In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)
Raspunsuri - Pagina 9
toni spune:
In Australia si in nordul Americii, erau mai inainte si mai sunt si acum – stepe si campii nesfarsite de pasuni si iarba ce creste foarte mare. Dar cand vin caldurile de vara si iarba incepe a se usca, se iveste si o mare primejdie. Daca se intampla sa se aprinda undeva iarba, apoi focul se duce ca fulgerul, ajutat fiind de vanturile ce sulfa pe acolo. Un astfel de foc e o grozavie de neinchipuit. Inchipuiti-va un teritoriu de cateva judete cuprins intr-o mare de flacari! Orice incercare de stingere a focului e zadarnica. Turme intregi de vite si animale salbatice au pierit in astfel de valuri de foc.
Insa mai tarziu europenii au iscodit o aparare impotriva acestui prapad, prin nesfarsitele campii de iarba; ei fac ici si colo, la anumite departari, niste cercuri, niste ocoluri mari, in care nimicesc iarba cu totul si de pe margini sapa pamant.
Acestea sunt asa numitele “locuri de scapare”. Cand ierburile si campiile iau foc, pastorii si fermierii alearga cu vitele lor in aceste ocoluri mantuitoare (salvatoare). Valuri de foc ii inconjoara din toate partile, dar, in ocolul lor, focul nu poate strabate.
Ce icoana minunata este si aceasta despre darul Jertfei de pe Crucea Golgotei.
Dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu nu pot suferi pacatul. Urgia si mania Cerului de Sus urmaresc ca un foc aprins pacatul si pe cel ce face pacatul. “Iata, Numele Domnului vine din departare! Mania Lui este aprinsa, si un parjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie si limba Lui este un foc mistuitor” (Isaia 30:27).
Toti suntem pacatosi. Pe toti ne ameninta acest foc al urgiei ceresti. Ce foc grozav este acesta! El ne inconjoara din toate partile. Avem si noi un loc de scapare si de aparare contra lui. Acest loc minunat este Golgota, este Jertfa cea scumpa a Mantuitorului nostru, Iisus Hristos, care a murit si S-a jertfit pentru faradelegile noastre.
Acest loc ne apara sip e noi contra focului urgiei ceresti, si a judecatii viitoare. Acest loc este un fel de “ocol” al mantuirii sufletesti. Fara acest loc am fi pierduti. Acest loc ne apara de focul ispitelor si patimilor lumesti. Acest loc ne apara de focul cel vesnic al iadului.
Scapa si tu in acest loc! Scapa indata caci El este pregatit anume pentru scaparea si mantuirea ta! De aceea ia-ti timp sa te impaci cu Dumnezeu si sa te gandesti la mantuirea sufletului tau! De ce sa ajungi in vesnicie neimpacat?
Cu ani de zile in urma, un preot din Germania a facut o descoperire interesanta in biserica lui. Trebuia sa caute ceva intr-un registru vechi care cuprinde numele celor care au murit. Spre uimire lui dupa numele fiecaruia erau scrise cateva litere. Dupa cele mai multe nume erau scrise literele M.E.R. , iar dupa altele M.V.C. . A trebuit sa chibzuiasca mult pana a gasit intelesul acestor litere pline de mister.
M.E.R. era prescurtarea cuvintelor latine “membrum eclesial reformatae”, care inseamna membru al bisericii reformate. M.V.C. este prescurtarea cuvintelor latine “membrum vivum Chrsti”, adica membru viu al lui Hristos.
Ce deosebire izbitoare! Pentru acest pamant s-ar parea foarte important sa fii membru al unei biserici recunoscute. Dar in legatura cu cerul, acest lucru nu e numai insuficient ci si pe deplin inutil. Numai cine apartine intr-adevar Domnului Iisus, iar prin aceasta este un madular din Trupul Sau, va fi odata la El in slava!. …”Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus dintre cei morti locuieste in voi, ….va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau , care locuieste in voi.” (Romani 8:9-11)
Ce litere doresti sa se aseze dupa numele tau?
Arhistefy spune:
Sfantul Isaac Sirul spune: "Cel care, pomenind pe Dumnezeu, cinsteste pe tot omul, afla ajutor de la tot omul prin vointa cea ascunsa a lui Dumnezeu. Si cel ce il apara pe cel nedreptatit il are pe Dumnezeu luptand pentru sine. Cel ce-si daruieste bratul sau spre ajutorul aproapelui primeste bratul lui Dumnezeu in ajutorul sau".
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Un sfant calugar, de la o manastire din Bucovina,
avea pe un perete al chiliei sale un tablou care infatisa
focul si chinurile iadului. Dimineata si seara, sau cand era
ispitit de diavol, privea acest tablou, meditand la chinurile
iadului. Vointa lui se intarise, cu timpul, atat de mult, incat
putea sa alunge de la sine orice ispita. El indemna si pe
alti monahi sa faca asemenea, zicandu-le: "Omul sa se
coboare cu cugetul sau in iad, spre a se convinge de
grozavia lui, fiind inca in viata, caci dupa moarte, daca
a intrat intr-ansul, nu mai poate iesi. Cine uita iadul, usor
cade intr-insul".
Intr-adevar, o imagine puternica a iadului e cel mai
bun mijloc de a te feri de pacat.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"Ce este, oare, o inima iubitoare?" Se intreaba Sfantul Isaac Sirul. Si iata cum raspunde: "Este o inima care arde de dragoste pentru toata zidirea, pentru oameni, pentru pasari, pentru fiare, pentru diavoli, pentru toate fapturile. Iata de ce un astfel de om se roaga neincetat, chiar si pentru dusmanii adevarului, si pentru cei care-i fac rau, se roaga chiar si pentru serpi, insufletit de mila nesfarsita care ia nastere in inima celor care se unesc cu Dumnezeu!".
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Pacatul nu este numaidecat urmarea firii noastre
Dar, veti zice, eu stau sub apasarea firii - desigur, iubesc pe
Hristos, dar firea ma sileste sa pacatuiesc. Daca suferi constrangere si asuprire, vei fi iertat, dar daca prin nepasare ai
cazut, nu este iertare.
Sa vedem; sa lamurim daca pacatele se savarsesc prin nevoie si
constrangere sau, mai degraba, prin nebagare de seama si nepasare grea.
“Sa nu ucizi” - este zis. Ce te sileste? Cine te impinge la aceasta?
Ce asuprire este aici? Care din noi ar alege cu draga inima sa bage
cutitul in gatul aproapelui si sa-si pateze mana de sange? Nimeni.
Asa ca, potrivnic a ceea ce ziceti, mai degraba ca sa pacatuiesti te
constrangi si te silesti.
Dumnezeu a pus in firea noastra ca un fel de farmec care ne face sa
ne iubim unii pe altii. “Toata vietuitoarea - este scris - isi
iubeste pe cel asemenea, iar omul pe aproapele lui”. Bagati asadar de
seama ca noi avem de la fire o inclinare spre virtute? Cele rele sunt
impotriva firii; daca ele biruiesc, este o dovada a nemaipomenitei
noastre leneviri.
Iar curvia, ce veti spune? Ce nevoie ne impinge spre ea? Ziceti ca e
navala poftei? Si pentru ce, va rog? Nu va este ingaduit sa aveti
legaturi cu femeia voastra - si asa de a putea pune frau acestei
navale? Veti zice: dar eu sunt prins de dragoste pentru femeia
aproapelui. La aceasta intamplare nu poate fi vorba de constrangere;
dragostea nu-i treaba de constrangere - nu iubesti din constrangere,
ci cu voie si de la sine. Legatura trupeasca, poate, se impune
omului, dar nu de a iubi pe aceea sau pe cealalta. Ceea ce lucreaza
in imprejurarea aceasta, nu-i pofta legaturii trupesti, ci slava
desarta, trufia, pofta nemarginita…
Si furtul - este el constrangerea? Da - ziceti - saracia il produce.
Saracia lucreaza, asadar, tocmai la contrariul a ceea ce ziceti.
Furtul este fapta trandavului. Saracia, de obicei, naste nu lenevia,
ci dragostea de munca. Furtul, asadar, se trage tot din lene.
Mai ascultati si aceasta: Ce este mai greu si mai neplacut? Sa umbli
noaptea prin intuneric, sa-ti pui in cumpana viata, sa fii gata de
ucidere, sa tremuri, sa mori de frica? Sau, mai degraba, sa te pui pe
lucru in fiecare zi si sa te bucuri fara teama, in deplina siguranta?
Desigur, acesta din urma e lucru mai firesc, si de aceea, cei mai
multi oameni duc acest fel de viata.
Vedeti, asadar, ca virtutea este in rostul firii, iar pacatul
impotriva ei. Ea ca si sanatatea si boala. Ce sa mai spunem despre
minciuna si despre sperjur? Cum pot fi ele justificate? Le savarsim
cu buna noastra voie. (…)
Cand batjocorim, ascultam de vreo constrangere? Da, mania ne scoate
din fire, ne arde, si nu mai ingaduie sufletului sa fie linistit.
Omule, nu mania, ci micimea de suflet ne face sa fim batjocoritori.
Daca ar fi mania, atunci toti oamenii ar fi supusi ei. Suntem in
stare sa ne maniem, nu pentru ca sa batjocorim pe aproapele, ci
pentru a indrepta pe cei pacatosi, pentru a ne ridica pe noi insine,
pentru a scapa de toropeala. Mania este in noi ca un imbold, care
trebuie sa ne faca sa scrasnim din dinti impotriva diavolului,
facandu-ne in stare ca sa-l biruim - iar nu ca sa ne ridicam unul
impotriva altuia…
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Nu iese ulei, daca maslinele nu sunt stoarse...
Nici vin, daca strugurii nu sunt presati...
Nici parfum, daca florile nu sunt strivite...
Ai simtit vreo presiune in viata azi?
Nu-ti fa griji...
Dumnezeu tocmai scoate ce-i mai bun din tine!
(autor necunoscut)
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"Fara rugaciune, toate virtutile sunt ca niste copaci fara pamant; rugaciunea este pamantul care ingaduie tuturor virtutilor sa creasca. Ucenicul lui Hristos trebuie sa traiasca numai prin Hristos. Atunci cand iL va iubi in asa masura pe Hristos, va iubi fara indoiala si toate fapturile lui Dumnezeu. Oamenii cred ca mai bine trebuie sa-i iubesti pe oameni si apoi pe Dumnezeu. Si eu am facut asa, dar nu ajuta la nimic. Dar cand, dimpotriva, am inceput sa-L iubesc pe Dumnezeu, in aceasta iubire pentru Dumnezeu mi-am aflat aproapele. Si in aceasta iubire pentru Dumnezeu, vrajmasii mi-au devenit si ei prieteni, fapturi ale lui Dumnezeu"
(Olivier Clement)
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Obarsia raului
Articol din sectiunea: Despre patimi
Dar pentru ce a facut Dumnezeu pe om asa cum este (adica in stare de
a fi rau)? Nu Dumnezeu l-a facut asa, departe de aceasta; caci altfel
nu l-ar fi pedepsit. Tinem oare de rau pe robii nostri cand insisi
noi suntem in greseala? Cu atat mai mult Dumnezeu, stapanul lumii, nu
ne-ar fi tinut pe noi.
Cum a ajuns, asadar, omul unde a ajuns? Prin propria lui greseala,
prin greseala trandaviei lui. A creat Dumnezeu pe toti oamenii?
Pentru oricine, aceasta-i limpede. Cum se face atunci ca nu toti sunt
asemenea, in ce priveste virtutea si stricaciunea?
De unde au iesit cei rai, cei stricati? Daca voia nu are aici nici un
rost, daca firea a facut totul, atunci cum se face ca unii sa fie
buni, si altii rai? Daca toti ar fi rai din fire, ar fi cu neputinta
cuiva sa fie bun - daca toti ar fi buni din fire, cu neputinta sa fie
cineva rau. Firea fiind aceeasi pentru toti oamenii, toti ar trebui
sa fie, din partea aceasta, de un singur fel, buni sau rai.
Vom zice ca unii sunt buni din fire si altii rai (ceea ce ar fi
neintelept, dupa cum am aratat)? Atunci aceste feluri de a fi ar
trebui sa fie nestramutate, caci ceea ce-i firesc este si
nestramutat. De pilda, toti suntem supusi mortii si suferintei - si
orice ar face, nimeni nu poate fi nepasator. Ci noi vedem multi
ajungand din buni rai si din rai buni. La cea dintai intamplare prin
trandavie, la cea de a doua prin bagare de seama. Ceea ce ne arata cu
prisosinta ca aceste doua feluri de a fi nu sunt deloc firesti,
pentru ca insusirile firesti nu se schimba si nu se castiga prin
bagare de seama. Dupa cum nu-i nevoie sa facem nici un efort ca sa
vedem sau sa auzim - cu atat mai mult n-ar trebui sa ne trudim ca sa
practicam virtutea, daca firea ea insasi ar fi aceea care ne-ar da-o
in folosire. Si de ce, oare. Dumnezeu ar face rai, cand poate face
buni pe toti oamenii?
Atunci, de unde izvoraste raul? Intrebati-va voi insiva. Treaba mea
este sa arat ca nu vine nici din fire, nici de la Dumnezeu. Atunci e
intamplarea? Deloc. Atunci, vine din nimic?
Taceti din gura; feriti-va de nebunia de a cinsti la fel si inca in
ce fel, raul si pe Dumnezeu. Caci daca raul vine din nimic, el ar fi
atotputernic, si n-ar putea fi nici scos, nici nimicit. Ceea ce, intr-adevar, se trage din nimic, n-are sfarsit, toata lumea isi da seama
de aceasta.
Si daca raul ar avea atata putere, cum se face ca sunt si atatia
oameni de bine? Cum fiintele, care au un inceput, ar putea fi ele mai
puternice decat raul, care nu are inceput? Dar Dumnezeu poate starpi
raul. Cand? Si cum ar putea El starpi ceea ce se bucura de aceeasi
cinste ca El si avand aceeasi putere? O, rautate diavoleasca, ce de
rele ai scornit? Ce blasfemie a nascocit impotriva lui Dumnezeu.
Cum a inchipuit, sub cuvant de pietate, o noua impietate!… Voind a
statornici ca raul nu se trage de la Dumnezeu, a adus o alta
invatatura stricata, ca adica el nu ar avea inceput.
Dar, in cele din urma, de unde se trage raul? Din aceea ca vrem sau
nu vrem. Si ca vrem sau nu vrem, la randul lor, de unde vin?
Din noi insine… Raul nu-i altceva decat neascultare fata de Dumnezeu.
Dar omul de unde a invatat aceasta? Spuneti-mi: era prea greu sa
invete aceasta? Nici eu nu zic ca era prea greu, dar de unde i-a
venit voia aceasta a neascultarii? Din alegerea lui si din ignoranta
lui. Stapani fiind de a alege, unii au ales raul.
Daca dupa acest raspuns, va aflati inca incurcati si tulburati, eu am
sa va pun o intrebare care nu-i nici atat de grea, nici amestecata,
ci una simpla si limpede. Ati fost pe rand bun si rau? Ceea ce
inseamna: Vi s-a intamplat uneori sa biruiti patima, iar de alte ori
sa fiti biruiti de ea? De a fi biruiti de betie sau de a o birui voi
pe ea? De a va lasa luati de manie sau de a o goni? De a dispretui un sarac sau a a-l lua in seama? De a pacatui prin nerusinare sau de a
fi casti?
De unde vin, asadar, toate aceste valuri? De unde? De nu-mi veti
spune, va voi spune eu. De acolo ca uneori ati fost cu bagare de
seama si v-ati dat osteneala, iar alteori ati fost nebagatori de
seama si trandavi…
Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Un om bogat care avea o gradina frumoasa a lipit intr-o zi un afis pe poarta casei sale: „Gradina aceasta va fi daruita celui care este cu desavarsire fericit".
Un avar, citind anuntul, s-a grabit sa se prezinte proprietarului gradinii, in speranta ca o va dobandi.
- Esti fericit? întreba proprietarul pe avar.
- Da.
- Nu te cred, caci daca ai fi fericit, asa cum pretinzi, n-ai mai avea nici o dorinta. Si deci nu mi-ai cere gradina. (Grigorie Comsa, O mie de pilde)
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
MANIA
Sfantul Ioan Casian zice ca nu avem voie sa ne maniem nici pentru
pricini drepte nici pentru nedrepte, pentru ca mania intuneca mintea.
Asa cum betia intuneca mintea, tot asa si mania intuneca mintea. Cand
esti galcevitor, cand esti pornit, nu te mai gandesti la ce ar trebui sa te gandesti, ci ai un fel de intunecare de minte. Si face o
comparatie Sfantul Ioan Casian spunand ca asa cum daca iti pui pe
ochi o foita de plumb sau de aur, e tot atata, ca tot nu vezi, tot
asa si cand te manii si pentru pricini drepte si pentru pricini
nedrepte, tot nu-i bine, pentru ca nu ai limpezime de minte. Si
solutia lui cand e vorba despre manie este aceasta: sa nu te manii
nici pentru pricini drepte, nici pentru pricini nedrepte. De altfel,
daca dizolvi pricinile maniei, la manie nu mai ajungi. In Antologia
Sanscrita se spune: „Mania in oamenii cei buni se naste moarta, se
topeste. In cei cuminti un ceas traieste. In semidocti traieste lung,
cinci ani in prostii cei din gloata, iar in misei viata toata”.
Mania de fapt are multe chipuri, are multe manifestari. Sfantul Ioan
Scararul, scriind despre manie in cartea sa numita Scara, zice asa:
Sa legam mania cu lanturile blandetii, s-o lovim cu indelunga-
rabdarea, s-o aducem in fata mintii la judecata si la cercetare si sa
zicem: Spune-ne noua, patima nebuna si nerusinata, cine este tatal
tau, cum se numeste mama ta, care sunt fiii tai, cine ti se
impotriveste si cine te nimiceste cu totul? Si mania raspunde: Tatal
meu este ingamfarea – adica mandria, de obicei mania e legata cu
mandria; Sfantul Marcu Ascetul in scrierea sa „Epistola catre Nicolae
Monahul” pe care o gasim in Filocalie in volumul I, spune ca:
„Copacul maniei este udat la radacina cu apa puturoasa a mandriei”;
deci totdeauna intre mandrie si manie este o legatura; bineinteles ca
poate sa aiba si alte pricini mania, o sa vedem indata ce mai spune
Sfantul Ioan Scararul: zice – si mame am mai multe: iubirea de avere, iubirea de placere, uneori patima desfranarii si alteori patima
imbuibarii”.
Trebuie sa ne fie rusine cand suntem porniti spre manie. In vremea
noastra se foloseste o expresie care vrea sa indulceasca lucrurile,
si anume, nu se spune despre cineva ca e rau sau manios, ci de obicei
se spune ca-i nervos. Sa stiti ca cei vechi nu stiau de nervozitate,
ci stiau numai de manie si de rautate.
O SINTEZA A GINDIRII PARINTELUI TEOFIL IN 750 DE CAPETE
www.bconsulting.3x.ro