Comori de nov-dec 04 (152)

mariussimiuc spune:

quote:

---

Originally posted by aime
Robert e un frumos, creol si cu okii aia m-a terminat...ei, las ca ne intalnim noi sa ne pupam olecuta.

---

Sa ne pupam si sa va zapaceasca de cap cu vorbaraia. Mey...are o melita...vorbeste intr-una...si seara adoarme vorbind... Se pare ca am intrat in perioada "de ce"-ului...Dar nu ala clasic...La el "de ce" inseamna "ce se aude?" "ce miroase?" "ce-i acolo?" "ce-i aia"? Plus ca scote niste perlute...nu stiu cu cine seamana,ca io m-is tare serioasa...

Miha si Robert

miria_cristina spune:

Sigur!
Eu tot dau zor cu casa s-o punem la punct asa cum vreau EU, ca sa facem inaugurarea.
Mai ales ca-n spate e si un parc si putem chiar sta cu ei acolo, desi casa e mare si le-ar placea sa se joace cu toate nebuniile lu'fii-mea.

Cand am vazut parculetul imi si imaginam cum chem cat mai multi copilasi si fac cu manuta mea multe, multe dulciuri si ne asezam la umbra sa-i urmarim si sa ne amuzam.
Ca sunt si mese si bancute.

Oricum, indiferent ce va fi vreau sa ne intalnim. Si asa am ratat vreo 2-3 petreceri.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

aime spune:

Miha, si Vladut e cu "ce s'aude mami?" "ce e aia?"...etc...l-am luat cu mine la stomato si a intrebat invariabil "ce s'aude mami, cand dr imi lucra cu freza, de ma busea si rasul . Iti dai seama ce o fi la gurile lor cand se intalnesc?

try spune:

Mai cu kilogramele voastre. Cea mai buna solutie fetelor e sa va obisnuiti cu imagiena voastra asa cum sunteti, sa invatati sa va acceptati asa cum este corpul vostru construit. Daca ati fi asa de dizgratioase si de urate, nu s-ar fi uitat nimeni la voi. Dar asa? Aveti si soti, aveti si prieteni si prietene care vorbesc cu voi, deci trebuie sa aveti voi ceva bun pe-acolo pe undeva. Si asta e cel mai important.
Nu mai studiati manechinele prin reviste ca-s trucate. Daca ati stii cate retusuri se fac unei poze ca sa arate asa cum arata in reviste. Multe din manechinele respective daca le-ati vedea pe strada vi s-ar parea oameni obisnuiti, doar ca nu au multe kilograme.
Eu mi-am dorit mereu sa fiu mai grasa, dar nu a fost sa fie. Acum iar sunt la 56 kg dupa ce cu putin inainte de sarcina lu ialex ajunsesem si eu la 60 (record pt mine). Am reusit sa mentin kg astea pana am nascut pe adrian si m-am trezit la 55. Unde toata viata am fost la 50 kg. Sunt slaba, dar ce sa fac, asta mi-s.
Si a propos de look-ul de femeie, asta mi-a zis si mie cumnata-mea si o buna prietena dupa ce l-am nascut pe alex si m-am tuns: ca arat si eu a femeie acum. Si cred ca undeva au dreptate, ne maturizam, nu? Nu ramanem pustoaice toata viata (poate doar Paxela - rusinica sa-ti fie pentru cele nici macar 26 de anisori pe care-i ai, ar trebui sa ne zici tanti).
Iar chestia cu blondle nu tine, ma facui sieu blonda, da' kilogramele tot n usep un pe mine .
Avet ide ales intre a sta si a va face probleme toata viata pentru 5-6 kg in plus si a fi nemultumite si nefericite din acest motiv si a incerca sa acceptati faptul ca nu sunteti perfecte si sa va bucurati din plin de viata, mancare si tot to tce-i in jur. Stiu, o sa-m ispuenti ca mi-e usor sa vorbesc ca la mine n use pun kg, dar nu uitati ca si eu sunt de-o parte a baricadei, nuam ica nu-s de partea voastra, ci in partea opusa. La fel ma stresam si eu inainte ca sunt prea slaba, ca n uma ingras, ca se vede prin mine, ca nimic nu sta bine pe mine, ca una alta. Dupa ce i-am nascut pe baieti am invatat sa nu-mi mai preocup mintea atat cu treburi de genu lasta si sa fiu mai detasata si mai indiferenta. Ei si ce daca suntem slabe/grase? Imi pare rau de ofensez ochiul sensibil al vreunui trecator care n-are alta treaba decat sa ma analizeze pe mine, dar viata mea n use reduce la cate kg am si la cat de bine arat. Nu-mi castig existenta din modu lcum arat, deci nu trebuie sa conteze atat de tare.
Dupa ce-am ajuns aici si-am vazut ce inseamna cu adevarat sa fii gras, nu pot sa va spun fetelor decat ca problema voastra e minora. Sunt oameni care se lupta cu 50-100 kg suplimentare. Nu zic sa fim delasatoare, dar nu trebuie sa facem o problema existentiala din asta. La inaintata si inteleapta varsta de 33 de ani la care am ajuns (spre deosebire de pustoaica de Paxela [D:]) nu pot decat sa concluzionez ca treaba cu kg vine de la cap, nu de la solduri.
Dana, treaba cu kg iti afecteaza increderea de sine pt ca esti prea exigenta si oricat de bine ai arata tot timpul vei gasi ceva care te va nemultumi la tine. Acum sunt kg, dar de-ai scapa de ele, o sa fii fericita un timp si-apoi vei gasi altceva: pai ca sunt ridurile, ca sunt sanii prea lasati, ca e celulita tot timpu ls-ar gasi ceva. Dar nu uitati ca de-acum nu ma iintinerim , ci imbatranim (exceptie face din nou paxela ) si deci toate astea sunt firesti, normale, de asteptat. Daca refuzam sa le acceptam, nu facem altceva decat sa ne cream singure probleme, caci pana acum n us-a inventat vreo pastila care sa ne mentina tinere si zvelte pana la 66 de ani.

Si-acum de fi-miu: alex e un dulce, a inceput sa ne povesteasca povestile pe care i le spunem seara sau pe care le vede pe DVD. Desi am retineri mari legat de unele amanunte din povestile obisnuite (cum ca lupul i-a mancat pe iezisori, cum ca vanatorul trebuia sa-i aduca reginei inima lui alba ca zapada intr-o cutie, ca a omorat un porc, ca alba ca zapada a murit si piticii au pus-o intr-un cosciug de sticla - noroc ca pe DVD el nu intelege ce spun aia ca vorbesc in engleza), imi dau seama ca trebuie sa-l obisnuiesc si cu amanunte de genul asta, caci fac parte din viata.
Azi noapte insa s-a speriat de ceva, a tipat si apoi a venit la noi in camera si tremura ca varga (taica-su zice ca e de la baba cloanta in care s-a transformat regina din alba ca zapada - vede desenul pe DVD). Cand l-a mai auzit si pe taica-su sforaind, si-a incolacit mainile in jurul gatului meu si mai disperat. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa-i dau stelutele, lunile si planetele fosforescente jos de pe pereti. Mereu imi spune ca se sperie de ele. Am incercat s-l obisnuiesc si sa-i insuflu curaj, dar azi noapte asa mi s-a facut mila de el, ca am zis ca le dau jos.

Hai ca nu mai are rabdare copchilu' si vrea desene pe calc.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi

miria_cristina spune:

TRY - Esti tare haioasa cum iti sustii parerea. Sunt de acord cu tine si ca sa ma crezi, acuma scriu mancand ciocolata...dar light. Si asta pentru ca, desi n-am fost zdravana la cap nicicand 100%, dupa ce am nascut s-a inmultit rau de tot stolul.
Sa ma explic.
De cand am nascut simt ca imbatranesc intr-un mod vizibil si de care mi-e frica. E prea mica fata mea ca sa imbatranesc. Iar cu kg acelea in plus, ma simt si mai batrana. Nu ma mai simt lejer, nu mai pot imbraca orice, sunt somnoroasa si lenesa, ma dor picioarele si sanii (cand e cazul). Eu,una, nu m-am obisnuit inca nici sa mi sa spuna "doamna" sau "femeie".
Poate ca sunt eu anormala, dar fiind si cu predisopzitie catre ingrasat, ma gandesc ca daca acuma n-am retineri si se vede, cum voi fi peste 10 ani?
Daca acuma ma imbrac ca mama, cum voi fi cand voi avea varsta ei?
Si tot asa...
Un organism slab rezista mai usor unor boli decat cel gras.
Si asa ma dor picioarele si coloana, daca as mai pune cateva kg as avea un motiv in plus sa ma vaiet.
Eu nu ma compar cu nimeni si nici nu vreau sa ajung in vreun fel anume. Incerc, insa, sa nu-mi depasesc niste limite in greutate pentru ca trecerea timpului ingreuneaza pierderea lor.
Aproape toate bunicile sunt grase. Eu as prefera sa fiu o bunicuta care imbraca o rochie pe talie si iese in parc cu nepotelu'.


Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

danette spune:

Oti... 33,5!

Andra......crezi ca nu m-am gandit si la celelate aspecte.. riduri, sani lasati...etc???
Culmea... nu prea ma afecteaza.
Riduri - mai deloc... si posibil mult timp de-acum in colo, fiindca se pare ca-i o caracteristica a fam... sani lasati iar nu prea... fiidca nu-s dotata de la natura mai deloc si deci nu are ce sa se lase

Dar e drept... sigur ca nu mai intineresc si nu pot sa mai arat ca o pustoiaca.
Pe mine ma enerveaza insa chinuiala asta alimentara zilnica... efortul asta sustinut de-a nu manca cat imi pofteste inima ca sa nu ma ingras. Mereu trebuie sa-mi pun stop, sa ma autodetermin sa nu mai iau o inbucatura...

Otiliav spune:

Pai eu am facut calculul cu 2.75 ani pentru Iris (9 luni am considerat 0.75 ani). Si zau daca imi iese sub 34, chiar si cu doi ani varsta.
Nu mai conteaza, este bine ca esti mai tanara.

Otilia, Vlad si Ana Maria (18 Decembrie 2004)
www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana

monica-elizabet spune:

buna fetelor,
onitza si eu oscilez...cand am 58 cand 63 de kg...cum ma las un pic pe tanjeala cum asimilez ca-s fata cuminte si pap tot dar niciodata nu s-a uitat nimeni ciudat la mine si doar sa indrazneasca ca-s tare-n gura
miria ce vrednicutza esti
felis, bravo feliciatri pentru sotz
paxela, e sora mai mare a celor 2 puisori ai ei
danette si sotul meu face calcule din astea, cica eu o sa ies la pensie cand ei or sa aibe..."x" ani
aime, miha ce copilashi vorbareti aveti
try, daca vezi ca-l sperie mai bine i le dai jos si eu am scos din camera ce nu le placea numai sa doarma linistiti si sa ma lase si pe mine
ieri am cumparat un sarafan din material de camuflaj pentru ruxi doar fiindca d-ra i-a rupt eticheta ii este mare dar n-am avut ce face
va pup pe toate


monica
mami de alex(7 iunie 2001)si ruxi(16 dec 2004)

try spune:

hai ca ma luai cu kilogramele si uitai sa-i spun lu' Miha ce Robert frumos are si ce mult mi-aduce aminte de alex cu mdormea el pe burta in pat la hotel.
Si ce burta frumoasa are, of Doamne cat am iubit eu burtica de gravida. Si dupa 2 sarcini parca tot nu m-am bucurat destul de perioada asta. Zau de nu m-as face mama purtatoare pentru femeile ce nu pot face copii.

Oti, stai linistita ca asa iese calcului: 34,5. Esti buna la matematica, nu ti-ai pierdut agilitatea.

Dana, iti spun eu ca de nu ar fi fost kg ar fi fost altceva, asaesti tu construita psihologic vorbind. Sui ca mama ta a fost exigenta tot timpul. Aceasta exigenta s-a transferat la tine in sensul ca tu tot ce faceai stiai ca e reu s-o multumesti, chiar daca ea nu se arata direct nemultumita de tine. Cand un copil incearca sa-si multumeasca parintele si e greu, asta de multe ori rezulta intr-o incredere i nsine mai scazuta, intr-o nesiguranta de sine. Mai tarziu, dupa ce-ai iesit de sub aripa mamei, ca adulta, psihicul a construit la randu-i motive care sa intretina starea asta de nesiguranta de sine, neincredere in sine. Asa vad eu lucrurile. Si eu am crescut cu aceleasi temeri ca si tine, dar nu dintr-o mama prea exigenta, din contra, dintr-o mama prea moale si fara forta, fara coloana vertebrala (ma refer la lipsa de curaj). Si eu, probabil cand am avut nevoie sa ma sprijin pe cineva puternic, n-am avut pe cine (taica-miu a fost genul de muncea toata ziua, il vedeam doar seara acasa). Modelul asta mi-a fost si normal ca am imprumutat de la maica-mea aceeasi lipsa de curaj, aceeasi bajbaiala si nesiguranta, aceeasi teama de a intreprinde ceva iesit din comun.
Cu timpul am ajuns la concluzia ca daca vrei sa scapi de aceste metehne trebuie sa o faci singur, e ceva care se educa, dar numai din dorinta proprie si cu forte proprii.
Ca urmare logica mea e simpla: esti nemultumita de kg tale. Ai doua posibilitati ca sa schimbi situatia: ori dai kg jos, ori te obisnuiesti cu ideea ca asa esti tu construita fizic si asta e balansul corpului tau. Pana acum ai luptat sa dai jos kilogramele si asta vad ca nu a schimbat multe vis-a-vis de nemultumirea ta. Banueisc ca daca vei continua pe linia asta, nemultumita vei fi mereu pt ca iti va fi foarte greu sa-ti determini corpul sa ajunga acolo unde vrei tu. Incearca si varianta doi, cu nimic mai simpal decat prima, chiar as spune ca e mai complictaa pt ca cere mai multa determinare si presupune sa schimbi mai multe decat un metabolims, presupune sa schimbi o intreaga mentalitate pe care ti-ai cladit-o pana acum. Dar atat timp cat prima varianta va esua, nu-ti ramane decat sa speri ca vei reusi sa faci pace cu kg in plus ca sa ajungi sa traiesti ma irelaxata si fara un stres permanent in coaste. Si-asa avem no ialte stresuri ca femei, mame si sotii. Daca ne ma iadaugam si propriile stresuri la asta, nu-i de mirare la ca 60 de ani ne loveste vreo boala sau ajungem cu capul.

Miria, nici eu nu m-am vazut niciodata doamna sau femeie, dar cred ca tine de generatia noastra. Pe vremea parintilor nostri era un compliment sa spui doamna cuiva, iti oferea un statut. Noi suntem di ngeneratia carora ne place sa ni se spuna pe numele mic, sa nu ni se vorbeasca cu Dvs. sau cu D-na Popescu. Ne simtim aiurea.
Aici eu m-am simtit tare in largul meu cand am vazut ca toata lumea, indiferent de statut, ierarhie sociala sau profesionala isi spune pe numele mic. Eu sunt Alexandra pt toata lumea, sefu e Steve pt toata lumea, bunica din colt e Katerina pt toata lumea.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi

FELIS spune:

Priviti si va minunati!asa sau



Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
mart 07,aprilie 07,iunie 07
www.felis.ro
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero