Ati tinut jurnal in adolescenta?

Am 5 caiete mari, scrise ordonat. Sunt jurnalele adolescentei si ale studentiei. Cand recitesc fiecare pagina, ceva din mine devine adolescent. Evident, nu ma mai intalnesc cu cea de atunci la fiecare pagina. Ah, cata naivitate iti da adolescenta!
Candva ma gandisem sa scriu o carte despre micile sau marile iubiri ale adolescentei. Despre marile trairi ale acelei varste, despre marile tristeti si micile momente de fericire ... despre cum le simt acum ...
Ce facem deci cu aceste caiete?

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
special:www.supereva.ro. Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

tzitziri spune:

Eu am inceput primul caiet pe la 14 ani si am scris constant pana prin primul an de facultate...apoi am scris mai mult "la nevoie".

Sincer nu mai am acum asa de multa rabdare sa citesc tot ce scriam.Sunt pasaje pe care le recitesc cu placere, dar altele la "mintea" carora nu ma mai pot cobori si care mi se par plictisitoare: pe cine am vazut cand am iesit in oras, cu cine, ce faceau....chestii care acum mi se par puerile dar care atunci reprezentau tot universul meu.

Ce facem cu caietele....hm...le pastram....pentru noi sau pentru copii nostri, ca sa vada ca si parintii lor au fost candva copii si nu au avut mereu mintea "de acum"

Tzuni spune:

Am tinut 13 ani un jurnal de suflet. Adunam in el ganduri, bucurii, lacrimi de adolescenta....frunze din parc sarutate de vreun Fat-Frumos, bilete de autobus dintr-o zi anume, fotografii....vise si dorinte. Si-a venit "el" in viata mea si mi-a cerut sa-l arunc. Si...crezand ca e o dovada de dragoste, l-am aruncat. Regret si astazi gestul. Dar parca imi amintesc fiecare pagina, copertele cartonate,verzi, si scrisul asternut seara, la lumina lanternei, sub plapuma, departe de ochii iscoditori ai mamei. Ce vremuri....

URGENT
Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

XIO spune:

Da , am vreo 3 caiete pe care le-am scris din 99' pana prin 2002 maxim. Ma distrez cand ma uit prin ele pt. ca imi mai amintesc de prietenii din zona(eram vreo 50 de pers. de varste apropiate care ne intalneam saptamanal la baschet/fotbal/volei/tenis , la un suc samd).
Am 2 cutii : una cu mine si prietenul meu (exprimare plastica) , si una "cu" amintiri din generala si altele.
Din liceu am caietul meu cu poezii care facea furori printre cititori

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

monalac spune:

daa....am avut m multe jurnale,am avut scrisori pe care mi le au scris /fostii/ mei,iar eu am scris,la randul meu,sute de scrisori...mi se parea ca asa puteam spune tot ceea ce simt fara teama ca ma intrerupe cineva,,,,asa eram//eu//cu adevarat,fara retineri,fara inchistari....din pacate,atunci cand mi am cunoscut actualul sot,le am aruncat pe toate....acum regret,pt ca erau o parte din mine,din adolescenta mea....si ca o paranteza,mult tp am visat ca o sa devin scriitoare,iar mama adauga mereu/scriitoare de vagoane./

gabella spune:

Si eu am avut un jurnal plin de ganduri si de sentimente pe care il scriam pe ascuns . Uneori abia asteptam sa ajung de la scoala ca sa-i pot povesti "prietenului" meu tot ce s-a intamplat in acea zi. Pana intr-o zi cand m-a "tradat" caci a dat mama peste el si l-a citit si atunci l-am distrus.

piticutz spune:

quote:

---

Initial creeata de desprecopii

Am 5 caiete mari, scrise ordonat. Sunt jurnalele adolescentei si ale studentiei. Cand recitesc fiecare pagina, ceva din mine devine adolescent. Evident, nu ma mai intalnesc cu cea de atunci la fiecare pagina. Ah, cata naivitate iti da adolescenta!
Candva ma gandisem sa scriu o carte despre micile sau marile iubiri ale adolescentei. Despre marile trairi ale acelei varste, despre marile tristeti si micile momente de fericire ... despre cum le simt acum ...
Ce facem deci cu aceste caiete?

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
special:www.supereva.ro. Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

---

Parca eu as fi scris mesajul acesta. Exact asa e si la mine.
Ce facem cu caietele? Eu de curind le-am primit de-acasa pe toate 5, nu mai pusesem mina pe ele de vreo 3 ani, iar de citit...poate de mai multi ani nu am mai facut-o...
Am inceput sa le scriu prin toamna anului 1992, in primul an de facultate, si am tinut-o tot asa vreo 6-7 ani, apoi tot mai rar (o data la citeva luni) scriam in ele, apoi, nu imi dau seama cum, viata mea a devenit, probabil, mai interesanta, "suferintele" din trecut s-au mai estompat, timpul vindeca totul...Am trait o poveste de dragoste pe atunci, prima adevarata din viata mea, care m-a chinuit vreme de vreo 8 ani...Plus esecuri la scoala, neintelegeri cu parintii(carora acuma nu le mai vad rostul), singuratate, multa singuratate, viata intr-un orasel in care cei de virsta mea erau mai toti plecati pe la studii iar cei ramasi "acasa" nu erau pe aceeasi "lungime de unda" cu mine...nu-mi gaseam locul nicaieri, nici de munca nimic, nici un prieten, sau vreo prietena, caruia(careia) sa imi impartasesc gindurile...Nimeni aproape.
Scrisorele de amor de la 2 baieti care s-au indragostit de mine, fotografii ale altora care m-au iubit(zic eu) - toate astea de pe vremea cind eu plingeam de dorul aceluiasi, ani de-a lungul, si nu imi pasa pe cine altcineva ranesc sau fac sa sufere...
Caietele mele stau acum aici la mine in dulap, abia astept sa ma apuc sa le rasfoiesc din nou, peste vreo luna, cind o sa am mai multa vreme pentru mine.
Initial cind le-am cerut de-acasa, din Romania, sorei mele (unde le-am lasat in secret), ma gindeam sa le scriu pe computer, asa incit sa fie mai usor de lucrat la forma, la idei, la continut, etc. Tot cu intentia sa le fac sa arate impreuna ca o ...poveste adevarata.
Poate o sa am vreme,insa, numai dupa ce ies la pensie

Imi sint dragi si de fiecare data cind le vad zimbesc si imi zic in sinea mea: "Aceea am fost eu atunci, asta sint eu acum.Pe cit de mult am plins cindva, pe atit de fericita sint in prezent.Precis, cineva acolo sus ma iubeste"

M&M spune:

Bineinteels!!! Cred ca am vreo 10 agende scrise . AM incepu pe la 12 ani si am scris constant in ele pana am intrat la facultate. Am tinut vreo 3 jurnale si in facultate, dar nu am scris constant in ele. Ce vremuri!!!!


Cristina
" O data ce ai zburat, vei pasi pe pamant cu ochii atintiti spre cer" - Leonardo Da Vinci

XIO spune:

Mi-am amintit ca in liceu eu si 2 colege aveam caiete pe care ne scriam in loc sa vorbim.Avem in total...5 caiete sau mai multe , nu stiu sigur , dar cand ne intalim le aducem cu noi si ne distram d ce debitam cateodata.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

brendamitran spune:

Am......si le citesc cu placere cand si cand......si ma trec fiorii acelor vremuri.......

Ce facem cu ele? Probabil intr-o zi,le voi da fiicei mele sa le citeasca.....

BRENDA
FOREVER YOUNG



Sa avem grija de viitorul copiilor nostri
COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

Mariaa spune:

foarteee fainnn subiectul !!!

am inceput sa scriu prin clasa 7-8 cand facand sport de performanta ma gandeam ca am sa ajung mare vedeta internationala si cand o scrie presa articole despre mine sa aibe de unde scoate detalii despre meciuri si performanta vazusem un documentar despre Muhamad Ali si asta m-a inspirat teribil ...asa-mi imaginam eu ca tin ei evidenta performantelor sportive
apoi am adaugat iubirile 'fulgeratoare' de la 14-15 ani cand o privire si o intalnire 'intamplatoare' in fata blocului creeau cel mai mare fior posibil!
mai am caietul si acum ca si scrisorile si biletelele pe care ne scriam cu al meu sotz rugaminti fierbinti de a nu uita apa deschisa, aragazul pornit sau sa cumparam paine in drum spre casa semnate apoi cu un ravasitor 'besc'

ce facem cu aceste caiete, biletele, scrisorele ?
le pastrez intr-un sertar, in plicuri cu toate felicitarile de peste timp iar cand simt gol inauntrul meu deschid si le citesc si ma incarc cu emotii si semntimente curate; cateodata le citesc impreuna cu huzbantul meu, care si el are scrisori din tinerete - ne amuzam teribil si ne reincarcam cu amintiri si senzatii irepetabile!

Multumesc pentru acest topic Mirela deseara am sa deschid sertarul, mi-ai facut pofta


Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>