mama

elyda spune:

pt bird 70:asa am considerat si eu ,numai ca am inceput sa ii spun treptat despre ceea ce are.de luni incepe chimioterapia si era imposibil sa nu isi dea seama ca este ceva grav.nu stie ca este fff grav(max6-9 luni)pt ca imi este teama ca daca stie renunta sa mai lupte.

dana

alessia105 spune:

Din pacate nu am gasit pareri personale ...pe unde am gasit am gasit doar informatii ...uite spre ex. un topic care nu a primit nici un raspuns aici pe dc ...
http://forum.desprecopii.com/forum//topic.asp?TOPIC_ID=70298&SearchTerms=nicolit dar sper sa iti foloseasca urmatoarele link-uri :



http://www.cancerstop.ro/nicolit.htm

http://www.formula-as.ro/reviste_46866-dreptulla-replicaadevarul-despre-nicolit...-.html

http://www.dnm.ro/modules/news/article.php?storyid=3533

http://www.cancer-new-drug.com/nicolit-eng.html

----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman

Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

O parte din mine

Mariaa spune:

sau :

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68580&SearchTerms=nicolit

parerile sunt impartite; poate fetele de la 'Clinica ...' stiu mai multe.

cum esti? cum e mama?
daca te mai putem ajuta cu ceva, striga...suntem pe aici! curaj!


Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
ador copii
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu

<< rabdarea este cheia fericirii >>

bird70 spune:

Eu cred ca trebuie sa-i spui mamei tale, ca are dreptul sa stie. Nu mi se pare corect sa o tratezi ca pe un copil si sa-i ascunzi adevarul. Cred ca e foarte important sa-i dai posibilitatea sa isi aranjeze treburile pe lumea asta, sa-si ia ramas bun, sa petreaca timpul ramas cu familia si sa profite din plin. Eu nu cred ca poti ascunde o boala terminala nici de un copil, in final crezi ca nu isi va da seama? Si atunci ii rapeste sansa de-a vorbi despre moarte, de-asi exprima sentimentele, de-a ajunge la acceptare. Cati nu mor oare speriati si dornici sa vorbeasca despre asta dar nu o fac pentru ca incearca sa protejeze familia care ii minte? Nu cred ca e corect sa pui o astfel de povara in spatele ei, sa va protejeze pe voi pentru ca sunteti prea slabi sa vorbiti si sa acceptati situatia.

Mate,
imi pare rau pentru unchiul tau . Trebuie sa stii ca in faza terminala foarte multe tipuri de cancer metastazeaza in creier si unchiul tau e foarte posibil sa fi suferit de asa ceva si asta sa fie motivul pentru anxietatea lui exagerata. Oricum, tratamentul a fost foarte precar pentru ca sub nici o forma nu trebuia lasat sa ajunga sa sufere asa si trebuia tratat cu anxiolitice si analgezice pana cand ar fi fost confortabil.

Donia spune:

quote:

---

Originally posted by elyda

pt bird 70:asa am considerat si eu ,numai ca am inceput sa ii spun treptat despre ceea ce are.de luni incepe chimioterapia si era imposibil sa nu isi dea seama ca este ceva grav.nu stie ca este fff grav(max6-9 luni)pt ca imi este teama ca daca stie renunta sa mai lupte.

dana

---

elyda, nu trebuie sa iti editezi mesajele atunci cand vrei sa raspunzi cuiva. In felul asta se pierd raspunsurile tale mai vechi, plus ca nu se mai stie ce si cine a zis, de exemplu, raspunsul tau catre bird e cu cateva mesaje mai sus decat mesajul ei.
Ca sa raspunzi trebuie sa apesi pe "Raspunde la subiect" si in felul asta iti apare si raspunsul nou, dar se pastreaza si mesajele tale anterioare.

Iar in privinta reactiei mamei tale, trebuie sa iti spun ca am lucrat cu bolnavi de cancer multi ani de zile si am invatat, plus ca am observat, ca reactiile oamenilor sunt foarte diferite atunci cand afla adevarul despre starea lor. Unii pot sa fie socati, altii sa fie tristi, deprimati, altii se invinovatesc, sau dau vina pe medici, pe Dumnezeu... toate astea sunt considerate reactii normale, iar fiecare persoana are nevoie de un timp pentru a intelege ce i se intampla si a se obisnui cu gandul asta, apoi urmeaza sa treaca la pasii urmatori. Deci mama poate sa fie speriata sau deprimata, ceea ce e absolut normal! Dar de obicei nimeni nu ramane deifinitiv in starea asta, oamenii trec de la o emotie la alta si atunci cand se simt pregatiti incep din nou sa lupte. Altii aleg sa n-o faca, si prefera sa isi investeasca energia si timpul ramas in altceva, dar asta e decizia fiecaruia, diecare om alege ce va face cu viata sa in continuare.

Daca vrei sa o ajuti cu adevarat pe mama ta, accepta-i deciziile si acorda-i sprijinul tau neconditionat. Peste ani de zile, cand te vei uita inapoi, asta iti va aduce si tie multumire si liniste sufleteasca, gandul ca ai fost langa ea atunci cand a avut nevoie si ca i-ai indeplinit dorintele.

Eu oricum iti doresc sa aveti cat mai mult timp impreuna, medicii se inseala de multe ori, asa ca poate mama ta va avea sanse sa tina boala pe loc. Dar stii cum se zice, pregateste-te pentru ce e mai rau si spera pentru mai bine.
Si inca un sfat, nu sta cu gandul la raul care va veni, ci bucurati-va de fiecare zi pe care o aveti impreuna, incearca sa faci fiecare zi frumoasa, ajut-o pe mama ta sa traiasca frumos fiecare zi pe care o mai are.
Doame ajuta!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.