#259;cute de asistente sociale foarte tinere #351;i pu#355;in preg#259;tite. Unul dintre ele, petrecut în 1999, a f#259;cut vâlv#259; în presa italian#259;. Doi copii, fra#355;i, au reu#351;it s#259; scape din orfelinatul în care fuseser#259; du#351;i #351;i s#259; se întoarc#259;, legal, la p#259;rin#355;ii lor, doar pentru c#259; s-a stabilit c#259; asisten#355;ii sociali în grija c#259;rora fuseser#259; da#355;i i-au abuzat sexual.
Sper sa mai intervina si alte fete din Italia, sa ne spuna cum privesc ele problema, daca au auzit de astfel de cazuri, eventual cum a decurs experienta lor cu serviciile sociale daca au apelat, daca au sesizat vreo diferenta de atitudine intre nord si sud, vad ca si Alina si Stralucitor sunt din nord, Milano respectiv Torino.
Mai ramane deschisa si intrebarea lansata in emisiunea TV, de ce nu sunt autoritatile italiene la fel de grijulii si nu ridica de pe strada zecile de copii care spala parbrize sau care sunt in mod evident abuzati si exploatati, daca tot dau dovada de atata zel.