In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)
Raspunsuri - Pagina 20
acsintetina spune:
În al doilea rând, amagirea cu liberalism o poti constata din vorbire. Cel ce altadata a laudat pe Domnul, acum se lauda pe sine. Vorbirea cu har, dreasa cu sare, acum lipseste. Sotul îsi permite sa strige la sotie, sotia la sot, baiatul sau fata la parinti. În grup de tineri îsi permit cuvinte cu doua sensuri, glume proaste, bancuri piperate, minciuni în gluma, vorbiri de rau. Vorbirea e infectata si infecteaza si pe altii. Toate curg din izvorul infectat al gândirii si al inimii.
E adevarat ca Biblia spune: „Nici un cuvânt stricat sa nu va iasa din gura... orice amaraciune, orice iutime, orice mânie, orice strigare, orice fel de clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru" (Efeseni 4:29,31), dar aceasta a fost pentru credinciosii ce traiau atunci în Efes, astazi e necesar sa strigi câteodata, si ca sa descretesti fruntile altora mai e nevoie de câte o gluma mai, mai... de câte un banc cu spirit - cu spirit dracesc - ca sa faci pe altii sa râda, mai ales când respectivul îsi da aere ca e cineva. Pentru el astea sunt nimicuri, caci focul gheenei i-a aprins limba cu permisivitate si se întineaza pe sine si întineaza pe altii (Iacov 3:6).
Când îl întreaba cineva cu cât si-a cumparat pantofii sau altceva, îsi permite sa minta spunând un pret dublu, ca sa arate ca el nu cumpara orice. Îsi permite sa minta pe parinti, pe colegi, pe sef la serviciu si uneori chiar pe frati la biserica. Pentru el minciuna e o nimica. Acestia uita ca diavolul e tatal minciunii si uita ca pentru o mica minciuna Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea. La fel pentru o vorbire de rau, Maria, sora lui Moise, a fost pedepsita cu lepra. Daca între persoanele care vorbesc de rau, la una i s-ar strâmba gura deodata, oare nu s-ar îngrozi? Dar apostolul Pavel spune: „Fie-va groaza de rau si lipiti-va tare de bine" (Romani 12:9). Deci, fie-va groaza de pacat, nu numai de consecinta lui, caci pacatul aduce consecinta.
În al treilea rând, amagirea liberalismului se vede în tinuta. Tânarul sau tânara cauta cu tot dinadinsul sa îmbrace haine care sa atraga privirile altora. Mai ales fiicele amagite ale Evei iubesc moda desantata, ispititoare, le plac pantalonii si în unele locuri îndraznesc sa vina asa chiar si la biserica; iubesc fustele scurte, rochitele crapate, sa li se vada piciorul, hainele sclipitoare, luxul. Mary Quant, inventatoarea fustelor scurte a facut precizarea: „Fustele scurte sunt simbolul acelor fete care vor sa seduca un barbat". Si vinovate nu sunt numai fetele care cauta sa imite pe altele, ci si parintii care dau voie.
În ce priveste luxul, în unele locuri e o întrecere în risipirea banilor. Aceasta e o ispita puternica atât la barbati cât si la femei. Nu au bani pentru lucrarea sfânta, dar au bani pentru costumul sau rochita cea mai scumpa, pantofii cei mai eleganti. Fac risipa de bani, în timp ce altii, ca Lazar, n-au nici farâma de pâine. Odata am fost la o nunta si cineva avea o rochie care striga tuturor: „Ma vedeti? Ma vedeti?” Si mirarea mi-a fost ca se pretindea buna credincioasa. Ma îndurereaza asa lucruri.
Credincioasele altadata aveau o tinuta potrivita cu crezul, lor si cu numele de copile ale Domnului. Slava Domnului, exista si astazi asa credincioase, dar sunt si unele amagite. E bine fiecare când îsi cumpara îmbracamintea sa se întrebe: oare îl place Domnului îmbracamintea aceasta? Ar purta-o El daca ar fi în locul meu? O bogatasa care se purta în mare lux, când s-a pocait, a întrebat pe pastorul bisericii cum sa se îmbrace de acum înainte? Acesta i-a raspuns: „Îmbracati-va în asa fel ca nimeni sa nu stie dupa plecarea din biserica cum ati fost îmbracata”. El facea referire la o îmbracaminte simpla, care sa nu atraga privirile, sa fie ca a tuturor celorlalte credincioase.
Biblia trebuie sa fie ghidul nostru si în îmbracaminte. Apostolul Pavel a scris: „Vreau de asemenea ca femeile sa se roage îmbracate în chip cuviincios, cu rusine si sfiala" (1 Timotei 2:9). În fata Domnului nimeni nu are ce cauta în spirit de mândrie.
Crestinii în Biserica primara au excelat în modestie. Ei sau dezbracat de felul desert de vietuire si ramânerea la cele smerite era un mod de viata zi de zi. În timp ce la femeile romane era o întrecere în lux, la cele crestine caracteristica de baza era simplitatea, chiar si la sotiile marilor bogatasi sau senatori. Despre Narcis din Roma se stie ca poseda patru sute milioane sesterti (aproximativ 20 milioane dolari), dar casa lui este pomenita ca era crestina (Romani 16:11). Schimbarea inimii se învedera si în îmbracaminte.
Tertulian în „Apologia" sa 39.19 afirma ca crestinii „observa modestia si castitatea". Minucius Felix, un crestin din Roma în cartea sa „Dialog cu Octavius",31.5, scrisa la 218 d.Cr. spune: „Noi mentinem modestia nu de suprafata, ci în minte”. Clement Alexandrinul afirma simplitatea în îmbracaminte. A.M. Renwick si A.M. Hartman în „Istoria bisericii", 1986, la pag.22, spun: „Adevarata esenta a organizatiei bisericii, a vietii crestine si a închinaciunii în timpul primelor doua veacuri a fost simplitatea”.
În cartea „Fabiola sau Biserica din catacombe", autorul vorbind despre Lucina, o crestina, spune: „Vesmântul ei îi este de o stofa si de o culoare deopotriva de simple, fara broderii... nici o podoaba pretioasa, nici o bijuterie, asemeni acelora cu care se împodobesc atât de bogat femeile romane, nu se vede pe ea”. Iar despre Agnia, o tânara crestina dintr-o familie de seama, verisoara a Fabiolei, scrie: „Era îmbracata într-un vesmânt alb, fara pata, dar neavând nici o bijuterie". Asa erau tinerele crestine de la începutul credintei. În „Qwo Vadis" se spune despre Pomponia, crestina, sotie de general roman, ca purta rochii mohorâte si era grava.
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
Arhistefy spune:
SUTASUL DIN CAPERNAUM
Asa mi-i de drag mie de sutasul din Capernaum! Stiti de ce? Pentru ca
si el I-a fost drag Mantuitorului, in intelesul ca Domnul Hristos S-a
minunat de el. Cand s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt si-a
marturisit credinta. A spus ca are un servitor care este bolnav si l-
a rugat pe Domnul Hristos sa-l vindece. Avea credinta ca Domnul
Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credinta ca poate sa faca
lucrul acesta de la departare, nu numai din apropiere. Si a zis:
„Doamne, zi numai cu cuvantul si se va vindeca servitorul meu. Ca si
eu sunt om sub stapanire si am sub mine oameni si zic unuia du-te si
se duce, si altuia vino si vine, si slugii mele fa aceasta si
face” (Matei 8, 9). Si Domnul Hristos S-a minunat de el si-a zis ca
nici in Israel nu a gasit atata credinta. Credinta lui era insotita
si de nadejde, in intelesul ca nu se poate sa ai credinta si sa nu ai
nadejde in plinirea fagaduintei pe care o da Domnul Hristos. Si mai
avea iubire, avea iubire fata de servitorul sau, intr-o vreme in care
servitorii erau dispretuiti, si avea si smerenie, pentru ca a zis:
„Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu”.
O SINTEZA A GINDIRII PARINTELUI TEOFIL IN 750 DE CAPETE
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
„Si tot pamântul se mira dupa fiara. Si au început sa se închine balaurului pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au început sa se închine fiarei... Si amagea pe locuitorii pamântului" (Apocalipsa 13:3,4,14)
Aici e o mare proorocie. E mult mai mare decât toate previziunile lui Nostradamus sau ale lui Edgar Cayce, mare spiritist american. Si ale acestora sunt crezute Si popularizate mereu, iar Biblia e desconsiderata. Amagirea cu Anticrist e culmea Si cea din urma amagire. Si ea e foarte, foarte aproape.
Mereu se vorbeSte despre globalism, sa fie un singur guvern, o singura moneda, o singura religie. În Europa e vorba ca deja sunt imprimate noile bancnote. La Bruxeless este deja de câtiva ani giganticul computer poreclit „The Beast" (Fiara), care sa fie folosit pentru guvernarea lumii, cu informatii despre fiecare locuitor al pamântului, ca fiecare sa poata fi controlat. Henry Spaak fostul secretar general al organizatiei NATO a zis: „Dati-ne un om care sa poata tine supuSi pe toti, Si fie el Dumnezeu, fie diavol, noi îl primim". Azi suntem purtati în mod rapid spre aSa vremuri.
În legatura cu Anticrist sunt o seama de întrebari: Cine va fi? Din ce popor se va ridica? Cum va fi posibil sa supuna Si sa conduca o lume întreaga? Biserica, mântuitii Domnului, vor fi pe pamânt în timpul domniei lui Anticrist? Se poate ca Dumnezeu sa-Si lase pe prea iubitii Lui copii în mâinile fiarei? Ce spun unii oameni? Ce spune Biblia?
Ce spune profetia despre prima fiara?
În Apocalipsa 13 avem descrierea facuta de apostolul Ioan: „Apoi am statut pe nisipul marii. Si am vazut ridicându-se din mare o fiara cu zece coame Si Sapte capete; pe coarne avea zece cununi împarateSti Si pe capete avea nume de hula. Fiara, pe care am vazut-o, semana cu un leopard; avea labe ca de urs, Si gura, ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie Si o stapânire mare. Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamântul se mira dupa fiara. Si au început sa se închine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au început sa se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemana cu fiara Si cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gura, care rostea vorbe mari Si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci Si doua de luni. Ea Si-a deschis gura Si a început sa rosteasca hule împotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul Si pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii, Si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapânire peste orice semintie, peste orice popor, peste orice limba Si peste orice neam. Si toti locuitorii pamântului i se vor închina, toti aceia al caror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vietii Mielului, care a fost junghiat. Cine are urechi, sa auda!!” (Apocalipsa 13:1-9).
Ce spune despre fiara a doua?
„Apoi am vazut ridicându-se din pamânt o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel, Si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintâi înaintea ei; Si facea ca pamântul Si locuitorii lui sa se închine fiarei dintâi, a carei rana de moarte fusese vindecata. SavârSea semne mari, pâna acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamânt în fata oamenilor. Si amagea pe locuitorii pamântului prin semnele, pe care i se daduse sa le faca în fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamântului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie Si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca, Si sa fie omorâti toti cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Si a facut ca toti: mici Si mari, bogati Si saraci, slobozi Si robi, sa primeasca un semn pe mâna dreapta sau pe frunte, Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e întelepciunea: cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un nume de om. Si numarul ei este Sase sute Sase zeci Si Sase" (Apocalipsa 13:11-18).
Codul de lamurire a termenilor figurativi
Apostolul Ioan se afla exilat din pricina credintei în insula Patmos. Acolo Dumnezeu i-a dat descoperiri cu privire la viitor. Ca sa le poata trimite afara din lagarul lor, el le-a pus într-un limbaj figurativ. Balaurul e Satan (Apocalipsa 12:9); întâia fiara e Anticrist, cele Sapte capete sunt munti pe care Sade femeia, marea desfrânata sau biserica apostata, ce calareSte fiara; sunt Si Sapte împarati, cele zece coarne sunt zece împarati (Apocalipsa 17:9,10,12); a doua fiara e proorocul mincinos, marea simbolizeaza multimea învolburata a locuitorilor de pe pamânt, pamântul din care iese a doua fiara e teren stabil, înseamna creStinismul. Fiara dintâi are rol politic de amagire. Fiara a doua are rol religios, sa faca semne Si minuni spre a amagi pe cei ce nu i-a putut amagi prima fiara.
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
Arhistefy spune:
Scump este darul, lung este razboiul
De ce acum ne loveste cu si mai multa indarjire? Pentru ca, cu cat
darul este mai mare, cu atat mai lung este razboiul cu diavolul. Un
singur om a vazut in rai si n-a rabdat.
Cum va rabda el, spune-mi, sa vada atat de multi in cer? Ai starnit fiara, dar nu te teme. Ai primit o putere mai mare si o sabie mai
ascutita. Loveste cu ea sarpele!
Dumnezeu l-a lasat pe diavol sa se napusteasca asupra ta ca o fiara
salbatica ca sa-i cunosti puterea si traind-o.
Hristos se poarta cu noi cum ar face-o cel mai bun antrenor de
palestra. Acesta ia mai intai in primire un luptator incepator,
neexersat, slab si nepasator. Il ia si-i intareste trupul pentru
lupta, dar apoi nu-l mai lasa sa se odihneasca, ci il trimite mereu
in arena, sa lupte cu cat mai multi, ca sa-i arate si in practica
cata putere i-a dat.
Domnul ar fi putut, desigur, sa-l scoata de la mijloc pe vrajmas,
dar ca sa cunosti prisosul de har care ti-a fost daruit si cat de
mare este puterea duhovniceasca pe care ai primit-o prin Botez, il
lasa sa te infrunte, dandu-i multe prilejuri sa te atace, ca tu sa
castigi cununile.
(Impotriva celor ce se imbata si Cuvant la inviere, PGB 36, 166-
l68.PG 50, 440-441)
Diavolul acopera pacatul cu placeri
Asa cum copiii acopera cu pamant capcanele, tot asa si diavolul
acopera pacatele cu placerile lumesti. Dar tu invata sa nu te
amagesti si cerceteaza bine, cand intalnesti vreun castig, sa nu-l
vezi numai pe el, ci cauta bine, ca nu cumva acolo sa se ascunda
moartea si pacatul. Daca le vezi, nu-l primi.
Iarasi, in desfatarea si in dulceata negraita pe care o vei simti
candva cuprinzandu-te sa nu vezi numai placerea, ci vegheaza ca nu
cumva, in adancul ei, sa fie ascunsa vreo necuviinta si calcare a
legilor dumnezeiesti. Daca asa este, fugi repede, departe.
Daca cineva ne sfatuieste sau ne linguseste, daca ne inconjoara cu
atentii si se poarta cu mare grija, daca ne promite cinstiri si
orice altceva, pe toate sa le cercetam bine, sa privim in toate
partile si sa ne incredintam ca nu ne paste nici o primejdie nici din
sfatul lui, nici din cinstea pe care ne-o fagaduieste si nici din
grija pe care ne-o arata. In nici un caz sa nu alergam la ele fara a
ne gandi mai intai daca e bine ce facem.
(La Statui, XV, PGB 32, 448-450. PG 49, 156)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia”
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
«Si ori si cine a lasat case sau frati sau surori sau tata sau mama
sau nevasta sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi
însutit, si va mosteni viata vesnica." Matei, 19:29
Acest tip de iubire vorbeste despre eforturi nu despre joaca; despre
slujire, nu despre eroism. Iisus a spus: "Ci oricare va vrea sa fie
mare între voi, sa fie slujitorul vostru..." (Marcu, 10:43) Poti
oferi fara sa iubesti, însa nu poti iubi fara sa oferi. Împlinirea
autentica nu se gaseste în egoism. Un lider crestin a scris: "Când ma
dedic iubirii, ajung sa ofer mai mult decât sa primesc. Dragostea ma
costa trei lucruri (cele mai pretioase) - timpul, energia si banii.
Nu-mi este usor sa daruiesc din ele, pentru ca nici eu nu posed prea
mult... A sosit vremea sa îndepartam falsa stralucire cu care lumea
(si uneori biserica) a poleit iubirea, si sa spunem adevarul:
dragostea înseamna sacrificiu."
Colette Bocchino a spus: "De fiecare data când ma trezesc, îmi amintesc ca azi mi s-ar putea cere sa ofer mai multa dragoste, mai multa afectiune si mai multa rabdare decât voi primi. Mai ales când sunt bolnava sau trec prin greutati, trebuie sa fac aceste lucruri saptamâni sau chiar luni întregi. Însa apoi îmi vine si mie rândul si Dumnezeu îmi rasplateste, prin intermediul familiei sau altcuiva. Oricum, sunt recompensat conform nevoilor mele.
" Petru (s-)a întrebat daca merita sa apuce pe calea lui Hristos: "lata ca noi am lasat tot, si Te-am urmat; ce rasplata vom
avea?... Iisus le-a raspuns: ...Si ori si cine a lasat case sau frati
sau surori sau tata sau mama sau nevasta sau feciori sau holde,
pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica."
(Matei, 19:27-29) Mai mult: "Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite
osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele
Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti." (Evrei, 6:10)
Un asemenea tip de iubire este foarte probabil, costisitor, însa
recompensarile sunt mult peste asteptari.
Arhistefy spune:
Taina vindecarii
A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si vazul i se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.
Batranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: "Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet, zacea un copil, doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa-l ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut. Intr-o dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.
Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii.
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
„ ...si nici unul sa nu gândeasca rau în inima lui împotriva fratelui sau."
Zaharia 7.10
Ce gândim?
Acest verset este o indicatie buna pentru fiecare dintre noi. Daca am aplica acest verset, nu am exprima multe gânduri care se gasesc în inimile noastre. Când gândim rau despre cineva, socotim ca nu este un lucru rau, deoarece nimeni nu vede si nu aude. Dar Dumnezeu stie ce gândim. Ar fi bine sa citim Psalmul 139, versetul 23 si sa lasam ca învatatura lui sa vorbeasca inimilor noastre. Atunci, probabil, vom spune si noi la fel ca David: „Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! în-cearca-ma si cunoaste-mi gândurile!"
Din gânduri rele rezulta vorbe rele. În gândurile noastre punem pe aproapele nostru într-o pozitie rea, iar pe noi ne asezam în lumina cea mai favorabila. Sa ne cercetam gândurile, daca sunt motivate sa vada la aproapele intentii rele!
Gândurile rele sting respectul fata de aproapele. Daca neglijam verificarea lor, vom judeca gresit, iar cuvintele noastre vor putea fi ca niste gaze toxice, împotriva carora nu exista nici o protectie.
O data rostite, cuvintele nu le mai putem revoca. Daca am pacatuit în felul acesta, sa recunoastem acest lucru în fata lui Dumnezeu si a oamenilor, ca sa fim iertati.
Arhistefy spune:
TACEREA
In Pateric se spune asa: „Iubiti neagoniseala si tacerea, caci de
acestea atarna toata viata calugarului!” Deci, se presupune ca un
calugar trebuie sa-si duca viata mai ales in tacere; bineinteles, nu
in tacerea animalului sau in tacerea mutului! De ce? Pentru ca, daca
ne-a dat Dumnezeu grai, ni l-a dat ca sa vorbim, nu ca sa tacem!
Aveam un profesor de latina la Timisoara (eu am facut liceul la
Timisoara) si cand scotea pe cate unul la raspuns si nu stia, zicea:
„Tacerea-i de aur, vorba-i de argint! Asta-i plin de aur!” Nu in
intelesul acesta sa taci, ca sa te numeri la cei care tac, ci sa taci
ca sa stii cand sa vorbesti si cum sa vorbesti, corect si frumos! In
Pateric se pune si problema aceasta si se zice: sunt trei feluri de
oameni care tac. Unii care tac din fire, unii care tac pentru slava
desarta, ca sa fie numarati la cei care tac, si unii care tac ca sa
nu greseasca. Se zice ca numai tacerea celor din urma castiga darul.
L-a intrebat cineva pe Avva Pimen: „Ce-i mai bine, sa vorbesc sau sa
tac?” Si Avva Pimen i- a zis asa: „Daca vorbesti, pentru Dumnezeu
sa vorbesti, iar daca taci pentru Dumnezeu, e bine sa taci!”
Si tot in Pateric se spune ca „sunt oameni care de dimineata pana
seara vorbesc, dar fara de folos nimic nu vorbesc. Aceia toata vremea
se socoteste ca duc tacere; si sunt oameni care nu scot nici un
cuvant, dar in inima lor osandesc pe altii, aceia toata vremea se
socoteste ca vorbesc”.
O SINTEZA A GINDIRII PARINTELUI TEOFIL IN 750 DE CAPETE
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
"...La vremea îndurarii Te voi asculta, sl în ziua mântuirii Te voi
ajuta..." Isaia, 49:8
La fel cum exista un ritm al vietii fizice,exista si unul al trairii
spirituale, pe care îl determina Dumnezeu. Dumnezeu are un plan si un
moment anume pentru aplicarea lui. Uneori actioneaza brusc. însa de
obicei trebuie sa te pregateasca pentru schimbarile pe care le are în
plan. De multe ori va începe prin a-ti desclesta degetele de pe
cariera care-ti oferea securitate, de pe caminul în care erai
investit sau de pe relatia pe care o considerai de lunga durata. Apoi
îti ofera pasiunea de a urmari noi idealuri, iar nu dupa mult timp,
te gândesti: "Stai putin. Aceste vise nu vor fi niciodata împlinite
din pozitia mea actuala." Si astfel dorinta de schimbare se
înradacineaza. Apoi vine asteptarea. De ce? Pentru ca este nevoie de
timp pentru ca schimbarea sa produca rezultatele maxime. în tot acest
timp, Dumnezeu: a) începe sa-ti vindece trecutul, astfel încât sa nu-
ti polueze viitorul; b) îti extinde cunostintele, asa încât sa fii
mai bine pregatit; c) îti dezvolta caracterul.
Desi Dumnezeu spune: "Cel mai mic se va face o mie, si cel mai
neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grabi aceste lucruri, la
vremea lor" (Isaia, 60:22), nu-i apreciem sincronizarea decât dupa
limpezirea apelor. Oricum, un lucru este cert: daca-i permiti lui
Dumnezeu sa-si îndeplineasca planul dupa propria "planificare", vei
avea parte de cele mai mari satisfactii. Si nu uita, este mai usor sa
afli când este vremea schimbarii daca esti familiar cu "ritmul" lui
Dumnezeu. Asta înseamna uneori indiferenta fata de stralucirea lumii
sau fata de sfaturile prietenilor bine intentionati. însa rezultatele
finale întotdeauna merita tot efortul.
b.nica spune:
acsintetina tin sa te felicit pt. ultimele postari si fara ironie;daca incepeai asa poate ne faceai sa te luam mai in serios.
nu stiu ce/cine te-a determinat sa schimbi stilul dar ai nimerit-o;ai o postare mai echilibrata si cumva cu ceva din ceeace credeam ca nu ai...
tine-o tot asa,postand din interiorul tau fara km de copy paste si o sa vezi ca suntem toleranti si rezonabili ;suntem un forum pe care sper ca o sa ajungi sa-l intelegi si sa-l respecti,PENTRU CA SUNTEM DEOSEBITI.