Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 2
Priscilla spune:
Si atunci rolul meu care mai este in afara de acela de a naste?Rolul meu in viata copilului meu care este?Sa-i fac toate placerile................si?Atat?
Atunci sa nu ne mai plangem cand copii ne vor face scene de isteie pe strada de parca am fi de la circ,cand vom veni de la piata cu mainile incarcate si cu copiii in carca,ca au obosittttttt,cand v-a fi ora 23:00 si vom urla de nebuni pe geam sa urce copilul in casa,cand va venii de la discoteca la pranz,a doua zi,cand ne va tranti usa in fata,si vor spune"stop,camera mea,nu ai ce cauta in ea",cand ne vor numii "babaci",cand in vanatoare de teribilism stiu eu ce minunatie va face si ne vom trezii ca ne suna de la spital/politie,la 3 dimnimeata.Atunci sa nu ne intrebam Doamne ,da'cu ce ti-am gresit?,pentru ca nu lui Dumnezeu i-am gresit,ci copilului nostru,caruia din prea multa "iubire",nu am stiut sa-i aratam calea buna in viata,iar cei 7 ani de acasa,i-a pierdut pe drum.
Fiecare isi educa copii cum vrea,dar societatea este cea cre ii va judeca,si chiar condamna.
mamica de strumfita mica
Sa ne rugam pentru insanatosirea lor
Diana;Stefanel;Mirela;Dan;Teo;
www.helpsonia.com
Qamar spune:
Gazzella, de la un timp, sa stii ca si Bia adoarme asa; adica in living, cu noi uitandu-ne la TV sau lucrand, sau mancand...am incercat o vreme sa o culc si apoi sa ma reintorc la activitati, dar adormea f greu, se tot trezea sau dormea agitat..si mi-am amintit, nu cu foarte mare placere, cat de aiurea adormeam eu, cand eram mica, mai ales de cand aparuse sora-mea si maica-mea ne culca in aceeasi camera, la aceeasi ora
cu 6 ani diferenta intre noi..
si mi-am zis ca nu vreau ca si Bia sa asocieze culcatul cu un moment neplacut; asa ca am lasat-o in cateva seri sa vad ce face, cat rezista si aproximativ la aceeasi ora -22- se retrage pe perna ei -pe care si-o aduce din camera- pe canapea, se baricadeaza cu perne, sa nu ii vina lumina de la TV si se culca
acum, de vreo saptamana, doarme cu sotul pana termin eu muncile online, ca mi-a dat de muncit pentru firma si nu am cand in timpul zilei...dar la 2-3 fac jonctiunea si domnul se retrage la locul lui
(dar asta e alta poveste, ca dormim toti la parterul casei ca sus nu ne merg calorifereleeee
casa nouaaaa)
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
cllaudia spune:
Nu stiu ce sunt cu atatea ironii fata de ceea ce am spus in celalat mesaj.Prin ce am spus am vrut sa subliniez faptul ca rolul nostru, al parintilor este acela de a ne indruma copiii, de a le da sfaturi utile in viata. Chiar credeti ca daca lasati un copil sa faca numai ce vrea el va fi in totalitate bine pt el. Nu ati auzit nicodata fraze de genul " mama de nu mi-ai spus ca nu e bine ce fac, de ce nu mi-ai dat un sfat atunci cand am gresit" si mult mai multe astfel de fraze. Si cand un copil greseste, si ajunge in astfel de locuri pe care le-am dat ca exemplu, a cui credeti ca este vina? Ar trebui sa va ganditi la asta inainte de a posta tot felul de ironii.
alinutza00 spune:
semnam condica si noi
ptr fetele ingrijorate
e posibil sa ajunga sa traga si un joint si sa vina acasa si a doua zi dim de la disco...dar poate ne vor si povesti ce au facut si aici s ar termina totul
, in schimb daca i ar astepta acasa Sf Gheorge pregatit sa le ia capul cu sabia dreptatii ptr asa pacate demne de focurile iadului, oare ce ar face
.Viziunile astea apocalitice cu inchisori, babalaci, droguri ar trebui impartasite unor parinti indiferenti la nevoile si semnalele copilului
Sabina spune:
mai, nu confundati AP (care cred eu e folosit de majoritatea mamelor, pe bune) cu rasfatul ca n-are legatura.
eu sunt pt nici prea prea nici foarte foarte, si am parte de 2 copii extrem, de diferiti:
fetita vroia nonstop in brate, baiatu vad ca are multe momente cand se joaca singur la el in patut, de mi se pare ca-l si neglijez.
Cred ca diferenta consta si in faptul ca la al doilea copil n-am avut ezitarile si nesiguranta de la primul, cand eram si f tinerica(23)
Oricum, eu sunt AP mai moderat asa, adica ,daca bb doarme la el in pat macar primele ore din noapte, il las acolo, abia la trezirea dupa tzitzi il iau langa mine . Cum am realizat asta? din maternitate am dormit cu el pe burta mea, apoi acasa am continuattreaba asta pt ca era f greu noaptea dupa cezariana cu alaptatul....pana a invatat baiatu care-i noaptea
il pun si-n scaunelul auto langa mine, nu-l tin numa in brate (la scancete mai intai vorbim, si daca se potoleste, il las jos, daca continua il ridic) etcetc.
Priscilla, educatia se face prin puterea exemplului , nu prin reguli stricte aplicate ca patul lui procust.
Crizele de isterie pot foarte bine fi contracarate cu umor, si mult calm, asta ca sa-ti dau un sg exemplu.
ele sunt specifice unei anumite varste, nu au legatura cu tinutul in brate al bebelusului colicios....
eu insa n-am reusit sa fiu o mama ca la carte, cam dupa 3 ani jumate mi-a cam scapat fata din mana, dar imi dau seama dece! pt ca n-am mai aplicat AP (in sensul necesar acelei varste, desigur), adica am inceput sa ma preocup mai mult de mine, (in forul meu interior adica,nu practic) si copilul meu cel mare, care e o fetita hipersensibila, a simtit imediat si s-a razbunat.
Acuma incep sa recuperez, si sper sa nu fac aceleasi greseli cu Gheo.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si 
bb Gheo
Sabina spune:
Claudia, pai cum sa nu-i spui c greseste? cine azis asaceva? AP nu inseamna deloc ca nu-i spui ca greseste.
Smecheria e ca un bebelus caruia i-ai satisfacut toata nevoia de cntact fizic(atunci cand o cere, fireste, ca doar n-o sa-l iei in brate cand el exploreaza jucaria noua!), setransforma intr-un copilas mai independent care deschis si flexibil la dialog in cele din urma. Eu zic asa: cu cat ii anticip nevoile primare mai bine in bebelusenie, cu atata o sa aiba mai multa incredere in mine pe viitor si o sa-mi asculte sfaturile.
Pana si cu naravasha mea de 5 ani si 4 luni asa stau lucrurile, imi urla obsesiv ca sunt o REA, si ca sa nu ma mai vada, dar nu face niciodata ceva interzis cand cunoaste explicatia. Mai mult da din gura cum s-ar zice, insa are o acuitate fantasitica pt ce e bine si ce e rau.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo
denizel spune:
Dianocica, si eu, si eu! 
gazzella spune:
quote:
Nu stiu ce sunt cu atatea ironii fata de ceea ce am spus in celalat mesaj.
uite, iti spun eu de unde atata ironie
quote:
Originally posted by cllaudia
Pai si tu crezi ca mamele daca se plang de copiii lor o fac pt ca nu ii iubesc? Din contra , ii iubesc prea mult si din cauza asta le e teama sa nu ii rasfete tot atat de mult.Si inca un lucru, crezi ca daca lasi un copil sa faca ce vrea el, de exemplu sa nu manance , sa nu doarma singur, sau sa nu vrea sa mearga in picioare atunci cand poate, este o modalitate prin care ii arati ca il iubesti? Daca vrei atat de mult sa vorbesti cu mame care gandesc ca tine, pai atunci intreaba de acelea care au copii in inchisoare, in centre de dezintoxicare, in scoli de corectie.Acele mame cu siguranta si-au lasat copii sa face ce simt, ce cred si numai ce vor ei. Dupa cum zici tu, asta e cel mai bine. Nu trebuie sa ne convingi pe noi ce e bine si ce-i rau. Stim si noi asta, si tot la fel de mult stim si cum sa ne crestem copiii, chiar daca uneori ne mai plangem si cerem sfaturi.
ups, nici macar nu era ironie sau fetele erau prea gentile pentru a o spune doar sub forma unei ironii
pentru ca ce ai facut tu aici se chiama ofensa
adica toate mamele care gandesc ca si mine cresc pe putin criminali, nu?
si inca ceva Claudia
de data asta un pasaj din deschiderea Dianocicai
quote:
nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. si nici sa fiu convinsa. vreau doar sa stau de vorba cu parinti care gandesc la fel ca mine, pt care ceea ce simte/crede/vrea copilul lor e cel mai important lucru.
pana una alta ai 2 optiuni:
ori mergi sa anunti protectia copilului pentru infiintarea unui grup menit sa distruga copilul
ori cauti sa te informezi ce inseamna AP abtinandu-te sa faci judecati relative la viitorul copiilor cresctuti in AP
Priscilla, vezi mai sus
Bendis, 10 luni solidarietate :-))
Felix, 2 ani jumate
botezul muntelui
www.youtube.com/watch?v=IVnPotcVkFQ" target="_blank">Giorgio Gaber "Non insegnate ai ... "
cristina22 spune:
intru si io.
Alinutza-bine spus!
cristina si Andrei
(am 5 ani!!!)
Alexa Ioana spune:
fetelor, hop si eu
iar daca'i vorba de inchisoare, fac io rost de niste chiftele si o prastie
iar acu' la modu serios. ce inseamna de fapt rasfatul de care tot vorbiti ? sa'l iei in brate cand plange si are nevoie sa te simta alaturi ? sa'l tii langa tine cand ai ceva de lucru pentru ca el se plictiseste si n'are chef sa stea la el in camera ?
hai sa fim seriosi, si sa ne dam seama, odata pentru totdeauna, ca bebele este si el un om... nu'i alta specie (vorba unei prietene).
iar parerea mea este ca o mama trebuie in special sa satisfaca nevoile emotionale ale copilului...
si sa si motivez. eu am adoptat'o pe fetita mea cand avea 8 luni. pana atunci statuse intr'un centru de plasament, unde ii erau satisfacute toate nevoile "tehnice", fiziologice (era curata, cu stomacelu' plin, etc...). dar fiindca era o singura ingrijitoare pe tura la 7-8 copii, si fiindca doamna respectiva avea doar 2 brate (cu toate ca avea bunavointa, si chiar ii pasa de copii), nu avea cum sa le satisfaca nevoile ... sa le zic emotionale.
in momentul in care am luat'o acasa pe alexa si m'am ocupat de ea tot timpul (la un moment dat chiar gateam sau aspiram cu ea in brate)... nu va pot spune prin ce schimbare radicala a trecut... in scurta vreme era cu totul alt copil...
cand am cunoscut'o tot ce stia sa faca era sa stea in pat pe spate si sa'si suga degetelul... (cand altii copii de varsta ei se ridica in fundic, probabil si spun 2-3 cuvinte... ) ea nu stia nici macar sa rada... iar acum... nu exista termen de comparatie.
oare asta inseamna ca am rasfatat'o ? sau pur si simplu inseamna ca i'am oferit o sansa sa aiba o copilarie normala de care sa se bucure ?
acum am un copil "normal", vesel, activ... dar in primul rand echilibrat emotional, iar pentru mine asta e cel mai important lucru !
edit: am uitat sa spun ca pana acum, la 2 ani si 5 luni, nu a facut nicio criza "majora" de personalitate, cu trantit pe jos in mijlocul strazi sau urlete si tipete de "copil rasfatat". a avut tentative, ma rog... a sondat terenul, dar am stiut cum sa'i distrag atentia si sa i'o indrept spre altceva... si exemplele ar putea continua...
