BATRANII, un spin in talpa?
Raspunsuri - Pagina 7
escu spune:
Revin asupra ideii ca in Romania este o problema de mentalitate. Indiferent cate piscine si saune ar avea, odata ajunsi la azil, batranii romani se prabusesc psihic, se simt abandonati.
Financiar se rezolva, ca au reusit sa acumuleze in viata macar un apartament. Prin vanzarea lui + pensia reusesc sa-si plateasca azilul. Dar nu vor acolo, concep ideea ca pe lucrul cel mai tragic ce li s-ar putea intampla.
mariamunteanu spune:
Ma tem ca Escu are dreptate.
Maria
roxanal spune:
Escu, maria, eu zic ca este timpul ca mentalitatile sa se schimbe..cel putin asta e parerea mea..si am fost mai mereu deschizatoare de drumuri in anumite domenii..asa ca de ce nu? cred ca chiar noi stam in calea deschiderilor, nefiind deschisi..
miau-miau spune:
yo nu pricep de ce tot efortul asta sa ne prelungim viata cit mai mult, nu tu alcool, nu tu tzigari, nu tu injectii energizante in vene, ca sa ajungem de se intreaba ceilalti cind scapa de noi. Utili nu mai sintem nimanui, dimpotriva ii chinuim, iar cei sa le zic asa norocosi isi petrec ultimii ani intr-o camera de azil. La ce dracu sa-ti mai faci casa, sa stringi bani? Voi chiar va imaginati ca la 80 de ani, paralizat pe juma' te incinta ideea sa stai departe de copiii pe care i-ai crescut, care te viziteaza o data pe an, intre alti expirati de virsta ta, la fel de deprimati, dar cu piscina de inot si teren de golf? Pentru un batrin cea mai mare trauma e sa-l dai afara din casa in care a trait o viata, credeti ca abea asteapta sa se mute la azil?
viorela hoff spune:
am citit ca 80% din batranii germaniei, "nu doresc sa traiasca in azile", prefera sa-si traiasca batranetile in propria locuinta, atata timp cat se mai pot intretine singuri.
ceea ce inseamna ca batranetea isi spune cuvantu la la fel, peste tot, indidferent de mentalitati sau granite.
V
Ramona J spune:
Unii da. Eu am cunoscut in Romania niste americani de vreo 80 de ani care plecasera intr-un tur prin mai multe tari. Mergeau si in croaziera, cu seri de dans etc.
La ce virsta consideri ca ai termen de expiratie? Viata noastra nu incepe si nu se termina cu copiii nostri. Eu ma bucur daca ii stiu ca au si ei viata lor si le merge bine. Sper sa am suficienti bani cit sa nu devin o povara pentru ei.
Eu nu ma grabesc sa mor.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
escu spune:
Trist dar adevarat ce spui tu miau-miau. De-asta imi doresc ca la batranete sa-mi iubesc atat de mult copiii incat sa ii las sa-si vada de viata lor, impacata fiind cu mine insami. Imi incep propria educatie de pe acum cand imi ingrijesc soacra de aproape 80 ani si inteleg in fiecare zi cat de important este sa reusesc sa le transmit linistea sufletesca, sa-i conving ca totul este ok cu mine, ca asta-i viata, asa evolueaza ea si e normal ca anturajul meu sa fie cel de varsta mea, cu preocupari comune, cu timp liber berechet, cu insomniile si ametelile nostre comune LOL
Nu cred ca mi-as dori ca nepotii si copiii mei sa ramana cu imaginea mea ca un om neputincios si demn de mila. Cred ca m-ar durea mai mult asta decat faptul ca nu i-as vedea prea des. Daca ii stiu ca sunt bine, evolueaza frumos si sunt fericiti, voi fi si eu fericita. Si stiu ca ei au nevoie de energie pozitiva pentru a evolua, iar eu nu le-as putea-o oferi.
Dar pentru asta trebuie sa gandim in felul asta. In generatia parintilor nostri gasesti rar astfel de oameni. Eu cunosc unii si sunt intr-adevar de exceptie. Au tot respectul meu. Au reusit sa-si formeze cercul lor de prieteni cu care se simt bine. Stau intr-un bloc de pensionari si se ajuta si distreaza impreuna minunat. Fac excursii de 3-4 ori pe an – aici apeleaza la niste agentii care le organizeaza special pentru ei.. Se duc la bai, la tratament, schimba retete si tratamente, joaca canasta si barfesc LOL. Se bucura de viata pana in ultima clipa.
Parintii mei nu sunt asa, dar asta nu inseamna ca-i iubesc mai putin. Sufar pentru soacra mea in fiecare zi. Ajung acasa seara pe la 10pm si o intreb ce mai face. Ofteaza adanc si-mi spune : « ce pot sa fac ? Imi astept moartea ». Si incepe sa planga. Sta toata ziua singura in casa, nu poate sa faca nimic, nu are cu cine vorbi, noi suntem la servici, copiii la facultate. Dintr-un om activ boala si batranetea a transformat-o intr-unul pasiv si nu are cu ce-si umple timpul. Ziua este prea lunga pentru ea, noaptea la fel. Are insomii. S-a mai refugiat in tricotat dar nimeni n-are nevoie de ce lucreaza ea. TVul este inutil pentru ea, ca nu aude, carti nu poate citi prea mult ca-i obosesc ochii. Vecini nu avem ca stam la casa si fiecare-i cu treburile lui. Acasa la ea nu vrea sa stea ca-i e frica de singuratate si criminali.
Noroc ca inca se poate duce la baie, poate face dus si poate manca singura, isi poate incalzi mancarea la micro si poate pune vasele in masina de spalat.
….. Cam asa arata tabloul zilnic si incerc sa invat ceva din toate astea….
Vi l-am expus ca poate tragem impreuna ceva invataminte.
Medeea76 spune:
Escu, de ce nu o sfatuiesti pe soacra sa se plimbe? Bunica mea, la 80 de ani, colinda tot orasul, iese seara in parc cu batranii si admira mamicile cu pitici mici si sta de vorba cu ele pe banca etc.
Roxana, dupa ce ti-am trimis PM am vazut ca tu deja ai facut niste demersuri... Vorbim pe mail.
Medeea, mamica de Tea - 17 iulie 2006 si cu bebe mic in burtica (19+)
escu spune:
Medeea ii e frica sa iasa singura afara. Merge cu ajutorul unui walker si drumul nu este totdeauna neted. Chiar la iesirea din casa sunt cateva trepte. Singurul loc unde se plimba este prin casa si asta pentru ca stie ca trebuie sa se miste cat mai mult.
Este medic si stie foarte bine ce are de facut ca sa se intretina la o stare stabila. Mi-a spus ca ar renunta la medicamente daca ar fi sigura ca nu ar ramane blocata la pat si astfel ne-ar crea mai multe probleme.
Medeea76 spune:
Medeea, mamica de Tea - 17 iulie 2006 si cu bebe mic in burtica (19+)