Sunt si mamici care nu simt ca vor sa alapteze???
Raspunsuri - Pagina 11
Sabina spune:
mie mi se pare ca mergi pe o pista falsa.
cele care oricum au terminat cu alaptatu si si-au facut portia de copii oricum nu pot fi atinse de afirmatia ca nu e normal sa nu vrei sa alaptezi, pt ca faptu-i consumat. nu zice nimeni ca-s mame rele, sau mai stiu eu ce aberatii, ci numai ca nu e normal sa nu vrei sa alaptezi.
topicul asta poate fi folositor numai pt mamicile care asteapta acuma sa nasca si au ceva dubii.
sunt multe impulsuri pe care le avem si care nu-s normale, poate cuiva ii vine sa fure mere din piata, ce, e ok? nu e ok.
Seama un pic cu "politically ciorrect" dorinta asta de nu "jigni".
Nu jigneste nimeni pe nimeni, dar nici nu putem considera anormalul ca fiind normal, ce atata ascundere dupa deget????
slava domnului ca nu mai suntem in sparta sa ii aruncam pe aia cu gripa printre sultie...si avem posibilitatea de a corceta anumite porniri.
dar pt a corecta si ajuta (cu finete si blandete, desigur)femeile care nu vor sa alapteze, trebuie mai intai sa admitem ca e anormal sa simti asa.....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
flaviutza spune:
Sabina ce nu intelegi tu...ceea ce e normal la tine,e anormal la altul.nu toti intram in acelasi sablon.
Mie mi se pare incorect sa ajuti pe cineva care nu vrea sa fie ajutat in directia asta.cazul mamicii ce nu vrea sa alapteze.daca vrea si nu poate ,e alta mancare de peste.
si cel mai bun ajutor e sa-i explici ,sa-i arati diverse pozitii,trucuri si sfaturi,etc. si in tot acest timp sa-i spui ca nu va fi sfarsitul lumii daca nu va alapta,copiii cresc si cu formula.
pe capul mamicii si asa speriate ca nu va reusi ,tonele de informatii in genul copilul alaptat e mai..mai..mai...o vor face sa se teama si mai mult ca nu va fi in stare.
apropo..ce mi-a spus mie neonatologul...
NUMAI FEMEILE CU STUDII AU BELELE LA ALPTAT...ALEA DE LA COADA VACII NICI NU TRE SA LE EXPLICI...
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Sabina spune:
daca nu a nascut inca, da ii spun ca e anormal ce simte(nu ca e EA anormala!!). bineinteles ca incerc sa gasesc exprimarea potrivita starii ei de spirit, daca e lucida, sunt si eu directa, daca e disperata, o las pe ea sa ajunga la concluzia asta, dar ideea e ca da, trebuie sa constientizeze ca nu e normal.
daca e o lauza care abia a nascut as incerca sa o ajut doar la modul practic: sa puna copilul la san, sa il vada ce dragut e cand suge, etc etc etc.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Sabina spune:
flaviutza, si mie mi-a spun neonatoloaga acelasi lucru.Acu, nu stiu daca e 100% adevarat sau doar a vrut ea sa ma incurajeze cand eram supermega disperata si nebuna....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Sabina spune:
cat despre normal/anormal:
cata vreme de la facerea lumii modalitatea de hranire a bebelusilor e alaptarea, nu mai trebuie sa gandesc eu ce e normal si anormal....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
flaviutza spune:
ok. e normal.insa altceva am vrut sa subliniez.de ce sa convingi o mama care NU VREA?
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Sabina
flaviutza, si mie mi-a spun neonatoloaga acelasi lucru.Acu, nu stiu daca e 100% adevarat sau doar a vrut ea sa ma incurajeze cand eram supermega disperata si nebuna....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina siCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
cica studiatele gandesc prea mult ,stiu prea multe si in consecinta isi fac prea multe griji si probleme.si se inhiba.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Sabina spune:
da, asa zicea si ea si nu neg ca are dreptate, cand avenit tanti care ne ajuta la curatenie mi-a zis simplu, ce te chinui atata, baga-i tzatza-n gura:)))
cat despre convins...pai nici copiii nu vor sa-si bea sucu de portocale...sau sa se schimbe de hainele ude..etc etc.
si bineintels ca incerci sa convingi daca vezi 1% portita deschisa, ca altefl n-are sens, devii si penibil.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
andre_ea spune:
quote:
Originally posted by mariana_1976
Acum aproape 9 ani jumate cind am nascut primul copil, in Suedia nu se prea ofereau alternative in privinta alaptatului.Adica sau alaptai sau...cit stateai in spital nu aveai de ales.Mamele cu cezariana nu primeau la cerere in primele zile supliment de lapte pentru bebelusi pina nu le scadea "destul" glicemia acestora din urma.Deci lasau bebelusii fara hrana ca alaptatul sa-si dovedeasca efectul binefacator mai devreme sau mai tirziu.
In acea prima saptamina petrecuta in spital am intilnit multe mame care povesteau ca se simt ingrozitor sa-si vada bebelusul plingind de foame fara a putea sa-l ajute.Din aceasta cauza psihologica unele aveau chiar dificultati mai mari sa alapteze, s-a observat ulterior, si de atunci nu s-a mai procedat asa in spitale.
Exact asa se intampla la noi in spitalul Municipal din Bucuresti. Si evident rezultatele sunt aceleasi. Am crezut ca mor cand vedeam cum tin copilul o ora la san si el tot urla de foame. Mai venea cate o asistenta cu cana si lingurita cu glucoza sau formula, dar de fiecare data se fereau de neonatolog. Mi s-a parut o nebunie.
Un an mai tarziu a nascut tot acolo cumnata mea. Copil mare, urla tot timpul, ea la primul copil, a zis ca asa e copilul ei mai urlacios. A doua zi dupa ce au ajuns acasa de la maternitate a facut copilul febra mare. Pediatrul chemat de urgenta a constatat ca copilul era deshidratat pentru ca mama nu avea destul lapte.
Zau daca mi se pare normal alaptatul asta cu orice pret.Mentionez ca amandoua am reusit pana la urma sa alaptam, si cred ca ne-a ajutat mult psihic faptul ca am hranit initial copiii mixt.
Bird,
!Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Delu Prichindelu'
Mindy spune:
quote:
Originally posted by Lillian
Pentru ca eu am initiat topicul, ma simt nevoita sa intervin putin. Multumesc pt toate parerile, pro sau contra, toate ajuta. As vrea insa sa repet intrebarea lui Asi, putin modificata: poate aparea dorinta la nastere? Se poate schimba atat de radical ceea ce simti odata ce iti vezi puiul?
Am precizat la un moment dat ca nu am nascut inca, sunt aproape, de aceea ajutorul vostru chiar ar fi nepretuit.
Cred ca din toata povestea, stresul cel mai mare il am stiind ca voi fi judecata aspru daca nu o fac si ca voi avea mustrari de constiinta ireparabile.
Desi am incercat sa accept toate parerile voastre, sincer, sloganul cu copiii mai frumosi si mai sanatosi si trimiterea la psiholog nu ma incurajeaza deloc. Cred ca in dorinta de a face bine, nu tii cont de cateva aspecte foarte importante in psihologia aia a viitoarei mamici care iti cere sfatul (una din ele fiind eu acum).
Lillian- Da, dorinta poate aparea la nastere. Sau poate aparea un pic mai triziu.
Din mesajul tau inteleg ca nu peste mult timp vei fi mamica dar acum tu nu te simti extraordinar de pregatita pentru alaptat, nu simti acea dorinta...
Nici eu nu am fost pregatita in sensu asta, nu stiam cum va fi cind voi pune bb la sin, intrebam in stinga dreapta cum e senzatia, incercam doar sa imi imaginez si eram putin speriata de idee. Daca nu voi putea sa alaptez?
Dupa ce am nacut-o pe bebica, (a avut 4 kg la nastere), la citeva minute dupa nastere mi-au asezat-o la sin. Nu am simtit atunci nu stiu ce senzatie, eram prea obosita, imi era o sete de muream.. dar mi-a fost asa de draga sa o vad cum suge, cum vrea sa pape asa cu ochisorii inchisi , parca acolo in burtica a facut cursuri de specialitate pt a papa la sin:).
Efectiv ea stia ce ce are de facut. Trebuia doar sa o ajut si eu, sa ne ajutam reciproc.
Mai tirziu dupa ce m-au bagat in salon singura ceream in mod repetat sa mi-o aduca la sin iar apoi am cerut sa o lase sa stea cu mine. Se stabileste mai bine legatura si laptele vine mai repede.
Nu a fost usor, nu aveam lapte (mi-a venit cam in 4-5 zile) sfircurile ma dureau, bebelinei ii era foame (asistentele ii dadusera formula cu un biberon cu gaura mare, pt ca nu se satura cu acel putin colostru).
Dar nu ma lasam. A fost frustrant la inceput nu imi gaseam nici pozitia corecta de alaptat, o sunam disperata pe mama sa ii zic ca renunt si o trec pe formula ca nu mai pot. Citisem enorm despre alaptat, am mers si la cursuri dar parca atunci nu mai stiam nimic
Ma bucur ca nu am renuntat sa alaptez. Dupa cam 2-3 saptamini de la natere am inceput sa simt ce minunat e sa alaptezi, sa ma bucur de acest dar minunat.
Cum spunea cineva aici: este divin! este ceva ce nu imi puteam imagina ca o sa simt. Acum avem amindoua o pozitie preferata de alaptat, intinsa pe pat si pot sa o mingii pe caput si sa o pup in timp ce alaptez.. uneori adormim amindoua asa, ea lipita de sin.
De multe ori dimineata o dezbrac numai la scutec si o lipesc de corpul meu si alaptez asa pielicica la pielicica. E atit de fericita!! Si eu la fel.
As vrea sa poata toate mamele sa experimenteze asta.
E ceva ce o sa imi aduc aminte cu drag toata viata , la fel cum o sa imi aduc aminte cu mare drag de cum o simteam in burtica.
Lillian - eu te incurajez sa incerci sa alaptezi chiar daca acum sau atunci imediat dupa ce naste nu vei simti marea dorinta de a alapta.
macar sa incerci, nu iti va parea rau.. sa nu te lasi descurajata de inconvenientele de la inceput: sini durerosi, pozitii incomode, furia laptelui, pompat etc. Iar sotul se va obisnui mai repede decit crezi cu aceasta imagine.
Eu zic ca merita!!
Si nici eu nu condamn mamicile care nu au avut aceasta minunata sansa sau din diferite motive nu au putut alapta.
Pupici la toate mamicile
