Copiluti de mai-iunie 2005 (56)
Raspunsuri - Pagina 5
gabitzam spune:
BRAVO CORAIL!!! FELICITARI!!! 
Ma bucur ca ai mai intrat sa ne scrii.
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
monu spune:
Corail, sa va traiasca printesa si sa fiti sanatosi.
Androix, astept sotul, trezesc fetele si ma infig in curte la bambi. sa nu mor proasta.
, mami de printese
Alexia - aparatoarea lumii si 
Antonia - avangardista
Sa lupti si sa cauti sa gasesti si sa nu te lasi doborat.
loreen spune:
Corail felicitari...sa-ti traiasca micuta si ai putere sa le faci fatza...
Cuscra in principiu are dreptate dar ce te faci ca atunci cand nu le convine smoala pe bloc incep cu reprosuri de genul ca mereu faci ce vrei si nu tii cont de nimeni si nimic...pai de cine sa tin cont daca nu am cu cine sa schimb predicate
Loreen cu 
BIANCA si 
DELIA
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"
andutzy spune:
Hello!
Gabitza si Olga, va ruez si pe aceasta cale LA MULTI ANI pt zilele de nastere! de fapt Gabitzei i-am urat si pe mess, va doresc ce este mai bun!
Monu, Andreea, Laura, Gusta, ma alatur si eu mamicilor dezamagite(putin spus) de prestatiile in cariera de mamica. DRagos este mereu victima nervilor mei, dar in acelasi timp el este si principalul vinovat al lor. Asa cum ziceai si tu, MOnu, ne stresam reciproc, pe el chiar il amuza cand ma enervez, desi de cele mai multe ori se alege cu o ciufuleala sau chiar cu cate o palmutza daca da in mine(a inceput sa faca si de-astea). Horia e cumintel, stau si ma gandesc ca daca si Dragos ar fi fost asa, pe cuvant daca mai simteam toate greutatile de acum.
Lui DRagos ii fac o cura de Ribomunyl si nu stiu daca peste ea ii pot face rapelul la Havrix. Trebuie sa ma interesez, asta e clar. Dar nnu stiu de ce ma incapatanez eu sa-i stimulez imunitatea cand de fapt problema lui sunt polipii(sunt sigura de asta desi nu l-a vazut nici un medic de specialitate). Sta numai cu gura deschisa si din cauza asta inca ii mai curg balutze ca la sugari. Si din cauza ca respira pe gura trage tot aerul rece si toti microbii si de aici hop racelile! Noroc ca nu intotdeauna le face cu febra sau alte complicatii.
de ceva vreme ma incearca si pe mine vrednicia, am mai facut si eu cate ceva dulce, cate un pate de casa sau niste snitzele...nu de alta dar mi-am auzit reprosuri de la sotzer ca mancam numai mezeluri si chestii total nesanatoase si am intrat la bucatarie sa mai remediez problema
Clara, sa stii ca eu de cand am vorbit atunci pe strada nu am mai iesit cu amandoi decat in week-end, cand nu e bona si nu mi-am permis sa te sun atunci ca mi-am inchipuit ca sambata nu lucrezi.
Va pup!
Andra, mami de 
Horia Andrei si 
Dragos Alexandru
www.flickr.com/photos/9835076@N02/" target="_blank">Album poze cu Horia, Dragos si noi
Nasterea Micului Print, Horia Andrei
nelia spune:
Corail, felicitari pentru Ines Maria! Sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii! Poze!?! Si acum, ca nu ma pot obtine, de ce nastere grea si ce fel de complicatii!?!
Mai, fetelor, ce aveti!?! Ca daca mai vorbiti mult despre depresii cauzate de copii si cresterea lor, ma pun in fund si bocesc pina cind cresc! Vreti sa va spun de ce ma descurc eu cu toate si cu toti!?! Si sa stiti ca, in mare, ba chiar si in unele detalii, chiar ma descurc. Hai sa o luam de departe, de unde imi vine chestia asta cu prioritatile. Acum vreo 10 ani, aveam un amic, prietenul prietenei mele... un nebun si un boem cit cuprinde, care locuia in State si avea cu fosta nevasta nici mai mult, nici mai putin decit 5 copii!!! De care se ocupau pe rind, in perioada in care l-am cunoscut noi, avea in grija lui fata de 16 ani si baiatul de 10! Si mai avea un baiat de 14 si doi mici, de 4 si de 2. Ne-am certat intr-o seara la cutite cu el, eu si prietena mea pentru ca nu intelegeam cum poate trai asa. L-am trimis sa cumpere bulion si piine, cu ultimii bani pe care ii aveam si a venit peste... 4 zile! In drum spre magazin i s-a facut dor de mare, s-a dus la gara si s-a urcat in tren si a plecat la mare!!! Asa a simtit, asta a fost prioritatea lui din momentul ala, asta a facut. A lasat doi copii in grija noastra si si-a respectat prioritatea. Bineinteles ca nu am fost si nu pot sa fiu de acord cu acest mod de viata, dar cind s-a intors, in cearta despre care vorbeam, ne-a ezxplicat cu o carioca rosie pe faianta din bucatarie... teoria prioritatilor! Ne uitam la ele ca la un nebun si nici acum nu-i dau dreptate, dar... Dar in teoria lui aplicata cu succes se pare in practica, rupta de contextul vietii lui, tipul avea dreptate. De multe ori, cind mi-e foarte greu ma gindesc la el si la teoria explicata cu rosu pe faianta alba din bucatarie! Nu va expun acum teoria, dar vreau sa va spun ca niciodata in viata nu au cum sa fie toate lucrurile la fel de importante si care necesita prezenta si participarea ta suta la suta. Nu e firesc, e impotriva naturii si daca ar fi fost asa, omenirea ar fi crapat de mult! Intotdeauna, in functie de perioada prin care trecem, exista lucruri fff importante si care nu necesita aminare, lucruri destul de importante dar care mai pot fi aminate un pic, lucruri care trebuie sau ar trebui facute dar cu o importanta minora si tot asa, pina la lucruri care pot fi lasate la voia intimplarii, ca se rezolva ele intr-un fel, cind vor deveni ardente la rindul lor sau le mai rezolva si timpul.
Si ca sa intelegeti bine ce vreau sa spun, ma iau pe mine ca subiect de discutie. Sint o gramada de lucruri de rezolvat si de facut in viata mea actuala. Am un bebe in burtica, trebuie sa am grija de el (asta inseamna in primul rind de mine - somn, calm, liniste sufleteasca, mincare sanatoasa si cu vitamine si minerale) si sa ma ocup de venirea lui pe lume (pregatit lucrusoare, patut, spalat si dezinfectat tot, calcat, vizite la medic etc.), sa ma pregatesc psihic si fizic pentru nastere. Este oarecum prioritatea numarul unu, chiar daca nu pare pentru ca nu e palpabil inca obiectul prioritatii, fiind acolo in burtica, la caldurica. Apoi sint fetele, fiecare cu virsta ei, Agata cu scoala si activitatile, Tudora cu virsta la care se descopera si trebuie ajutata sa depaseasca multe momente dificile. Aceste doua prioritati, care sint pe acelasi plan amindoua, ca si bebe de mai sus, se schimba de citeva ori pe zi intre ele, in functie de ceea ce am de facut cu fiecare dintre ele. Orele de lectii sint mai importante decit mofturile Tudorei, momentele de crize adolescentine ale Agatei sint mai putin importante decit boala prin care tocmai a trecut Tudora si... peste toate troneaza prioritatea numarul 1, adica bebe, adica faptul ca eu trebuie sa fiu calma si sa-mi gasesc timp pentru mine ca sa nu-l afecteze pe cel mai mic. Mi-ar placea si mie sa gestionez fiecare criza in parte, cind se poate o fac, cind nu, o ignor sau i mai tai voit din amploare pin o tzira de indiferenta si de pasare a pisicii moarte in curtea celui care a provocat criza (nu vrei sa fii atenta la lectii, inchidem cartile si te duci cu ele nefacute, cu bilet de la mami catre invatatoare in care ii voi spune adevarul... se inchid caietele, cartile, fiecare se calmeaza, dupa o ora vine Agata singura cu rugamintea sa o ajut la lectii, ca ea nu vrea sa se duca cu lectiile nefacute - in conditii normale, fara alte prioritati, as fi pierdut jumatate de ora poate ca sa-i explic Agatei ca nu e bine ce face, ca lectiile trebuie facute la ora la care se fac... nu se poate, trecem la alta prioritate si vedem pe parcurs ce facem cu cea lasata de izbeliste, in momentul in care arde rau de tot). O alta prioritate ar fi mincarea, recunosc ca si aici am mai facut rabat, dar nu-mi da mina sa o fac prea des si prea mult pentru ca e vorba de sanatatea copiilor nostri si a noastra. Deci, in ziua in care trebuie sa gatesc, vreau sau nu vreau, e o prioritate si ma supun ei... incercind sa amin din restul, cite putin, atit cit se poate. Poate pentru unii a sta intre oale nu poate fi considerata prioritate, dar pentru mine este ca am un sot care lucreaza foarte mult si trebuie sa-i pun pachet zilnic. In plus, eu un barbat care nu vrea sa se ingrase pentru ca e sportiv si pica in depresie cind vede cum pune kilele pe el, deci nu se pune problema sa-l neglijez macar la acest capitol. Mai am o fetita mai mare destul de plinuta, fff mincacioasa si pofticioasa de trupusorul careia trebuie sa am grija ca de ochii din cap (ce simplu mi-ar fi sa-i platesc 100 de dolari pe luna si sa manince la catina scolii!) si inca un copil care e mic si care nu maninca decit ca sa supravietuiasca, alta grija in plus, sa existe printre cele 10 inghituri pe zi pe care le ia strictul necesar ca sa se dezvolte cum trebuie. Si nu in ultimul rind, eu, care trebuie sa maninc sanatos si bine! Ar mai fi ca prioritate strictul referitor la igiena, de la care nu fac rabat... si scoala, atunci cind trebuie si e musai! Si bineinteles, relatia cu sotul meu, pentru ca impreuna le ducem pe toate! Nu are voie sa fie lasat vreo clipa sa nu se implice, chiar daca, conform psihologiei masculine, ar face-o citeodata, asa cum o fac toti, dar nici nu trebuie f...t la cap prea mult, pentru ca, tot conform acestei psihologii, e demonstrat ca nu rezista la stres si la f.tai la fel ca femeile. Deci, in concluzie, cind ma trezesc dimineata primul lucru pe care il fac este sa le iau in ordinea prioritatilor: Agata trebuie sa iasa din timp si sa plece la scoala, cu lectiile bine facute, imbracata adecvat, dormita bine si cu pachet sanatos, Tudora la fel (acum e trecuta pe planul doi plecarea ei ca o tin acasa de o saptamina din cauza racelii, dar ma ocup de ea dupa ce pleaca primii doi... chiar daca se trezeste si urla si protesteaza, se supune realitatii fiind ignorata cu buna stiinta, dupa ce-i explic o singura data situatia... urmeaza sotul care trebuie sa plece si el la munca,c it de cit calcat si cu mincare cit de cit sanatoasa, apoi ma intorc la Tudora si o doftoricesc si ma ocup de ea, pentru ca stiu ca dupa-amiaza va veni mai mult Agata la rind... Si sa nu uitam de mine: am nevoie sa dorm, ma culc linga Tudora daca nu s-a trezit, am nevoie de o cafea pe care sa o beau o ora aici cu voi ca sa nu fiu prea frustrata apoi toata ziua si sa nu pot duce tot ce am de dus, am nevoie de o baie, las balta totul si o fac, am nevoie de muzica pentrui mine si pentru bebe mic... Restul, pot fi aminate sau lasate, exista lucruri importante si mai putin importante, chiar daca aparent toate par la fel de urgente si importante. Nu am reusit sa fac ce mi-am propus intr-o zi, asta e, ori nu am avut cum, ori as fi avut, dar nu am avut vointa, putere, chef... Nu sint robot, sint om si cer si eu dreptul la viata! In legatura cu viata profesionala... da, au fost momente cind a fost prioritara si i-am dedicat 80 la suta din timpul si energia mea. Acum nu e si nu vreau sa fac o frustrare din asta, nu e si cu asta basta, pentru ca am vrut familie si copii si prioritatea numarul unu, inainte de toate sint ultimele doua acum si nu prima. Dar stiu ca va veni momentul cind va fi si aceasta o prioritate pe linga cele de mai sus, nu inaintea lor probabil, dar linga ele... si printre picaturi, incerc sa fac acum cite ceva ca sa fiu cit mai pregatita cind va veni momentul.
Si tot ca o concluzie si cu asta inchei, ca sigur a iesit un cirnat de mesaj... recunosc ca in tot ce am scris mai sus fff important si prioritar este faptul ca trebuie sa te accepti asa cum esti si atit cit esti, nu asa cum ti-ai sau si-ar dori altii sa fii. Nu zic nici sa te culci pe o ureche cu vorba pe care eu nu o suport: asta sint! Dar nici sa tragi prea mult de tine, pentru ca prin trafere ceva se rupe si orice pe lumea asta odata fisurat sau rupt si innodat nu va mai fi niciodata la fel ca un intreg! Si, bineinteles, ca un fapt la fel de important este partenerul de viata si relatia cu el, fara lucrul acesta in regula si sanatos construit, si pentru femeie si pentru barbat, orice e greu, f greu, fff greu sau imposibil de dus!!!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=297799&cdate=20070525&ctime=104503" target="_blank">
39+ , www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA si www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA - AMR 7 zile!
patriciaRO spune:
Corail felicitari....
Mai nu va mai plangeti va rog eu, nu de alta dar vom tinde toate sa ne molipsim.
Eu ce sa mai zic mai fetelor, care sunt singura toata ziulica cu Alex, ca fac cursuri cu daneze super nasoale, ca sunt oameni duri, rai, dar nu ma intereseaza, eu stiu tot pe-a mea. Ma ambitionez si le demonstrez ca sunt mai tare decat ele. Ca am zilnic de facut tot felul de lucruri si le fac. Ca ma ocup de casa, sot, copil, voi incepe se lucrez ca instructor si am alta obligatiune si tot asa...
Pe bune numai cand va aud cum va plangeti, ca nu puteti, ca nu stiu cum... Ai mai.. sau descurcat mame si cu 3 si cu 4 copii foarte bine, sigur este greu la inceput, dar na, asta este rolul pe care ni l-am asumat, nu? Nimeni nu a cerut sa-i aducem pe copii pe lume daca nu stiam ca va fi greu. Asa-i?
Nu zic ca nu putem sa nu ne plangem, dar ne plangem prea mult! si toata treaba tinde spre depresie! Pai a cui e vina?
Duceti-va la masaj, la sala, la coafor, faceti-va frumoase, acordati mai multa incredere femeii din voi si va veti recapata taria.
Intalniti-va cu mame, lasati copii sa se joace, nu stiu, gasiti tot soiul de activitati. Doar nu trebuie sa va zic eu?
Eu ma relaxez la sala cand alerg pe banda si-mi iese si mama lui supararea din mine...
Pe mine cine sa ma imbarbateze cand am o zi proasta? Nu zic la nimeni ca n-am cui. Poate sotului, ca el este singurul care ma incurajeaza, in rest, n-am cui. Si daca-i zic lui il incarc si pe el si nu-i bine...
Eu multumesc Domnului ca am ajuns pana aici si sa-mi dea putere sa fac lucrurile ca pana acuma. Sa mai fac un bebe si sa fim bine, ca daca sunt eu bine, sunt si ceilalti...
Altii vor copii si nu au, noi care avem ne plangem? de ce? nu se stie...ca sunt copiii asa cum ii crestem, defapt, nu?
Scuzati-ma ca v-am tinut un discurs dar de fiecare data cand intru pe forum gasesc mamici in depresie. Si nu este un bun prieten pentru cele care sunt insarcinate si care sunt optimiste...
Va pup si nu mi-o luati in nume de rau...
Beatrice, mami de 
Alex pifos
nelia spune:
Beatrice, hai ca am scris in acelasi timp. Tu ai dreptate in felul tau, pentru ca e felul tau. Al meu nu e asa, nu pot duce fara sa spun, nu mai pot, ma asez in cur si ma pling cit vreau, tocmai ca sa ma pot ridica si continua (ca daca nu te asezi si nu te racoresti, cum poti sa te ridici). E uman sa te plingi! Eu zic saru-mina ca am cui! Ca sint si oameni care nu s-au ingrijit in viata sau viata de ei, ca sa aiba linga ei un umar pe care sa plinga si nici asta nu e bine. Si ma pling in primul rind sotului, pentru ca o parte din incarcatura mea trebuie sa fie transferata lui, ca el e partenerul meu de viata si trebuie, e musai sa stie prin ce trec. Nu vreau sa demonstrez nika nimanui, vreau doar sa gasesc solutii la viata mea care sa-mi ofere si sa ne ofere noua ca familie liniste si voie buna! La rindul lui si el ma incarca cu stresul lui profesional si de adaptare la societatea in care am aterizat, lucru pe care eu nu-l experimentez inca, iar el da deja pe dinafara! Ca de asta ne-am luat si la bine si la rau, tocmai ca sa avem linga noi care sa ne mai ia din greutati atunci cind e nevoie! Cind ti-e greu, ai nevoie sa fii ajutat sa gasesti solutii ca sa mai lasi jos ca sa-ti fie mai usor, nu ca sa te intaresti si sa duci si mai multe!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=297799&cdate=20070525&ctime=104503" target="_blank">39+ , www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA si www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA - AMR 7 zile!
gusta spune:
Acuma citind ce s-a scris poate s-a pornit cu mesajele de la mine.ca eu am venit prima cu problema marei de la gradi si m-am plans.
Imi cer scuze la toate fetele pentru asta si promit ca numai vin sa ma plang niciodata.
O zi cat mai buna in continuare.
Marilena si Mara Augusta
patriciaRO spune:
Nelia este in regula ce zici, insa se depaseste tendinta de a zice odata si a zice la nesfarsit.
Dar problema este ca nimeni nu te poate ajuta, decat tu insuti. Ca daca tu te pui in fund si plangi sa zicem, cine vine sa te ridice dupa vre-o ora? Nimeni! tu singura te ridici. iti zici ca va fi bine si gata viata este frumoasa....
eu privesc lucrurile mult mai detasat. Indiferent de cati copiii voi avea la fel voi fi. Cateodata fac asa multe ca nu mai am timp de altele, dar asta este. Nu intru in depresie, le fac a doua zi... ce sa fac! Dar, sunt singura si ma descurc. n-am incotro...
Beatrice, mami de Alex pifos
patriciaRO spune:
Gusta e vorba asa in general de depresie si altele. Nu de la gradinita Marei...
Beatrice, mami de Alex pifos