nu stiu ce titlu
Raspunsuri - Pagina 2
enachescug spune:
Va multumesc tuturor penru sfaturile si gandurile bune!
Le cer iertare celor carora le-am provocat amintiri/ganduri dureroase!
Mi-am dat seama ca intr-adevar COPIII SPECIALI AU PARINTI SPECIALI!!
Se pare ca oricat am fi de informati si pregatiti daca e sa se intample, dramele se intampla!
alra spune:
Enachescug, vin si eu cu o poveste, dar fericita.
Laura mea s-a nascut la 37 de saptamani din cauza unei bacterii care a provocat nasterea. 2560g. nimic special, dar dupa o zi de urmarire au descoperit ca si ea fusese infectata cu bacteria respectiva. la o zi dupa nastere era ca o leguma, nu deschidea ochii, nu plangea. dupa 10 zile de perfuzii cu antibiotice ne-au dat-o acasa cu mentiunea ca a doua zi aveam programare la cardiologie pentru ca se auzea ceva suspect la inimioara. nu mai pun la socoteala faptul ca a trebuit pusa sub lampa din cauza bilirubinei nesparta si ca avea mici probleme de respiratie.
diagnosticul de la cardiologie: o posibila gaura neinchisa la inima. "trebuie sa facem ceva special?" "nu, asteptati sa se inchida caci multi copii nou nacuti au problema asta". au monitorizat-o 6 luni si apoi totul a fost ok. nu ne-am speriat caci ambele surori si a mea si a lui tati au avut aceeasi problema.
la vreo 2 saptamani de la nastere primim telefon de la pediatra: laura e suspecta de o boala metabolica ce apare 4/1 000 000 de persoane, una din analizele de la nastere iesise pozitiva. reface analiza, rezultatul peste 14 zile. de data asta tati s-a speriat ingrozitor caci a citit pe internet despre boala respectiva. rezultatul analizei - negativ!
acum Laura are 2 ani si este peste medie si cu inaltimea si cu greutatea, sanatoasa tun.
Multa sanatate tuturor copilasilor si nu puneti raul inainte!
Alina
Vacanta cu Laura in Romania: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116326
Anina_n spune:
Boala nu alege, nici persoana, nici momentul. Vine la cine vrea si cand nu te astepti. Vine ca un traznet din senin.
Asa am simtit eu, cand la 3 ani si 7 luni, minunea mea a fost diagnosticata cu diabet zaharat insulinodependent, fara a avea pe nimeni in familiile noastre(eu, sotul, parintii mei sau ai lui) cu diabet. Inca ma intreb de ce a ales-o pe ea, soarta, si nu pe mine, care as fi suportat mai usor intepaturile zilnice si regimul de viata ca de armata, totul dupa ceas si cantar. Ea ar fi trebuit sa se bucure de copilarie, de gustul dulce al ciocolatei, al vatei de zahar pe bat, oricand, nu doar la o glicemie mica. Sa se bucure de alergare, de joaca, cat cuprinde, nu doar in limita unor glicemii bune. Insa, soarta nu alege !
In urma unei amigdalite acute, care nu a trecut cu injectii cu penicilina, starea fetitei mele se inrautatea, abia se mai putea tine pe picioare. Ii era foame, ii era sete, o durea burtica si orice inghitea, varsa. In 5 zile a slabit 3 kg.
Doar la spital, in urma analizelor de la internare a reiesit ca are diabet insulinodependent. Nu stiam despre diabet, decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina glicemiile bune.
Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi, pentru ca nu stiam mai nimic despre simptomele diabetului insulinodependent, cum este si cel al copiilor, adolescentilor si tinerilor.
La copii debutul este brusc, iar boala este autoimuna, nu tine de metabolism, ca la adulti.
Ce vreau sa va spun, este ca e bine sa fiti cat mai informati, sa cititi tot ce puteti despre orice boala, caci e bine sa fie descoperita cat mai curand. Si la orice semne in neregula cu micutuii vostri, sa apelati la medic, sa nu asteptati prea mult sa treaca timpul, ca poate isi revine.
Suntem puternici, tocmai datorita acestor copilasi. De la ei, de pe fetisoara si din ochisorii lor ne luam puterea si doza zilnica de fericire. 
Sanatate, putere si curaj, tuturor care au copii speciali, acasa ! 
Nina, mami de
www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)Diabet zaharat la copii, Copii din 2002, Copii capricorn
kristinutza spune:
cat de rascolitor subiect!
stiu ca pe mine ma infricosa groaznic cand invatam la facultate etiologia bolilor psihice sau a problemelor motorii. pentru ca la fiecare apareau si cauze necunoscute, ceva de genul "nu se stie de ce, dar un la anumit procent dintre oameni apare problema respectiva".
mi se parea si mi se pare in continuare cumplit: sa ai o sarcina ca la carte, sa nu fumezi, sa mananci ce trebuie, parintii sa fie sanatosi etc., dar pur si simplu sa te incadrezi in procentul acela nefericit si fara de explicatie.
sau sa suferi un accident. sau dintr-o culpa medicala sa-ti fie schimbata viata.
am cateva cunostinte, mai mult sau mai putin prieteni, cu copilasi speciali. unul dintre ei chiar nu mai e copilas, tocmai i-am serbat majoratul. nu se poate misca, doar vorbeste cu mare greutate.
si totusi s-a bucurat atat de mult cand a venit si copilul meu la ziua lui. iar baiatul meu a devenit centrul de atractie al petrecerii - mic, dragut, a dansat in continuu si a povestit cu toata lumea. mi se strangea sufletul - pt ca venisem sa serbam pe altcineva, nu pe baiatul meu.
si totusi, cat de multa delicatete, toleranta si bucurie sincera in ochii parintilor tanarului din scaunul cu rotile, tanar care nu a dansat, nu a alergat si nici macar nu a mers niciodata ca baietelul meu.
aplaudau si dansau cu el, iar tanarul din fotoliul rulant clipea si el a bucurie.
am trecut la un moment dat printr-o perioada dificila din pdv al sanatatii proprii. dupa ce mi-am revenit si m-am intalnit cu acest baiat, mama lui mi-a spus ca el se rugase pt mine in fiecare seara. ca sa-mi revin si sa pot avea grija de baiatul meu care era f micut.
mi-au dat lacrimile si i-am multumit: iata cine se ruga pt mine din tot sufletul! iata cine a avut puterea ca seara sa se roage pt sanatatea mea!
cateodata realitatea este extrem de cruda. si aleatoare.
e sfasietor sa stii ca exista copii in suferinta.
dar cunosc exemple care parca plutesc undeva deasupra propriilor handicapuri. copii si adulti care sunt parca mai buni, mai cu suflet, mai toleranti si mai iubitori de viata si recunoscatori pt ceea ce au! ce forta! ce curaj!
cand vad ca cineva se plange ca a avut o zi grea la serviciu imi vine sa-i arat poza lui bogdan, din scaunul cu rotile: el era atat de bucuros ca la ziua lui dansa un copilas, un copilas a carui mama mai exista poate si datorita rugaciunilor lui!
intr-adevar speciali acesti copii atat de incercati.
cristina, mama de radu (09.10.2005)
columbiana spune:
quote:
Originally posted by desprecopii
scuze - eu am intrat la acest topic sa inteleg ce a facut-o pe Ana Stroe sa ii dea doar o steluta din cinci. Poate ne explica ea de ce considera acest topic (pe care eu il consider sensibil) atat de slab.
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/
Mirela, stelutza mea a venit dupa ce am citit in aceeasi fraza alaturarea a doua idei: saracii parinti cu copii bolnavi,ce bine ca al meu e sanatos, sau eu nu pot citi forumul Umanitare
moduri fericite/nefericite de exprimare a empatiei; in rest comentariile sunt de prisos.
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
Witchie spune:
Celor ce nu pot sa intre la umanitare pentru ca li se pare prea dureros le-as zice atat: Ce-ar fi daca intr-o zi copilul lor s-ar imbolnavi si ar depinde vindecarea lui sau sansa lui de viata de empatia/capacitatea celorlalti de a intra la umanitare si de a dona o suma, cat de mica?
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Witchie
Celor ce nu pot sa intre la umanitare pentru ca li se pare prea dureros le-as zice atat: Ce-ar fi daca intr-o zi copilul lor s-ar imbolnavi si ar depinde vindecarea lui sau sansa lui de viata de empatia/capacitatea celorlalti de a intra la umanitare si de a dona o suma, cat de mica?
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Imperfectul simplu
ca intotdeauna,
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
Chuny spune:
Nici eu nu prea am simtit empatia citind mesajul autoarei topicului. Mie acele intrebari imi suna la fel ca si intrebarile unor nenorociti de reporteri de la Antena 1 sau stirile de la ora 5 de genul :"Si cum v-ati dat seama ca fiu dvs a fost calcat de masina ? Si ce-ati simtit atunci ?" Dar poate ca enachescug chiar nu a stiut sa exprime mai bine ceea ca vroia sa spuna.
Subiectul e sensibil, e drept.
Sibylle saptamana 22 
Nasterea ariciului junior Poze cu noi si Vladimir
Oliv75 spune:
E normal, instictiv ca atunci cand vezi sau citesti despre copii bolnavi sa fugi la al tau si sa-l imbratisezi cu multa dragoste spunandu-ti Doamne-ajuta ca al meu e sanatos. Dar ce rost are sa impartasim si celorlalti aceasta reactie? Suferintele copiilor sunt inexplicabile si de aceea mult mai dureroase mai ales pentru parinti.
Chiar daca si alte forme de dragoste sunt puternice, dragostea de mama este cea mai aproape de "a muta muntii din loc"; le felicit pe mamele care lupta in fiecare zi cu ceea ce pe restul ii infioara doar citind. Dumnezeu sa va ajute si sa va calauzeasca pasii.
doinabita spune:
Oliv, ai zis foarte bine:"a muta muntii din loc" si nu e imposibil!!! Dar mai bine sa nu fie nevoie sa te iei cu muntii la "tranta", mai bine e sa fie copilul, adultul sanatos.Noi avem o vorba , romanii:sa mananci paine cu sare...dar sa fii sanatos...offffff...nu vreu sa va intristez, caci viata e frumoasa...asa cu bune cu rele...
Doina Bita