Parinti AP (2)
Raspunsuri - Pagina 17
dana d spune:
Am deschis subiectu din curiozitate pentru ca nu intelegeam ce inseamna "AP" dar eram aproape sigura ca nu sufar de "boala" asta si deci nu am ce cauta in grupul asta.
Am citit primele postari din prima parte ca s ama lamuresc despre ce e vorba si atunci mi-am dat seama ca mi-am gasit locul, ca mai sunt si altele ca mine.
Sunt dependenta de fetita mea cea mica si deocamdata ma bucur sa vad ca si ea e dependenta de mine. Stiu ca aici sunt doua lucruri rele: unul ca nu sunt corecta cu cea mare, si doi ca legatura prea stransa cu copilul cred ca e un gesc egoist din partea mamei si ii limiteaza celui mic spatiul si poate chiar zborul in viatza.
Poate e prea devreme la 5 ani cat are fetita mea, sa cred ca o va afecta in viatza faptul ca o iubesc prea mult, ca dormim imbratisate, ca ne pupacim toata ziua (mai mult seara ca ziua sunt la munca si ea la gradi) ca am stat cu ea acasa pana la 3 ani jumate si eram nedespartite. De multe ori simt nevoia s ao iau cu mine si la serviciu si chiar am luat-o de vre-o doua ori, as sta numai langa ea, tot ce fac vreau sa o am alaturi, cat mai aproape. Cand suntem impreuna ma simt mai puternica, pot sa mut muntii, sa rezolv orice problema...
Cand am aflat ca sunt insarcinata a doua oara dupa 8 ani, am crezut ca nu poate fi pentru mine asa mare fericire, am crezut ca visez, ca o sa ma trezesc si o sa fiu foarte dezamagita, mi-era teama sa ma bucur pe deplin de frica sa nu mi se ia darul. In timpul sarcinii am trecut prin mai multe faze, la un moment dat m-am simtit vinovata fatza de fata cea mare si o vdeam pe cea din burta ca pe o intrusa care vine sa-i ia celei mari ceva ce-i apartine numai ei. Deci am trecut prin sentimente total contradictorii.
Dupa ce am nascut-o nimic nu a fost mai important ca ea (cea mica), soarele si luna se invarteau dupa bebelusul meu, totul era raportat la ea, noua mea papusa vine si centru universului.Pe masura ce crestea eram din ce in ce mai mandra de ea si incantata de felul cum se dezvolta si de firea care se dezvaluie desi are si multe defecte. Nu as vrea sa fie altfel, asa cum e, cu personalitate puternica, incapatzanata, inteligenta, dragastoasa, lipicioasa, nervoasa, uracioasa uneori sau chiar rea, asa o vreau, nu vreau sa schimb nimic la ea, pentru mine e perfecta.
Nu pot sa o las sa plece de acasa cu mamaia undeva sau la mamaia sa stea o noapte in alta parte, nu pot sa suport casa fara ea, linistea e apasatoare, ingrijoratoare, am impresia ca doar cu mine se afla in siguranta. Simt nevoia sa o protejez la maxim si pentru totdeauna, sa fiu langa ea in fiecare clipa toata viatza, sa traiesc atat cat are nevoie de mine, pentru ea.
Poate e exagerat ce am scris aici si sigur e incorect fatza de fata cea mare, dar ea e adolescenta, are prea multe pareri proprii si nu ma priveste cu ochii celei mici ci cu ochi critic si carcotash, permanent are ceva de reproshat, sau de contrazis, asta face relatia cu ea mai incomoda si mai putin placuta, dar tot o iubesc ca e tot sange din sangele meu.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
Bic spune:
Laura25, e excelent ca tu le explici copiilor si ca ii pui sa aleaga. Din ce am citit si din proprie experienta, asta elimina multe tensiuni.
Despre statul la colt ("time out") dr. Sears spune ca atunci cind e aplicat corect, principul e inteles bine. Adica, daca nu il aplicam ca pedeapsa, ci doar ca o intrerupere a activitatii care disturba, atunci copilul o intelege ca atare si nu e frustrat.
A invata empatia este una dintre metodele de a reduce agresiunea de altfel normala, la virsta asta - ma refer la virsta fiica-mii ca nu situ cit au ai tai. Si vad ca tu faci asta, dar daca are un exemplu contrar la cresa, e foarte greu. Stiu ca in Romania posibilitatile sint limitate. Dar eu cred ca e foarte important sa gasesti un loc, chiar daca platesti mai mult, care aplica filosofii de crestere a copiilor similare cu ale tale. Altfel, o sa fii tot timpul frustrata. Cred eu.
Cit despre impartit, iar mie se pare ca faci tot ce trebuie: adica le repeti ideea ca e mai distractiv sa imparti cu sora, fratele, prietenii decit sa traiesti singur si cu jucari. Acuma, na, noi ca printi facem ce credem ca e bine, dar nu avem 100% succes garantat. La gradi la care merge fii-mea stiu sigur ca accentueaza foarte mult ideea de a imparti, si totusi de cind a inceput cresa-gradi a inceput si cu posesivitatea.
O metoda care am observat ca functioneaza cu posesiva de fii-mea este "rindul meu, rindul tau." Aici se pune mare accent pe asta si am vazut ca pe ea o distreaza foarte mult si pe principiul rindului, ea a dat obiecte la care nu voia sa renunte nici in ruptul capului.
Amethyst, merci pt. cele 3 reguli. O sa incerc sa le aplic cind apar probleme.
Despre EC (elimination communication) - nu va bateti capul daca nu incepeti la citeva saptamini. Noi am incercat la 6 luni si era prea tirziu. :-(
bonta bonta, cred ca Tudor are nevoie de mai multe mesaje pozitive. Incearca - stiu ca e greeeeu - sa-ti schimbi fiecare afirmatie negativa indreptata catre el intr-una afirmativa. De exemplu, in loc sa-i spui "Nu mai lovi masina" poti sa spui "As vrea foarte mult sa incetezi sa mai lovesti masina. Daca lovesti masina, se strica si nu mai putem spala." Ma rog, ai inteles ideea. Din ce descrii, cred ca folosesti prea mult nu cu el. Si ca macani cam mult, cum zicea simali Ma regasesc perfcect in ipostaza cu macaneala. Dar stii care-i paradoxul si frumsestea? Cu cit macan mai mult, cu atit vad cum refuza da faca orice din ce ii cer. Cum aplic se zice smali, adica ii spun o data pe un ton categoric, parca se schimba lumea!
Fianna, incearca sling-ul sau wrap-ul .
Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!
Cum se poarta un bebelus in wrap si discutia de pe DC
emushi spune:
fete dragi, va scriu doar cateva randuri acum, cel putin sa va multumesc pt tot ajutorul pe care mi-l dati... 
inca n-am reusit sa citesc tot-tot, unele teme merita recitite ”pana-mi intra bine-n cap”, fetita mea de 2 ani jumate trece printr-o perioada ”de nervisori”, experimenteaza, vrea sa vada cat rezistam, se distreaza facand totul pe dos...ma rog, nu chiar totul, dar uneori simt ca o iau razna
ne straduim si noi sa scapam de ”criza de la baita”, tot asa tipa cat putea...inainte o puteam scoate din baie dupa ce se scurgea toata apa, dar mai nou a dscoperit ca se poate juca si asa...as lasa-o daca n-ar face tot ce-i sta in putinta sa alunece in cada (tinuta de mine cu toata forta, ce sa mai zic daca ar fi singura!), dar mi-e frica sa nu se loveasca, odata era sa cad si eu cu ea! acum negociem un sfert de ora pana la baie - daca tipa, nu-i mai fac baie cu spuma, daca iese frumos din cada, ii fac si maine...si uite-asa, fiecare seara e ”inspumata”...sa vad cat o tine si figura asta!
va pup acum, ca mor de somn...revin cu inrebari, of course
pur si simplu faptul ca mai prind uneori loc la computer si mai apuc sa va citesc, ma ajuta sa ma linistesc, mai iau o gura de aer proaspat...ca simt ca ma lasa nervii...acum nu dau detalii, ca-s prea obosita acum si dimineata trebuie sa fiu fresh si gata de alergat dupa iedutz
http://www.pagina-mirunei.piczo.com
Am implinit 2 ani...
Bic spune:
emushi, si pe mine ma lasa nervii de multe ori. Asa ca iti impartasesc din perioadele fara nervi... 
La fii-mea, de exemplu, am observat ca functioneaza principiul avertizarilor. Ea in general nu face fata cu bine la tranzitii bruste si de aceea, pentru a evia crizele, e bine si util sa-i dau avertisemente cu multe minute inainte de a schimba actiunea. O alta tehnica, de altfel obligatorie, este "inca o data si gata." Niciodata, dar NICIODATA, nu va renunta la o actiune de prima oara. Ii mai trebuie inca o data. Si daca nu vrea sa renunte si continua ii spun: "stiu ca vrei sa mai stai in baie, dar as vrea te rog sa iesi. Daca nu iesi tu singura, voi fi obligata sa te scot eu." Asta functioneaza aproape intotdeauna pentru ca se afla intr-o faza acuta de exprimare a independentei. Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!
Cum se poarta un bebelus in wrap si discutia de pe DC
MissParker spune:
quote:
Originally posted by dana d
Am deschis subiectu din curiozitate pentru ca nu intelegeam ce inseamna "AP" dar eram aproape sigura ca nu sufar de "boala" asta si deci nu am ce cauta in grupul asta.
Am citit primele postari din prima parte ca s ama lamuresc despre ce e vorba si atunci mi-am dat seama ca mi-am gasit locul, ca mai sunt si altele ca mine.
Sunt dependenta de fetita mea cea mica si deocamdata ma bucur sa vad ca si ea e dependenta de mine. Stiu ca aici sunt doua lucruri rele: unul ca nu sunt corecta cu cea mare, si doi ca legatura prea stransa cu copilul cred ca e un gesc egoist din partea mamei si ii limiteaza celui mic spatiul si poate chiar zborul in viatza.
Poate e prea devreme la 5 ani cat are fetita mea, sa cred ca o va afecta in viatza faptul ca o iubesc prea mult, ca dormim imbratisate, ca ne pupacim toata ziua (mai mult seara ca ziua sunt la munca si ea la gradi) ca am stat cu ea acasa pana la 3 ani jumate si eram nedespartite. De multe ori simt nevoia s ao iau cu mine si la serviciu si chiar am luat-o de vre-o doua ori, as sta numai langa ea, tot ce fac vreau sa o am alaturi, cat mai aproape. Cand suntem impreuna ma simt mai puternica, pot sa mut muntii, sa rezolv orice problema...
Cand am aflat ca sunt insarcinata a doua oara dupa 8 ani, am crezut ca nu poate fi pentru mine asa mare fericire, am crezut ca visez, ca o sa ma trezesc si o sa fiu foarte dezamagita, mi-era teama sa ma bucur pe deplin de frica sa nu mi se ia darul. In timpul sarcinii am trecut prin mai multe faze, la un moment dat m-am simtit vinovata fatza de fata cea mare si o vdeam pe cea din burta ca pe o intrusa care vine sa-i ia celei mari ceva ce-i apartine numai ei. Deci am trecut prin sentimente total contradictorii.
Dupa ce am nascut-o nimic nu a fost mai important ca ea (cea mica), soarele si luna se invarteau dupa bebelusul meu, totul era raportat la ea, noua mea papusa vine si centru universului.Pe masura ce crestea eram din ce in ce mai mandra de ea si incantata de felul cum se dezvolta si de firea care se dezvaluie desi are si multe defecte. Nu as vrea sa fie altfel, asa cum e, cu personalitate puternica, incapatzanata, inteligenta, dragastoasa, lipicioasa, nervoasa, uracioasa uneori sau chiar rea, asa o vreau, nu vreau sa schimb nimic la ea, pentru mine e perfecta.
Nu pot sa o las sa plece de acasa cu mamaia undeva sau la mamaia sa stea o noapte in alta parte, nu pot sa suport casa fara ea, linistea e apasatoare, ingrijoratoare, am impresia ca doar cu mine se afla in siguranta. Simt nevoia sa o protejez la maxim si pentru totdeauna, sa fiu langa ea in fiecare clipa toata viatza, sa traiesc atat cat are nevoie de mine, pentru ea.
Poate e exagerat ce am scris aici si sigur e incorect fatza de fata cea mare, dar ea e adolescenta, are prea multe pareri proprii si nu ma priveste cu ochii celei mici ci cu ochi critic si carcotash, permanent are ceva de reproshat, sau de contrazis, asta face relatia cu ea mai incomoda si mai putin placuta, dar tot o iubesc ca e tot sange din sangele meu.
Dana, in locul tau m-as gandi foarte foarte bine la pasajele bolduite de mai sus si nu le-as lasa sa mai fie doar niste afirmatii banale, ca si cum asa ar fi normal si bine. Fiindca nu este. Ar fi cazul sa te analizezi si mai autocritic si mai ales sa incerci sa schimbi ceva. Nu de alta, dar te lupti demult cu chestiile astea si - desi lasi impresia ca realizezi cat sunt de nocive - eu una nu prea vad nici un efort de a le elimina din comportamentul si gandirea ta.
Nu te supara pe mine, ok? Eu sunt mai mult de partea fetei adolescente, care pare sa aiba mai multa nevoie de tine decat "papusa ta cea noua" care te priveste asa cum doresti tu sa fii privita...
Felicia 
32+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
miau-miau spune:
quote:
Pe masura ce crestea eram din ce in ce mai mandra de ea si incantata de felul cum se dezvolta si de firea care se dezvaluie desi are si multe defecte. Nu as vrea sa fie altfel, asa cum e, cu personalitate puternica, incapatzanata, inteligenta, dragastoasa, lipicioasa, nervoasa, uracioasa uneori sau chiar rea, asa o vreau, nu vreau sa schimb nimic la ea, pentru mine e perfecta.
ashea, si care-i problema ca femeia isi adora copilul?
emushi spune:
quote:
Originally posted by Bic
O alta tehnica, de altfel obligatorie, este "inca o data si gata." Niciodata, dar NICIODATA, nu va renunta la o actiune de prima oara. Ii mai trebuie inca o data.
hi-hi-hi, tehnica asta cu ”inca o data si gata” o aplicam de mult, mai nou dupa asta urmeaza si ”ultima data”
deh, ne-am largit cunostintele...acuma o intrebare maaareee...cum sa fac s-o conving sa nu mai fuga de mine?
recunosc ca i-am pus poate cam multe limite, in sensul ca n-o prea las ”libera” sa zburde, ca n-am unde...cand iesim mergem de mana; cand imi ”scapa” din mana imi ia un sfert de ora s-o prind prin parc...la joaca, tot asa, o las, se joaca cuminte un timp, dupa care (evident, se uita la mine cu coada ochiului, sa fie sigura ca o vad), o ia la fuga din senin...e foarte distractiv pt ea, o face intentionat de cele mai multe ori...buni, in schimb, e la capatul putrilor, si uita asa incepe un cerc vicios: mai putina libertate, mai multa dorinta de evadare...
uneori reusesc s-o conving, alearga pana la copacul x si inapoi etc, sau ii dau voie sa alerge pana o strig eu...ma asculta, vine la mine odata-de doua ori si gata...pe urma n-o mai prind!
mai dati-mi idei, ca mi se urca tensiunea cand vad alti copii cum merg pe strada langa parintii lor, fara sa fuga in directie opusa...vin atunci cand ii striga...iar eu trebuie s-o tin mereu de mana, ca altfel ”o pierd” prin oras!
http://www.pagina-mirunei.piczo.com
Am implinit 2 ani...
dandusa spune:
Emushi,
noi iesim o singura data pe zi,stam destul de mult afara,in functie de vreme...
in timpul asta Crinuta alearga...,se mai opreste sa deseneze,sa se joace la nisip ,iar alearga si tot asa...,daca s-a intamplat sa fuga departe de mine,am lasat-o,am strigat-o si in f putine cazuri s-a intors singura...,orice i-as spune,oricum as incerca s-o aduc inapoi,nu tine...,pentru ca ea se joaca si stie ca eu trebuie sa ma joc cu ea...,asa incat trebuie sa fug si eu dupa ea...,asta-i marea distractie si scopul alergatului ei...
daca sta de manuta si cere sa se opreasca in 'n' loc ne oprim sa facem ce doreste...,daca este in carut o pot controla de ex. s-o duc la locul de joaca din spate...,dar daca este pe jos de mana mea,trage sa fuga unde doreste asa ca-i musai sa ne supunem...
o singura data a plans la plecarea din parc,era 20.30 si nu mai puteam sta,am incercat s-o ademenim cu cioara de pe gard,cu masina etc...,nu a mers nimic,vroia sa mai stea...
in general ii spun ca ne pregatim de plecare,spunem 'pa' la leganele,'pa' la topogane,'pa' la copii...,toate pe rand...,flutura manuta fericita si plecam in liniste...
in general cooperam f bine...in casa are o singura interdictie:locul unde tinem gunoiul(pe care nu am unde sa-l cocotz),chiar si la butoanele de la aragaz am lasat-o sa umble...,calareste toate scaunele,se catara pe toate mesele...,umbla peste totttttt,prin sertare,dulapuri cu haine,dulapuri de la bucatarie...concluzia...,la cosul de gunoi ar umbla zilnic de vreo 5 ori...,iar butoanele de la aragaz nu mai sant atragatore de mult...,pe masa nu prea se mai urca...,efectiv a uitat...tot ce-i interzis este f atragator...,asta-i f clar...
eu zic sa le creem spatiu,multa libertate,senzatia de explorare...,mai bine studiem sub supravegherea lui mami decat sa spunem "nu este voie!",pe mine ma doare sufletul cand il vad pe sotul meu satul sa stea cu ea in brate in timp ce ea aprinde/inchide intrerupatorul...,se plictiseste f repede...,sau ma enerveaza mama care o lasa cateva zile sa se joace cu tel fix,i-l scoate din priza,i-l aduce la joaca si dupa cateva zile ii spune "nu este voie!"...si apoi ma enervez si pe mine ca nu mai pot s-o tin cocotzata in brate ca mi-e teama de consecinte...
sant muulte de zis si am o groaza de exemple doar ca acum nu mai pot scrie...,revin!
Mamica stralucitoare
14+ + Crinuta 1 Nov 2006
vali_delide spune:
quote:
Originally posted by fianna
E asa de bine sa aflu ca nu sunt singura!
Ioana, si la mine la fel e cu miscatul de langa el, basca ce mai injur ca-mi scartaie parchetul la fiecare pas.
Diana, cred ca o sa fiu ca tine si o sa plang de mama focului cand imi va intoarce spatele. In mod normal nu mi-as fi pus problema sa-l dezvat dar m-am gandit ca poate i-ar fi lui mai bine. Desi..unde ii poate fi mai bine unui bebelus decat langa mamica lui?
Adevarul e ca sunt topita dupa momentele cand, langa mine, incepe sa caute sanul, cu ochii inca inchisi, deschide gurita, incepe sa dea din cap si suiera un aaaaaaaaaaaaaaaa care culmineaza cu un hap cand prinde tzitzi. Ma topesc pur si simplu si daca n-ar dormi l-as lua la pupat.
fianna
(01.08.07)
Am citit mare parte din acest subiect si multe dintre postarile voastre mi-au mers la suflet...si eu, ca si tine, sunt topita dupa printesa mea...si ma bucur ca am citit ca si alte mame tin puiutii langa ele, la tzitzi, fara un "program".
Acum m-am mai linistit, credeam ca eu sunt "defecta"...stiti si voi cum e cand toata lumea iti povesteste despre "tabieturile" copilasilor, program de masa la 3 ore, somn de 2-3 ori pe zi, etc.
Pai eu stau cu ea aproape non-stop, cand vrea sa suga, intinde manutele (e prea mica si inca nu stie sa-si ia singura), cand adoarme se cuibareste la mine in brate, iar daca o las jos, uneori se trezeste (ziua) sa vada daca sunt acolo.
Si eu, ca si Dianocica
, mor de dragul ei cand se trezeste si inca nu are ochisorii deschisi, dar ma simte si mai intai zambeste.Asa ca dormim impreuna, noi fetele
, ne giugiulim toata ziua, cantam si ne jucam (uneori si cu tati), iar fericirea de pe chipul ei imi da putere sa trec peste nopti nedormite, griji, suparari, oboseala. Sper sa scrieti mai des aici, e un subiect f. interesant!Valentina, cea mai fericita
de 
Andreea Stefania (07.12.2007)www.flickr.com/photos/14121585@N04/sets/url" target="_blank">steluta mamei
dianocica spune:
dana am citit de mult mesajul tau si am vrut sa iti raspund...dar nu am stiut ce...:( eu una nu cred ca a raspunde la nevoia de afectiune este un lucru rau sau ca poate genera probleme, atat timp cat totul este ...'la cerere'. daca tu te porti corect cu fetita ta, oferindu-i ceea ce are nevoie, fie ca sunt pupicuri, imbratisari...orice..., vor fi numai beneficii. dar in acelasi timp trebuie sa fi foarte atenta la semnalele ei. la momentele in care cere independenta. si sa i le oferi si pe acestea. cand vrea sa plece de langa tine, sa faca ceva fara tine, cand iti cere expres sa faca ceva singura, atunci trebuie sa o lasi. pentru ca inseamna ca ea e pregatita.
mie una asta mi se pare mult mai greu decat a raspunde cu afectiune. pentru mai mereu mi se pare ca 'poate nu e pregatit'. poate e 'prea mic'. si trebuie sa zic STOP de fiecara data. sa imi amintesc ca eu am incredere in el, ca nu mi-a dat niciodata un motiv sa n-o fac, si ca atunci cand vrea sa se desprinda....eu trebuie sa il las.
cat despre relatia cu cealalta fetita...eu una cred ca nu e tocmai ok. sunt sigura ca la un moment dat in viata ta ea a fost totul pt tine. si ai vazut in ea tot ceea ce vezi si in cea mica. intr-adevar, adolescenta e o perioada dificila, nu atat pt tine, cat pt ea. dar cel mai mult are nevoie de iubirea ta neconditionata. pe care, din cate inteleg eu., nu i-o poti oferi in momentul asta. si cred ca aici trebuie sa lucrezi. muult. gandeste-te ca si cea mica va fi adolescenmta intr-o zi. ca va fi :).
revin
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.