Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 3
Eseea spune:
Alexa Ioana, un raspuns de nota 10.
Fetelor, ma bucur ca ati deschis acest subiect, ma intereseaza la maxim, sunt si eu aici.
my baby
dianocica spune:
mai, eu am mai pus un link la primul mesaj, ca m-am gandit ca ieri eram cam vehementa si daca cineva nu stie ce inseamna ap, poate itelege altceva...
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
Cristina_C spune:
Si eu intru in club si, cclaudia, pariu ca baiatul meu n-o sa sfarseasca la scoala de reeducare sau in puscarie? Desi l-am tinut in brate cat a vrut, am dormit cu el cat a vrut, nu l-am obligat sa manance la ore fixe, i-am respectat dorintele (a nu se intelege ca l-am lasat sa faca tot ce-a vrut!) si i-am inteles mereu motivele de suparare/crizele de isterie specifice varstei. Reguli i-am impus intotdeauna si l-am invatat diferenta dintre bine si rau. Mai vorbim peste niste ani, la subiectul lui denizel - "DC dupa 20-30 de ani" .
szivarvany spune:
Si eu si eu !
A arata copilului ca l iubesti, k ii esti alaturi, k se poate baza pe tine, k nu trebuie sa aiba frik sa spuna, sa simta, sa planga, sa rada, sa fie asa cum e el, e un lucru bun.
Bun pt mine si cu siguranta pt fetita mea.
Faptul ca ii spun ca o iubesc de n x pe zi, ca o tin in brate cand apuc si ma lasa, este extraordinar !
Copilul meu trebuie sa stie ca o iubesc enorm de mult si trebuie sa stie sa avem incredere reciproca !
Iar increderea pt mine este f importanta !!!
Asa cum la 3,4 ani stie ca daca spun ceva asa e pt ca stiu sa ii explic lucrurile, asa as vrea sa fie si mai departe.
Copila mea trebuie sa stie ca eu sunt cea careia ii poate cere un sfat, ii poate povesti orice si eu sunt cea care o pot ajuta oricand si neconditionat !
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani
dani33 spune:
Si io si io!
Mi-am tinut fetita in brate cat am vrut si cand am pus-o jos nu a plans...
Si ne dragalim in continuare si este o fetita increzatoare, ascultatoare cu urcusurile si coborasurile specifice varstei.
Si eu consider ca este foarte important sa-i arati copilului ca-l iubesti si cat inseamna el pentru tine.
D.
dianocica spune:
sabina, si eu trec acum prin acelasi lucru cu d. am fost vreo 3 saptamani la mama, timp in care....nu m am mai ocupat de el ca de obicei. adica, na..., nu l am lasat aiurea..dar cand dormea eu coboram in atelier sa i fac hainute..., cand se juca cu mama linistit iar plecam...si a simtit. si l a afectat mai mult decat as fi crezut...acum suntem iar acasa si..nu mai e la fel..intre astea a facut si o laringita urata, am trecut prin spital..acolo a fost traumatizat la greu..:(( acum are multe mom de enervare, din alea cu aruncat pe jos..din chestii minore. se supara mult mai des...sunt foarte suparata pe mine ca am lasat sa se intample asa ceva :(((( acum lucram la iubiri din greu, sper sa recuperam si sa capete dinnou incredere in mine :((
diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
Priscilla spune:
Da cred ca nu am inteles bine mesajul topikului azi-napte,asa ca am sa revin putin mai tarziu asupra lui.
Din motivde bebe in brate nu pot acum,nici sa gandesc si nici sa scriu.
mamica de strumfita mica
Sa ne rugam pentru insanatosirea lor
Diana;Stefanel;Mirela;Dan;Teo;
www.helpsonia.com
porumbita80 spune:
Buna
Ma bucur ca ai deschis subiectul asta, stii bine Dianocica ca nu sunt eu genu care sa ma plang, ca constiintizez ca atunci cand mi-am asumat angajamentu fata de copilul nostru am stiut perfect ca nu va fi usor. Dar asta este rorul nostru pe lumea asta.La mine parintii sunt departe, fratele la fel(intr-un cuvant nu avem pe nimeni) sotul lucreaza ca un nebun sa ne poata oferi tot. Eu am un an si 3 luni care o zi n-am stat sa nustiu ce-i aia biberon sau dormit sau altele. Dar sunt fericita ca asa am tot timpul sa-l vad inpermaneta pe puiul meu cum creste, sunt fericita ca pe zi ce trece ma iubeste tot mai mult. Este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unei femei de a fi mama.
Felicitari pentru subiectul deschis
selina-d spune:
Ma inscriu si eu in clubul vostru 
Eu cred ca sunt ceva neintelegeri aici cu privire la subiect. Nu cred ca din prea mula atentie si iubire din partea parintilor un copil o ia pe cai gresite. Ma degraba contrarul. Cei care ajung sa faca fapte care sa ii duca la inchisoare striga mai degraba dupa ajutor, dupa atentie si iubire din partea celor care ii inconjoara.
Eu sunt mamica incepatoare si am un baietel de 4 luni si jumatate. Cat am fost insarcinata mi-a fost teama ca nu voi fi in stare sa ma descurc cu bebelusul, ca nu voi sti ca sa fac cu el, ca nu o sa il inteleg. Nu a fost deloc asa. Din momentul in care a aparut, practic toate simturile mele si toata atentia s-au concentrat inspre el si intotdeauna am reusit sa inteleg de ce face ceea ce face si de ce plange. A dormit cu mine in pat 8 saptamani cat a suferit de colici si mai mult statea pe burtica mea, dar cand era alaturi cateodata noaptea intindea cate o manuta pana ma atingea si se linistea instantaneu. Doar vroia sa stie ca sunt acolo langa el.
Eu sunt convinsa ca virgula comportamentul se formeaza de la o varsta foarte frageda. Sunt si studii facute care arata ca bebelusii de care se ocupa mai mult mamicile au incredere mai mare in ei pe urma. Ei trebuie sa stie ca daca au vreo problema mama (sau tata) vin si ii ajuta. Daca stiu asta atunci nu mai le e frica de a fi singuri pentru ca stiu ca in orice moment daca au vreo problema vor fi ajutati. Acesti copii se dezvolta apoi in adulti cu incredere de sine care nu au mari probleme in relatii de atasament.
Eu cred ca putem sa invatam copii principii de viata solide si in acelasi timp sa ii tinem aproape.
Mai dau un exemplu. Baietelul meu are din pacate acum o dermatita care il supara si care il cam mananca. E agitat si marait tot timpul. Am tot cautat si pe net informatii despre cum l-as putea ajuta. Pe un forum german o mamica spunea (si mare dreptate are) ca atunci cand au copii probleme au nevoie de mai putine creme si tratamente si de mai multa dragaleala. Ieri piticu maeu era agitat si obosit si se tot zvarcolea ca nu reusea sa adoarma. Cand l-am luat in brate si l-am pus sa doarma la pieptul meu a suspinat si s-a linistit si a cazut intr-un somn adanc de obosit ce era. L-am tinut asa cat a dormit si era o pace si o liniste pe fetisoara lui ca nici nu imi trecea prin cap sa il pun jos.
Eu trimit o si un 
la toate mamicile, chiar si la cele care aici s-au declarat impotriva acestui mod de a creste copiii, pentru ca sunt convinsa ca si ele isi iubesc odraslele ca pe ochii din cap si fac ce cred ca e mai bine, doar ca poate nu au inteles despre ce e vorba aici.
mirela.d spune:
O doctorita pediatra mi-a spus sa nu ma iau dupa cei care imi vor spune sa nu-mi rasfat copilul, sa fac ceea ce simt eu si intotdeauna sa ma gandesc la doua lucruri: copilul nu plange degeaba si niciodata nu vei putea intoarce timpul sa-l mai tii in brate si sa-l alinti. Cand copilul meu va avea 20 de ani nu cred ca va mai sta la pupat cum sta acum. Asa ca eu il rasfat. Iar cand va intelege si ceea ce tot bolborosesc eu (pentru ca sunt convinsa ca asa cum mie mi se pare ca vorbeste pe limba lui, asa i se pare si lui ca eu vorbesc limbi straine), o sa ii explic de ce nu e bine sa faca una sau alta. Sper sa obtin rezultate.