Sunt si mamici care nu simt ca vor sa alapteze???
Raspunsuri - Pagina 12
buli spune:
eu cred ca asta e o decizie personala
mi se pare aiurea sa analizezi de ce o femeie n-a alaptat. e treaba ei.
Sabina spune:
si eu sunt de acord ca retroactiv ce sa mai judeci? n-are sens!
dar daca iti cere ajutorul sau discuta cu cei din jur despre problema, trebuie indrumata.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
buli spune:
quote:
Originally posted by Sabina
si eu sunt de acord ca retroactiv ce sa mai judeci? n-are sens!
dar daca iti cere ajutorul sau discuta cu cei din jur despre problema, trebuie indrumata.
da, in conditiile astea, da
dar ca sa te apuci sa emiti generalitati despre femeile care nu alapteaza mi se pare aiurea.
si la subiectul de fata asta se intimpla. adica hai sa discutam discutii si sa criticam pe cei ce n-au facut ca noi
io am alaptat mai bine de un an, of corz
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Sabina
si eu sunt de acord ca retroactiv ce sa mai judeci? n-are sens!
dar daca iti cere ajutorul sau discuta cu cei din jur despre problema, trebuie indrumata.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina siCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Da Sabina..daca VREA sa o faca...discuti si ajuti.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by andre_ea
Exact asa se intampla la noi in spitalul Municipal din Bucuresti. Si evident rezultatele sunt aceleasi. Am crezut ca mor cand vedeam cum tin copilul o ora la san si el tot urla de foame. Mai venea cate o asistenta cu cana si lingurita cu glucoza sau formula, dar de fiecare data se fereau de neonatolog. Mi s-a parut o nebunie.
Un an mai tarziu a nascut tot acolo cumnata mea. Copil mare, urla tot timpul, ea la primul copil, a zis ca asa e copilul ei mai urlacios. A doua zi dupa ce au ajuns acasa de la maternitate a facut copilul febra mare. Pediatrul chemat de urgenta a constatat ca copilul era deshidratat pentru ca mama nu avea destul lapte.Zau daca mi se pare normal alaptatul asta cu orice pret.
Mentionez ca amandoua am reusit pana la urma sa alaptam, si cred ca ne-a ajutat mult psihic faptul ca am hranit initial copiii mixt.
eu am o cunostiinta care avea si pe mama langa ea,se mai odihnea si totusi...nu avea lapte suficient.de ce spun asta? se indarjea sa alapteze,in conditiile in care copilul a luat un kg(per total) in primele 3 luni. si s-a chinuit obsedata pur si simplu pana au obilgat-o in spital(unde bineinteles a ajuns la un moment dat) sa-i dea formula.
teoria spune ca toate,99 la suta avem lapte,putem alapta.practica spune ca nu e tocmai asa.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Gabi_K spune:
Nu vrem sa criticam pe nimeni. Si nu punem la zid mamele are nu au lapte, sufera de depresie, sau au nush ce boala.
Insa nu mi se pare o.k. daca vad o femeie care are suficient lapte sau care ar putea avea destul lapte si din comoditate (sau alte motive stupide) prefera sa dea formula copilului.
Cu primul copil ma consolam si eu cu diferenta dintre teorie si practica (nu am nici pana azi constiinta impacata), insa la al doilea am facut eforturi mari, si am reusit.
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Totul despre alaptat!
J G spune:
quote:
Originally posted by Sheannampquote:
Originally posted by J G
Eu inca din adolescenta aveam oroare de alaptat. Stiu de ce dar nu s-a putut rezolva.
Si evident, cum se intampla, am avut probleme - nu detaliez ca au fost nasoale rau. La 3 luni am introdus laptele praf si am pastrat o masa de lapte de san pana la 6 luni, pt imunitatea Carlei.
Insa ce vroiam sa spun: presiunea este enorma pt mamici sa alapteze, aici pe forum am vazut uneori posturi de-a dreptul isterice. Iar mamicile ca mine sde simt vinovate si actioneaza impotriva vointei lor si nu cred ca e bine. NU e chiar o crima sa nu iti placa sa alaptezi si sa decizi sa dai copilului lapte praf.
Dupa cum spunea cineva mai sus, cele mai importante sunt dragostea, grija, atentia.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Lumea medicala (adica, "desteptii" aia care nu au altceva mai bun de facut decat sa vina cu idei care sa contrazica "instinctul mamei") a hotarat ca hipogalactoreea reala (adica lipsa laptelui) este o afectiune foarte rara si ca, de fapt, orice femeie sanatoasa, fie ca a nascut prin cezariana sau nastere naturala, este perfect capabila sa alapteze exclusiv bebelusul in primele 6 luni de viata.
Este la fel de adevarat ca FARA CUNOSTINTE SI FARA SUPORTUL EXTERN (inca din primele minute de viata) acest lucru este imposibil de realizat.
Stau insa si ma intreb, acum 100 de ani, ce s-ar fi facut mamicile care nu aveau nici vaca (sau alt animal care sa produca lapte) si nici lapte formula: alegeau sa aiba sani frumosi si nopti cu 10-12 ore de somn linistit sau sa nu le moara copilul de foame?
Iertati-ma dar eu personal, pentru mamele care din EGOISM si din alte motive asemanatoare (de genul, sa nu isi strice sanii, sa nu aiba restrictii alimentare, sa poata sa fumeze 2 pachete de tigari, sa doarma linistite noptile, sa nu fie obligate la domiciliu fortat - vezi MONICA COLUMBEANU sau alte modele asemanatoare) aleg sa nu alapteze nu am nici o intelegere si nu mi-e rusine sa le numesc mame denaturate.
Pe de alta parte, sunt perfect de acord ca in maternitati si printre pediatrii inca sunt multe lipsuri in materie de sustinere a alaptatului (incalificabile) si care trebuie obligatoriu corectate. Problema e ca eu nu pot face acest lucru, in schimb, pot sa scriu pe acest forum.
Poate cine stie, cineva ma citeste si hotareste ca am dreptate si, in consecinta alege sa arunce la chiuveta biberonul cu formula si sa isi tina copilul 24 din ore din 24 la san.
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
Ma scuzi, nu vad legatura intre postul tau si cel citat, adica al meu! Te rog frumos sa mi-o arati!
Stiu ca m-am exprimat eliptic, nu am nici foarte mult timp; in plus, cum intrebarea originara a fost pusa de o viitoare mamica preferam sa nu-i dau detalii care sa o sperie.
Tu vorbesti despre un lucru pe care nu-l intelegi! Esti ca toti nefumatorii care imi spuneau senin: "Cum sa nu poti sa te lasi de fumat? E o chestie de vointa... " Piece of cake!
Atat nasterea naturala cat si alaptatul nu sunt cea mai buna varianta pentru toate mamele si pentru toti copii. Si hai sa nu mai plangem dupa vremurile de mult apuse cand nu exista alternativa.
Eu, in momentul in care am ramas insarcinata, am facut tot ce trebuia ca sa-i fie bine copilului, m-am informat, m-am pregatit cum trebuie. am pornit la drum hotarata pentru nastere naturala si alaptat la cerere.
Ok pana aici, a venit momentul sa nasc, am intrat in travaliu, totul ok. Doar ca... deh, chiar daca te duci la Elias si ai cati bani trebuie, tot nu iti face nimeni o ecografie inainte de nastere sa vada cat de mare e copilul si cum e asezat. Chiar daca a avut 3700g Carla a fost prea mare pentru constitutia mea, in plus a iesit cu o mana la cap. Acum, dupa aproape un an jumate, trebuie sa ma programez la 2 operatii care sa repare ce s-a rupt atunci.
Alaptatul - dupa nastere am fost lesinata, m-am dus sa vad copilul (dormea) dand spaga si plimbata in scaunul cu rotile - nu s-a pus problema sa alaptez pana a doua zi. Din fericire aveam deja colostru, am pus copilul la san iar ea tragea fara probleme. Dar... pentru ca 1. aveam sfarcuri ombilicate si 2. aveam un singur canal in sanul drept si doua canale in stangul, ea tragea foarte tare ca sa scoata ceva. Am avut ragade doua luni jumate. Mai exact, in jurul sfarcurilor pielea s-a rupt formand un sant care s-a vindecat foarte greu. In tot acest timp am alaptat la cerere in dureri groaznice.
Si da, eu am avut oroare de alaptat, imaginea copilului sugand "din mine" imi provoca dezgust. Nu e nevoie probabil sa spun ca nu am avut vreun sentiment normal fata de copil si ca am facut tot ce trebuie din simtul datoriei. Daca scotea cel mai mic sunet noaptea saream din somn cu inima bubuind de groaza ca se trezeste si trebuie sa alaptez.
La ce au servit chinurile astea??
Si mai mult, trebuie sa spun ca fetita mea a avut colici. Adica, de dimineata pana seara doar manca si urla de durere. Nu dormea deloc ziua, asa ca urla si mai tare de oboseala. Cand a implinit 3 luni, la insistentele pediatrului, i-am dat prima masa de formula si pentru prima data, Carla s-a linistit si a dormit. A inceput sa zambeasca, sa observe, s-a linistit. Mi-e foarte greu sa cred ca a fost o coincidenta.
Totusi, pana la 6 luni i-am dat si san ca sa aiba imunitate.
Parerea mea e ca alaptatul este o chestie extrem de delicata! pentru ca starea psihica a mamei dupa nastere este extrem de sensibila. Si ca sa sustii fervent (ca sa ma exprim elegant) importanta capitala a alaptatului ignorand alte probleme face foarte mult rau.
Repet, cel mai important lucru pentru un copil este sa fie IUBIT. Este ceva capital pentru dezvoltarea lui ulterioara. Pentru asta mama trebuie sa se simta confortabil, sa fie linistita, nu cu securea deasupra capului, cum ca copilul va fi mai bolnav, mai palid, mai pufos, mai prost daca nu e alaptat.
Am vazut la alte topicuri depre alaptat mame spunand ca s-au ambitionat sa alapteze exclusiv in conditiile in care copilul nu lua deloc in greutate. Asta deja e isterie.
Va rog mult deci, mai multa toleranta!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Sheannamp spune:
quote:
Originally posted by J G
.....
In tot acest timp am alaptat la cerere in dureri groaznice.
Si da, eu am avut oroare de alaptat, imaginea copilului sugand "din mine" imi provoca dezgust. Nu e nevoie probabil sa spun ca nu am avut vreun sentiment normal fata de copil si ca am facut tot ce trebuie din simtul datoriei. Daca scotea cel mai mic sunet noaptea saream din somn cu inima bubuind de groaza ca se trezeste si trebuie sa alaptez.
La ce au servit chinurile astea??
....
In primul rand ai toata intelegerea si respectul meu pentru ca, in ciuda problemelor pe care le-ai avut, nu ai renutat la a da copilului tau acest pretios dar care este laptele tau.
In al doilea rand, crezi ca daca ai fi avut parte de ajutor specializat (din partea asistentelor, a medicilor, a psihologului in spital si un consultant de lactatie care sa iti raspunda la telefon 24 de ore din 24 si sa te ajute sa treci peste aceste probleme- mameloane ombilicate, ragade, durere si disconfort atunci cand trebuie sa alaptezi,samd) ti-ar fi fost mai usor?
Eu sunt convinsa ca da. Nici nu ai mai fi facut ragade si ai fi reusit sa treci peste toate resentimentele legate de acest act cat se poate de natural!
Acesta este dorinta mea. Ca in Romania lucrurile sa se schimbe la fel ca si in alte tari, atat in privinta mentalitatilor (dupa parerea mea din cauza ca traim intr-o epoca in care sexualitatea este mult prea evidenta ajungem sa consideram ca a alapta este ceva dezgustator) cat si a mijloacelor de ajutorare a mamicilor sa alapteze.
Nu am spus nici un moment ca daca nu poti sa alaptezi din motive obiective sau ca din cand in cand mai dai si formula de completare te face o mama rea. M-am intrebat insa ce s-ar putea si ce am putea face pentru a ajuta mamele sa teraca mai usor peste toate aceste probleme si sa continue alaptatul.
Iertati-ma dar cred ca e mult mai bine pentru copilul respectiv ca mama sa fie ajutata sa rezolve probleme legate de alaptat decat sa intrerupa definitiv alaptatul pe motivul ca "si formula e la fel de buna ca laptele matern!". Cred ca toata lumea este de acord cu mine in aceasta privinta nu?
In fond si Lillian, cea care a deschis aceasta discutie, asta ar fi vrut sa afle de la noi. Ce poate face ca sa treaca peste retinerea pe care o are acum in privinta alaptatului?
A, si inca un lucru.
Despre afirmatia "decizia de a alapta sau nu este dreptul fiecarei femei" as vrea sa spun ca este gresita. Fiecare copil se naste cu dreptul de a primi drept prima sa hrana laptele mamei.
Asa cum este dreptul lui sa nu fie abandonat de parintii lui, sa fie iubit si ingrijit, adica sa aiba parte de tot ce este mai bun pentru el.
A decide ca nu vrei sa alaptezi e ca si cum i-ai refuza unul din drepturile sale.
Asa ca dragi mamici, inainte sa spuneti "NU VOI ALAPTA PENTRU CA..." cautati mai intai pe cineva care ar putea sa va ajute sa treceti peste motivul care va impiedica si, nu in ultimul rand, ganditi-va ca a vrea tot ce este mai bun pentru copilasul vostru inseamna si sa ii oferi sansa de a fi alaptat.
Toate postarile mele de la acest topic se refera strict la acele mamici care VOR si POT fi ajutate sa alapteze.
Pentru mamicile care nu pot alapta din motive de sanatate sau cele care sunt mame adoptive eu nu am decat mult respect si intelegere! Si sunt convinsa ca sunt cele mai bune mamici pentru copiii lor chiar daca nu ii pot alapta!
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Sheannamp
Acesta este dorinta mea. Ca in Romania lucrurile sa se schimbe la fel ca si in alte tari, atat in privinta mentalitatilor (dupa parerea mea din cauza ca traim intr-o epoca in care sexualitatea este mult prea evidenta ajungem sa consideram ca a alapta este ceva dezgustator) cat si a mijloacelor de ajutorare a mamicilor sa alapteze.
Tot respectul pentru incercarea de-a schimba ceva
. Ai atins un punct interesant cu sexualitatea, am gasit niste articole foarte interesante dar am ezitat sa le aduc in discutie din cauza ca ar putea fi intelese gresit. In unul din studii se vorbea despre mamele care desi inainte de nastere s-au arata foarte dornice sa alapteze in momentul in care s-au trezit cu copilul la san au reactionat foarte negativ si deloc rational. Intrebarea se punea de ce femei care la nivel rational sunt de acord si doresc sa alapteze, inteleg importanta alaptatului, au asa o reactie puternica si inexplicabila de respingere cand trebuie sa o faca? Explicatia era ca problema este de natura psihica, din cauza ca aceste femei simt ca isi pierd eul cand persoana lor se 'amesteca' cu copilul, undeva la nivel psihic bariera care desparte self de non-self devine tulbure. Acelasi lucru se intampla si cu mamele care iubesc sa alapteze dar ele accepta aceasta contopire cu copilul fara probleme si o gasesc unica si minunata. Motivul pentru care unele femei nu pot sa accepte acest 'amestec' si sa-l gaseasca placut, spune articolul, este faptul ca sexul este contopirea cu o alta fiinta din care ai placere si la nivel psihic amestecul placut cu copilul este perceput similar cu incestul. Faptul ca sanii sunt perceputi ca 'organe sexuale' majoritatea vietii femeii nu ajuta prea mult
. quote:
M-am intrebat insa ce s-ar putea si ce am putea face pentru a ajuta mamele sa teraca mai usor peste toate aceste probleme si sa continue alaptatul.
Singurele lucruri pe care le poti face este sa informezi si sa sustii. Trebuie sa accepti ca fiecare femeie este stapana pe corpul ei si are dreptul sa hotarasca ce face. A face pe cineva sa se simta vinovat sau a incerca sa 'fortezi' pe cineva sa alapteze ca sa nu sufere consecinte dezastruase, NU FUNCTIONEAZA!!! Asta este concluzia la care s-a ajuns in tarile dezvoltate. Poate te face pe tine sa te simti mai bine ca ti-ai varsat frustrarea pe biata femeie, dar nu imbunatateste cu nimic, ba din contra, procentul mamelor care alapteaza. O femeie care are probleme cu alaptatul nu va cere ajutor daca va stii ca va fi judecata, i se va povesti efectele dezastruase ale laptelui praf, in fine cineva ii va face capul calendar.
quote:
Iertati-ma dar cred ca e mult mai bine pentru copilul respectiv ca mama sa fie ajutata sa rezolve probleme legate de alaptat decat sa intrerupa definitiv alaptatul pe motivul ca "si formula e la fel de buna ca laptele matern!". Cred ca toata lumea este de acord cu mine in aceasta privinta nu?
Nimeni nu a zis ca formula e la fel ca laptele matern. Cred cu tarie ca femeile trebuiesc ajutate dar la fel de tare cred ca daca o femeie, in ciuda ajutorului si sustinerii de care a avut parte, hotaraste ca nu mai vrea sa alapteze, e dreptul ei. Eu am fost acolo si stiu ca ceea ce simt aceste femei nu este rational (din cauza asta este atat de frustrant pentru cei din jur
) dar sunt sentimente extrem de puternice. Eu as sustine mama iar daca ar decide ca nu poate sa continue as sustine-o in continuare si as educa-o in ale hranitului artificial, metode de igiena, prevenirea constipatiei, etc. quote:
Ce poate face ca sa treaca peste retinerea pe care o are acum in privinta alaptatului?
Sa se relaxeze si sa nu ia decizii pripite.
quote:
Despre afirmatia "decizia de a alapta sau nu este dreptul fiecarei femei" as vrea sa spun ca este gresita. Fiecare copil se naste cu dreptul de a primi drept prima sa hrana laptele mamei.
Eu cred ca fiecare copil are dreptul sa aibe o mama sanatoasa la cap care sa-l iubeasca neconditionat si fara nici o umbra sa resentiment.
Cristina_C spune:
quote:
Despre afirmatia "decizia de a alapta sau nu este dreptul fiecarei femei" as vrea sa spun ca este gresita. Fiecare copil se naste cu dreptul de a primi drept prima sa hrana laptele mamei.
quote:
Eu cred ca fiecare copil are dreptul sa aibe o mama sanatoasa la cap care sa-l iubeasca neconditionat si fara nici o umbra sa resentiment.
Cunosc cazul unei mame (intamplator din mediul rural) care isi alapta bebelusul de cateva saptamani. Intr-o noapte a fost in apropiere la o petrecere, la o nunta. A lasat copilul in grija cuiva si la vreo 2-3 ore venea acasa si-l alapta. Insa, din pacate, intre timp bause destul de mult alcool care, prin lapte, a trecut la copil. Dupa vreo cateva reprize de supt, copilul a murit. La autopsie, cauza mortii a fost intoxicatie cu alcool (alcool din laptele matern). Asta a fost pretul ignorantei mamei
.Deci alaptatul nu te face o mama mai buna din start, trebuie sa fii si cu capul pe umeri - ii poti face rau copilului daca, de exemplu fumezi sau bei in acelasi timp sau iei anumite medicamente care nu sunt compatibile cu alaptatul. De aceea e nevoie de ratiune, informare, consiliere fie ca alaptezi sau nu.