In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)
Raspunsuri - Pagina 18
Arhistefy spune:
Diavolul si magia
SFANTUL IOAN GURA DE AUR
"Nimic nu lauda si iubeste atata Dumnezeu ca sufletul bland, smerit
si recunoscator"
Nu ne duce la cainta
Vezi cand s-a pocait Iuda ? Dupa savarsirea pacatului. Acesta este
diavolul. Pe cei ce nu privegheaza nu-i lasa sa vada raul decat
atunci cand s-a implinit, pentru ca, astfel castigati fiind de el,
sa nu apuce a se cai si a se intoarce de la pacat.
Desi Iisus i-a spus multe, Iuda nu s-a lasat induplecat si nu s-a
indreptat. Mintea i s-a deschis si s-a cait numai dupa ce cazuse fara
intoarcere in greseala, insa nu i-a fost de folos.
Cainta lui, faptul ca a aruncat argintii si ca nu s-a rusinat de
multimea evreilor, pe toate le putem ingadui, dar de neiertat
ramane faptul ca s-a spanzurat. Aceasta este lucrarea celui viclean
care l-a departat mai intai de cainta, ca sa nu aiba vreun folos din
ea, si l-a omorat apoi cu o moarte nevrednica, de care au aflat
toti, convingandu-l sa se sinucida.
(Cuvantul LXXXV la Evanghelia dupa Matei PGB 12, 278. PG 58, 759)
Arma cea mai puternica a diavolului este deznadejdea
Nici o arma nu este mai puternica in mana diavolului decat
deznadejdea. De aceea nici nu se simte prea multumit cand pacatuim,
ci cel mai mult se bucura cand ne lasam cuprinsi de disperare.
Asculta, dar, Pavel se teme mai mult de deznadejde decat de
desfranare, caci spune: “indeobste se aude ca la voi e desfranare,
si o astfel de desfranare cum nici intre neamuri nu se pomeneste” (I
Corinteni 5, 1).
(Despre cainta I PGB 30, 96. PG 49, 278)
Vezi, dar, cum Pavel se teme de deznadejde ca de arma cea mai tare a
diavolului? Caci, dupa ce a zis “… sa intariti in el dragostea
…”, adauga si de ce: “… ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta” (II Corinteni 2, 7).
Sa apucam sa scoatem din gatlejul diavolului acest madular al
nostru, inainte de a fi pierdut si inghitit. Corabia e in mijlocul
furtunii si in primejdie sa se scufunde. Sa ne straduim s-o salvam
inaintea naufragiu. Caci, asa cum corabia se scufunda cand marea se
umfla si valurile se ridica uriase din toate partile, tot asa si
sufletul, cand e impresurat de pretutindeni de tristete, se ineaca
repede daca nu-i intinde cineva o mana sa-l ajute. Intristarea, prin
care ne mantuim de pacate, aduce dupa sine pieirea, daca e lipsita
de masura.
Vezi cu cata atentie a folosit cuvintele? Caci n-a zis “poate o sa-l
piarda diavolul”, ci “poate ni-l va smulge satana prin inselaciune,
pentru ca lacomia este a dori sa iei cu sila ceva ce nu este al tau”.
Caderea lui Iuda
Cunoscand, asadar, Pavel ce-i facuse diavolul lui Iuda, s-a temut
ca nu cumva acelasi lucru sa se intample si aici. Ce i-a facut, dar,
lui Iuda? Iuda s-a cait, caci a spus: “Am gresit vanzand sange
nevinovat”. Diavolul a auzit aceasta marturisire si a inteles ca Iuda
incepuse sa se indrepte si sa se intoarca spre mantuire si s-a temut
ca se va cai.
Are un Stapan iubitor de oameni, isi zicea el, Stapan care, atunci
cand acest ucenic era pregatit sa-L tradeze, a plans pentru el si l-
a rugat de multe ori. De aceea, cu atat mai vartos acum, indreptat
prin cainta, nu-l va primi din nou la Sine?
Daca Domnul il chema sa se alipeasca de El chiar si atunci cand nu
mai parea a se indrepta, cu atat mai mult nu l-ar fi chemat acum,
cand s-a indreptat si cand si-a inteles pacatul? Doar pentru aceasta
a venit Domnul in lume, ca sa fie rastignit.
Ce a facut, asadar, diavolul? I-a strecurat in suflet neliniste si
i l-a intunecat cu o durere prea mare. L-a prigonit, l-a departat si
l-a dus pana la spanzuratoare, luandu-i, in acest fel, viata
prezenta si lipsindu-l de prilejul de-a se pocai.
Intr-adevar, daca ar mai fi trait, s-ar fi putut mantui. E limpede
daca ne gandim la cei ce L-au rastignit pe Hristos; daca Domnul i-a
mantuit chiar si pe acestia si daca, chiar de pe cruce, L-a rugat
pe Tatal si I-a cerut sa-i ierte pentru cutezanta lor, este de la
sine inteles ca si pe Iuda l-ar fi primit inapoi cu toata dragostea
Lui, daca ucenicul s-ar fi cait cum se cuvine. Acela, insa, n-a
mai rabdat otrava parerii de rau; fiindca o durere prea mare l-a
coplesit.
De aceasta, temandu-se si Pavel, ii sileste pe Corinteni sa-l
smulga pe om chiar din gatlejul diavolului.
(Despre cainta I PGB 30, 100-l04. PG 49, 278-279)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia”
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
BISERICA SATANEI. Revista „Prophetic News Letters" pe Dec. 1970, relata stirea ca la San Francisco a fost formata prima biserica a Satanei de catre Anton Szandor La Vey ca preot. Szandor era de 40 ani si era instructor de animale de circ, iar aparte de acestea se ocupa cu astrologia, hipnotismul si magia neagra. El devenise stapânit de duhuri satanice si spunea ca în fiecare om exista un demon caruia trebuie sa-i dea voie sa-si faca lucrarea. El credea ca poate sa le instruiasca si pe duhurile necurate ca pe animale, dar a ajuns el sa fie stapânit si instruit de demoni ca sa le faca lucrarea de amagire. Astazi Satanismul a ajuns foarte raspândit. E un fel de explozie în privinta aceasta. Dan E. Stanton, în cartea sa: „Mistery 666", Perth, Australia 1986, la pag.143, spune ca în Statele Unite sunt peste 5.000.000 de satanisti si ca un singur oras are vreo 600 biserici dedicate Satanei. John Wesley White în cartea sa „The Coming World Dictator", p.101, spune ca columnistul Max Rafferty a scris înca 1980 ca satanismul si vrajitoria chiar acum taie o mare parcela în activitatea tineretului american. Diavolul îi antreneaza la torturi, la cruzimi, orori, atrocitati demonice. Nu e aceasta o izbitoare împlinire a ceea ce a spus Duhul Sfânt prin apostolul Pavel ca oamenii se vor alipi de învataturile dracilor? Si amagirea aceasta creste cu repeziciune. E necesar ca cei credinciosi sa-si dea seama bine de vremea ce o traim?
VRAJITORIA a fost foarte dezvoltata în Egipt înca pe vremea lui Moise. Primul semn facut în fata lui Faraon, prefacerea toiagului în sarpe, a fost imitat si de vrajitori, deosebirea a fost ca sarpele lui Aron a înghitit pe ceilalti serpi. La fel au imitat plaga întâia si a doua (Exod 7:11,12,22; 8:7), dar la plaga a treia n-au mai putut, ci au zis: „Aici e degetul lui Dumnezeu" (Exod 8:19). Izabela a adus vrajitoria în Israel, dar Iehu o sanctioneaza cu moartea. În Noul Testament îl gasim la Samaria pe Simon, vrajitorul, la Pafos pe Elima, vrajitorul si la Efes pe unii vrajitori care s-au pocait.
Vrajitoria a fost interzisa prin lege în majoritatea tarilor. În anul 1692, la Salem, Massachusetts, Statele Unite, a fost un mare proces al vrajitoarelor si 19 persoane au fost condamnate la spânzuratoare. În Anglia ultima condamnare pentru vrajitorie a fost a Janei Wenham în 1712. Dar în Apocalipsa 9:21 se spune despre unii ca „nu s-au pocait de vrajitoriile lor". În alte cuvinte, la vremea sfârsitului, vrajitoria va fi din nou la lucru. Noi asistam la o redesteptare a vrajitoriei. Astazi vrajitoria e libera si e practicata pe scara larga, nu de câteva tiganci, ci de profesori, de medici, de oameni cu multa cultura. Ei îsi au organizatiile lor, congresele lor mondiale, când vrajitori din toata lumea, tiganci si savanti, se aduna si discuta, fac schimb de experiente si pun la cale planuri diavolesti. Amagirea prin vrajitorie merge crescendo. Cei mai multi nu o considera pacat, dar în fata Domnului ea e o urâciune, o desconsiderare a lui Dumnezeu. E o trecere de partea lui Satan si o consultare a lui în ce priveste viitorul. Ca sa nu fie amagiti, credinciosii trebuie sa aiba o atitudine categorica de împotrivire fata de orice tip de vrajitorie. Nu recurgeti pentru nimic la serviciile vrajitoriei. „Fie-va groaza de rau si lipiti-va tare de bine". Raspândirea ei arata ca traim zilele din urma a planetei noastre.
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
Arhistefy spune:
Diavolul ne ia nadejdea la Dumnezeu
Diavolul tocmai de aceea ne trimite ganduri de deznadejde, ca sa ne
lipseasca de nadejdea la Domnul, adica de aceasta ancora si temelie
a vietii noastre, de aceasta calauza care ne arata drumul drept ce
duce la cer, ca si de mantuirea sufletelor, pe care omul ar pierde-o.
“Caci prin nadejde ne-am mantuit” (Romani 8, 24).
Nadejdea, precum o sfoara tare ce atarna de cer, ne tine sufletele
si ii trage incet, incet, in sus, pe aceia care se tin strans de
ea, ridicandu-i deasupra valurilor necazurilor si suferintelor vietii.
Daca puterile cuiva scad si el slabeste in nadejde, lasand sa-i
scape aceasta ancora sfanta, va cadea si se va ineca in adancul
rautatii si al pacatului.
Stiind bine aceasta, vicleanul, cum simte ca faptele noastre cele
rele ne apasa constiinta, vine si el si ne ingreuiaza si mai mult
cugetul, trimitandu-ne gandul deznadejdii, care este mai greu si
decat plumbul. Daca-l primim si nu-l alungam pe data, greutatea pe
care o simtim de la pacatele noastre ne va trage in jos, vom scapa
din maini franghia ce ne tine legati de cer si ne vom afunda in
abisul relelor.
(Catre Teodor cel cazut, PGB 28, 750-752. PG 47, 279)
Pacatul da indrazneala
Fii cu luare-aminte la ce ti-a facut diavolul. Doua sunt lucrurile pe
care le ai de la el: pacatul si cainta. Pacatul este rana, iar
cainta este leacul. Asa cum sunt rani si leacuri pentru trup, tot
asa pentru suflet sunt pacatele si cainta. Pacatul are rusinea, iar
cainta are indrazneala.
Aduna-te, rogu-te, si fii cu cea mai mare luare-aminte la cele ce-
ti spun, ca sa nu le incurci si sa pierzi folosul ce-l poti avea din
dreapta lor intelegere. Exista rana si leac, exista pacat si cainta.
Rana este pacatul, iar leacul este cainta. Rana naste putreziciune,
iar leacul o curata. Pacatul naste putreziciune, pacatul naste
rusine, pacatul naste batjocura, in vreme ce cainta daruieste
indrazneala, daruieste libertate, curata pacatul.
Fii acum atent. Pacatului ii urmeaza rusinea, in vreme ce caintei ii
urmeaza indrazneala cea buna. Ai fost atent la ce ti-am spus? Satana
le-a rasturnat si a dat pacatului indrazneala si caintei rusine. (…)
Face cineva o fapta rusinoasa si nu se sfieste de ea si nu roseste sa o spuna? Acesta este raul pe care ni-l face diavolul. Cand
pacatuiesti, nu te lasa sa te rusinezi, ba te indeamna sa
pacatuiesti in vazul lumii; in schimb, te face sa-ti fie rusine sa
te caiesti.
Doua rele face. Ne taraste in pacat si ne indeparteaza de cainta.
Acum - iti spune el - de ce te mai rusinezi? Cand te dedai desfraului nu-ti era rusine?
Cand iei un medicament - iti spun eu - ti-e rusine? Cand te izbavesti
pe tine de pacat ti-e rusine? Atunci trebuia sa te rusinezi, cand
pacatuiai. Pacatuind nu te sfiai, de ce te rusinezi dar cand te
ridici din pacat, indreptat?
(Despre cainta VIII PGB 30, 290-294. PG 49, 278-338)
“Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta
impotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6, 11). Vezi, n-a spus
“in luptele”, nici “in razboaiele”, ci “impotriva
uneltirilor”, fiindca vrajmasul nu ne razboieste nici in lupta dreapta, nici pe fata, ci uneltind impotriva noastra si prefacandu-se ca ne doreste binele.
Ce inseamna uneltire sau viclesug? A ma sluji de un viclesug inseamna
sa duc in ratacire, sa birui si sa dobor pe cineva nascocind ceva ce
nu exista. Acest lucru se intampla atunci cand cei ce vor sa ne
rataceasca folosesc fie cuvantul, fie fapta, fie stratagemele celor
ce lupta in arena.
Sa fiu mai lamurit. Diavolul niciodata nu spune pacatului ca e
pacat, inchinarea la idoli, idolatria, n-o numeste inchinanare la
idoli, ci te face s-o vezi altfel decat este in realitate
infatisandu-ti-o ca pe un lucru bun. Pentru aceasta se slujeste de
viclesuguri, adica te face sa crezi in cuvintele lui care nu fac
decat sa te invaluie si sa te insele.
(Cuvantul XXII la Epistola catre Efeseni PGB 21, 282. PG 62, 158)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
ASTROLOGIA. Aceasta forma de amagire în prezicerea viitorului pare mai nevinovata în ochii multora. Cunosc pe cineva care citeste Biblia si nu ar vrea sa ajunga în iad, dar e stapânit de astrologie în toata gândirea sa. Dumnezeu spune si despre astrologie ca e o urâciune. Când a prevestit prin proorocul Isaia pedepsirea copiilor lui Israel pentru pacatosenia lor, Dumnezeu le-a zis: „Sa se scoale dar si sa te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc dupa lunile cele noi, ce are sa ti se întâmple" (Isaia 47:13). Aici e o provocare facuta astrologilor. Dictionarul enciclopedic al lui Candrea si Adamescu da urmatoarea definitie astrologiei: „Pretinsa stiinta de altadata care credea ca exista o legatura între viata omului, între întâmplarile de pe pamânt si între stele, si ca observându-se acestea, se poate cunoaste soarta cuiva si prezice viitorul". Astrologia a cunoscut vremuri de înflorire îndeosebi în Asiria si în Babilon. În cartea lui Daniel cap.2 ne este aratat ca astrologii nu au putut spune împaratului Nebucadnetar visul si au fost condamnati la moarte. Astrologii se orienteaza dupa miscarea planetelor si zodia în care te-ai nascut, ca sa îti ghiceasca ce soarta vei avea. Planetele erau considerate zei si poarta denumirea de zei: Jupiter, Saturn, Mercur, Marte, Venus, Neptun, etc. Astrologia cauta sa întrebe creatura, înlaturând pe Creatorul. Astrologia duce la fatalism, adica daca te-ai nascut în zodie rea, caracterul tau si toata soarta vietii, orice ai face, îti va fi rea. Dar Biblia spune si experienta dovedeste ca aceasta e o minciuna, caci si cel mai rau poate fi înnoit de Duhul Sfânt si poate avea o soarta frumoasa.
În scurgerea vremii, astrologia aproape ca s-a pierdut, doar unii din regi sau conducatori cautau sa aiba pe lânga ei astrologi. Hitler a avut cinci astrologi cu norma întreaga. Toate miscarile de înaintare sau retragere a trupelor cauta sa le faca dupa cum îl sfatuiau astrologii. Vai, însa, la ce dezastru pentru tara si pentru el însusi l-au dus astrologii! Dumnezeu nu se lasa batjocorit! În vremea noastra s-a petrecut o redesteptare a astrologiei si ea a depasit cu mult astrologia Babilonului. Acolo doar împaratii si marii demnitari consultau pe astrologi, pe când astazi amagirea astrologiei s-a raspândit peste tot, ca niciodata în istorie. În Statele Unite sunt vreo 10.000 de astrologi, iar în celelalte tari sunt vreo 15.000 care se ocupa cu astrologia. Horoscoape care îti prezic viitorul sunt publicate zilnic în peste 300 de ziare. Exista agentii de astrologie care tiparesc lunar peste 30.000 horoscoape personale computerizate. Pe terenul a 2000 de Universitati din SUA se gasesc chioscuri, care cu ajutorul horoscopului cauta sa ghiceasca studentilor viitorul. Exista chiar si un serviciu telefonic de 24 ore pe zi, care te serveste cu horoscop scos din computer. Astrologia a invadat lumea noastra. Chiar multi credinciosi sunt ispititi si cauta sa-si stie horoscopul lor. Horoscopul a ajuns atât de obisnuit încât li se pare o nimica toata sa consulte astrologia. E o amagire cum n-a cunoscut pamântul. Unui tânar înainte de a se casatori, horoscopul i-a spus ca prima sotie nu îi va da zile bune, dar cu a doua va fi foarte fericit. El a crezut horoscopul. Când s-a casatorit, a soptit unui prieten ca el stie ca nu va avea viata buna cu aceasta, ci abia când se va casatori cu a doua va fi fericit. La putin timp a divortat de prima si s-a recasatorit, dar a doua în loc sa-l fericeasca, l-a nenorocit. A divortat si de aceasta, s-a casatorit a treia oara si aceasta i-a pus capac. Zicala româneasca: „Prostul a dat din lac în put". Amagirea prinde tocmai prin faptul ca astrologia nu mai e considerata ca pacat. Dar ea e o încalcare constienta a ceea ce a spus Dumnezeu.
Dr. James Kennedy, în cartea sa „The Real Meaning of the Zodiac", Florida 1989, un studiu asupra astrologiei, la pag.9 si 10, demasca minciuna lui Satan. El scrie: „Distorsionarea, aceasta falsificare satanica a proclamarii originale a Evangheliei este într-adevar tragica. Întotdeauna Satan a fost marele falsificator, marele amagitor care a înselat lumea sa se încreada mai degraba în semn decât în ceea ce a vrut Dumnezeu prin acel semn. De exemplu: Dumnezeu a creat Biserica sa proclame Evanghelia. Dar prea multi au ajuns sa se încreada în biserica pentru mântuirea lor. Ei cauta sa gaseasca „adevarata biserica", una care sa-i mântuiasca. Nici o biserica nu va mântui pe nimeni. Biserica arata spre Cristos, singurul Mântuitor al omului. La fel, la Cina Domnului, Cristos ne-a dat marele simbol pipaibil al mortii Sale pe cruce. Trupul Sau frânt si sângele Sau varsat ne îndruma la ispasirea Sa pe cruce pentru toti în care noi trebuie sa ne încredem pentru mântuirea noastra. Dar în loc sa facem aceasta, sa ne încredem în semnificatia Cinei, milioane se încred în sacrament, în pâinea si vinul de la Cina Domnului ca singura lor speranta de mântuire. Evanghelia în stele este un alt exemplu de pervertire de catre Satan a mesajului original al lui Dumnezeu. În loc sa se încreada în Cristos, spre care asa de glorios ne îndreapta stelele, cei ce practica astrologia se încred în stele. Moderna coruptie a astrologiei exprima ideea ca un fel de puteri magice, misterioase si supranaturale emana din camarile zodiacului, care afecteaza si controleaza viata oamenilor. Aceasta e o minciuna a Satanei care va distruge pe orice suflet care o crede”.
Fratii mei, tineri mai ales, nu intrati în capcana diavolului. Feriti-va ca de focul iadului!
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
acsintetina spune:
NECROMANTIA sau chemarea spiritelor mortilor la fel e interzisa de Biblie. În România e cunoscut cazul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, profesor la Universitatea din Bucuresti, care dupa moartea fiicei sale Iulia, a cazut în pacatul acesta. În mai multe rânduri a recurs la necromantie sa stea de vorba cu spiritul fiicei sale.
Cercetatorii Bibliei sunt de parere ca spiritul sau sufletul celor plecati nu se poate reîntoarce pe pamânt. Exista o prapastie de netrecut, un hotar între cei vii si cei plecati. Daca ar fi posibilitatea sa vina, fiti siguri ca bogatul n-ar fi rugat pe parintele Avraam sa trimita pe Lazar în casa tatalui sau, sa înstiinteze pe fratii sai, sa nu vina în locul de chin, ci ar fi mers el, dar asa ceva a fost imposibil (Luca 16:19-31). Exista spirite înselatoare, care iau înfatisarea acelei persoane, se deghizeaza în persoana chemata si da raspunsurile cerute. Dumnezeu nu îngaduie ca cei plecati sa fie la cheremul unei vrajitoare. Dar amagirea e mare. Nu va permiteti nici macar în gând sa intrati pe acest teren strict interzis de Domnul.
Aici, episcopului James Pike al bisericii episcopale pe California i-a murit fiul. În durerea sa, a fost ispitit sa recurga la necromantie. Printr-un mediu spiritist Arthur Ford din Canada, a cautat sa vorbeasca cu fiul sau. Acesta l-a pus în legatura cu un spirit, care a spus ca e fiul sau. Contactul cu spiritul a prabusit credinta episcopului. Au urmat cosmaruri în viata episcopului, era muncit. Spiritistul Ford l-a sfatuit sa-si caute linistea mergând în Tara sfânta, în pustia Iudeii din Israel. S-a dus acolo împreuna cu sotia si a ratacit prin desert pâna ce a murit. Nu va lasati târâti în amagirea necromantiei, caci e pierzatoare de suflete.
SPIRITISMUL. Biblia spune ca în vremurile din urma duhuri înselatoare, seducatoare, vor lucra de zor, caci au putina vreme. Stiintele oculte, spiritismul, se bucura azi de toata libertate aproape în toate tarile. Anunturi în ziare, nume frumos împrejmuite în cartea de telefon, reclame mari, luminoase, te invita sa mergi sa consulti spiritele. Un consult la parapsihiatrii care ghicesc cu globul de sticla se plateste cu 65 dolari ora la Sacramento. În alte orase se plateste mai scump. Ocultismul, fenomenele parapsihice au devenit obiecte de studiu în Universitati. În vara anului 1974, un grup de 21 savanti au avut la Toronto în Canada un seminar de studiu si analiza asupra a trei medii spiritiste. Printre ei a fost si renumitul profesor Brian Josephson, cercetator stiintific la Universitatea Cambridge, Anglia, care cu un an înainte a obtinu Premiul Nobel în Fizica. Ei au reusit sa puna în computer undele psihice ale memoriei de la cei trei spiritisti, care apoi sa poata fi transmise altora si astfel sa dezvolte si sa determine dedublarea, adica pentru un timp limitat sa iesi din corpul tau si cu spiritul sa pleci la plimbare. Aceste studii au dovedit ca fara ochii acestia poti vedea si fara urechile acestea poti auzi, ca sufletul, spiritul tau, fara trup, fara creier, e constient de sine, dar trupul în perioada aceasta e mort, desi toti nervi si toate organele sunt acolo.
E curios cum Dumnezeu în vremea din urma, în vremea necredintei, a ateismului, îngaduie ca prin experimente probate stiintific sa demonstreze necredinciosilor ca omul are suflet si ca exista o alta viata decât cea vazuta si pipaita pe pamânt. Biblia afirma si noi credem aceasta fara sa avem nevoie de asa experiente. Iar cei ce nu cred Biblia, nu vor avea nici o scuza, caci stiinta lor va marturisi împotriva lor.
Asistam la o crestere rapida a tuturor deviatiilor spiritismului. Libertatea mare acordata spiritismului, ocultismului, face ca multi sa cada prada, sa fie amagiti de sarpele cel vechi, de Satana. În anul 1975, la Bogota în Columbia, a fost un congres mondial al spiritistilor si vrajitorilor la care au participat câteva mii de profesori, medici, ingineri si tiganci vrajitoare din toata lumea. Ulterior în Europa a fost un alt congres al lor cu 15.000 de participanti. Traim vremea de mare amagire prin lumea spiritelor. E un fel de asalt. Exista organizatii secrete demonice care trag sforile din umbra, care dirijeaza crize economice, financiare si politice; care provoaca greve si stari de haos; organizatii care ridica si coboara presedinti de state, care au persoane influente infiltrate pâna în cele mai înalte foruri. Spiritele capetenii cu inteligente super-umane pregatesc calea lui Anticrist si aplicarea pe scara mondiala a numarului 666. Suntem în prag de evenimente incredibile, apocaliptice. Biblia ne-a avertizat de toate acestea, rau e ca noi nu prea luam seama, nu cautam sa ne întarim în Domnul, nu cautam sa întarim vegherea noastra, ci ne lasam absorbiti doar de cele vremelnice. În timp ce toate acestea se petrec sub ochii nostri, multi din conducatorii religiosi si din vestitorii Evangheliei îsi vad doar de interesele lor meschine si uneori se rafuiesc între ei, uitând de turma Domnului. Ma simt îndatorat fata de fratii mei sa trag semnalul de alarma: Stati gata! Urmeaza marea înclestare cu fortele întunericului! O, Doamne ai mila de noi!
Lucrarea de amagire a spiritelor se face pe multe cai nebanuite de crestini. Si uneori credinciosi buni, iubitori de o viata spirituala mai înalta, ajung victime ale celui ce se preface în înger de lumina. Un caz izbitor e al lui George Ritchie. În cartea mea „Exista viata dupa moarte", la capitolul „Marturia verificarilor", am dat cum s-a petrecut revenirea sa la viata, dupa ce medicul spitalului semnase documentele de constatarea mortii sale pe data de 20 Dec. 1943. Dupa revenirea sa la viata, el s-a pocait si a facut medicina. Ca medic crestin a cautat sa se ocupe în mod special de tineret. În iarna anului 1972, Ritchie avea o organizatie numita „Universal Youth Corp". El cauta sa ajute tinerii sa primeasca mântuirea si sa se pregateasca pentru venirea Domnului. El studiase si era foarte interesat în rapirea Bisericii. La o întrunire cu 200 tineri tinuta la Masaneta Springs, Virginia, l-a invitat si pe prietenul sau Tal Brooke. Acolo Ritchie a istorisit cum într-o noapte, fiind la o retragere în munti, a avut o experienta extraordinara. O voce, care el sustinea ca era a lui Dumnezeu, l-a chemat sa paraseasca cortul în care dormea si sa urce pe munte. Desigur lui i s-a parut ca e o chemare ca a lui Moise.
Cerul era plin de lumini stralucitoare. Cel ce l-a chemat era o fiinta de lumina sclipitoare, el presupunea ca e Dumnezeu. Fiinta i-a spus ca acele lumini mari de sus sunt nave, farfurii zburatoare, cu diametrul de cinci mile si în numar de 60.000 care asteapta comanda cereasca sa-si ia zborul si sa rapeasca pe cei credinciosi de pe pamânt, înainte de cufundarea planetei în întuneric si catastrofa. El a fost informat de acea fiinta ca el, George Ritchie, va fi un al doilea Noe al lumii. Brooke, care face relatarea, spune ca imediat si-a dat seama de amagirea lui Ritchie si ca acea fiinta luminoasa nu a fost Dumnezeu, ci Satana prefacut în înger de lumina. Întâi, ca rapirea Bisericii nu va fi cu farfurii zburatoare, care dupa parerea multor cercetatori biblici sunt masinatii diavolesti; doi, noi vom fi rapiti la venirea Domnului ca sa-l iesim în cale, sa-L întâmpinam în vazduh, aceasta fiindca la venirea Sa, într-o clipeala toti cei credinciosi vor fi schimbati în trupuri proslavite, care nu au nevoie de farfurii zburatoare, caci nu mai sunt supusi legii gravitatiei. Dar diavolul ca sa-l amageasca pe Ritchie nu a venit cu o momeala la pacat, ci a venit ca înger de lumina, i-a vorbit dupa dorinta adânca a inimii lui, si nimeni nu l-a mai putut restabili în credinta pe Ritchie, caci amagirea lui a fost mare.
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
acsintetina spune:
DROGURILE. Altceva ce contribuie pe scara mare la contactarea spiritelor sunt drogurile. În starea de euforie, de betie determinata de droguri, omul nu mai e stapân pe mintea sa si atunci unii ajung posedati de un alt duh. Multi din cei ce folosesc droguri afirma ca au avut asa contacte cu lumea spiritelor. Unii ajung nenorociti pe toata viata. Hal Lindsay, în cartea sa „There’s a New World Coming" la pag. 146 da cazul scriitorului Carlos Castaneda, care a fost initiat în vrajitorie de un indian din Mexico, care i-a dat droguri halucinogene si apoi în starea aceea de halucinatie l-a trecut în lumea spiritelor. El a scris trei carti despre acele contacte cu lumea spiritelor ce a avut-o timp de 10 ani.
Drogurile sunt o epidemie ce contamineaza în chip dramatic tineretul si-l face posedat de spirite. Nu credinciosii, ci ateii, oamenii fara Dumnezeu, ocultistii, parapsihologistii, ufologtii sustin ca Veacul nou sau Era noua în lume e proiectata de fiinte ce nu sunt pe pamânt, de inteligente uriase. Cei credinciosi sa nu doreasca si sa nu ia droguri, ci sa traiasca pentru Domnul în toata curatia, indiferent cum va fi ziua de mâine.
MUZICA ROCK e muzica spiritista. Unii compozitori au spus ca ei au fost în contact direct cu spirite care le-a dictat muzica. Amagirea vremii noastre e mult mai mare decât ne gândim. Astazi exista partituri de muzica dictate de spirite, exista carti dictate de spirite. Cartea „Jonathan Livingston Seagul" de Richard Bach o vreme a fost vânduta chiar si în librariile crestine. Mai târziu, Bach a marturisit deschis ca a scris-o cum i-a dictat spiritul cu care el are a face. Multi compozitori spiritisti au ajuns sa recunoasca nu doar ca au fost inspirati de spirite, ci ca li s-a dictat muzica aceasta. Astfel, nu e nici o mirare ca s-a ajuns la o asa muzica. Muzica rock provoaca stari de tensiune si trezeste poftele carnale. Muzica bisericeasca linisteste sufletul. Cu câtiva ani în urma fiind la New York, am aflat ca la o mare biserica baptista americana, cineva din promotorii muzicii rock, acum pocait, are sa vorbeasca despre aceasta muzica. Împreuna cu câtiva frati români ne-am dus sa-l ascultam. Biserica era ticsita de tineret. Vorbitorul a aratat cum ani de zile a fost robit de muzica aceasta. Fiind mare cântaret ce dadea concerte în fata a mii de tineri, a ajuns initiat în toate tainele ei. Acum însa multumea Domnului ca a fost izbavit din robia acestei muzici dracesti. De aceea cauta sa ajute si pe al#355;i tineri sa-si dea seama de robia ei si sa scape la picioarele Domnului. El avea acolo aparatura speciala pentru discuri cu care a putut demonstra dedesubturile acestui gen de muzica. El a pus câteva discuri care erau idolatrizate de tineretul american cu muzica rock de Beatles, de John Lennon si altii. Pus direct nu îti dadeai seama, dar pus sa mearga invers, auzeai rugaciuni adresate Satanei: „Diavole, vino si ajuta-ma, vino, vino acum" si atâtea altele. Unele aveau îndemnuri la desfrâu, la perversiuni. ti se facea parul maciuca ascultându-ie. si muzica aceasta a patruns în România si e îndragita de multi. Mai ales când Michael Jackson a fost în România, tineretul a fost ca înnebunit dupa el. Chiar si unii tineri credinciosi au fost prinsi în plasa lui. E nevoie de mai mult discernamânt spiritual. Tineri verificati-va muzica ce o ascultati. Grupurile de cântareti cu muzica ritmica, cu microfoane, cu tobe si cu statii de amplificare date la maximum seamana mai mult cu muzica unor triburi din Africa ce se pregateau de razboi, decât cu cântarea îngerilor la nasterea Domnului. Trebuie sa fim cu mare atentie la cântarea de slavire din Casa Domnului. Sa nu ne lasam amagiti de muzica tineretului lumii de azi.
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
Arhistefy spune:
Cand se bucura si cand se smereste diavolul
Asa cum se bucura si simte multumire si placere cand ne maniem, cand
ne paruim si ne infruntam intre noi, tot asa se face mic si se
smereste cand intre noi e pace si intelegere si ne infranam mania,
ca unul care e dusmanul pacii si al intelegerii intre oameni si tata
al pizmei.
(Cuvantul II la David si Saul PGB 7, 582. PG 54, 680)
Diavolul sufera cand sufletul omului se departeaza de pacat
Diavolul sufera cumplit cand e alungat din trupul omului. Cel mai
mult, insa, se intristeaza cand sufletul se departeaza de pacat,
fiindca pacatul este marea lui putere. Pentru aceasta s-a jertfit
Hristos, ca sa se desfiinteze pacatul care a adus moartea in lume.
Din pricina pacatului, cele de sus s-au coborat jos. Daca l-ai
lepadat, ai taiat taria diavolului si i-ai spart capul, i-ai
zdrobit toata puterea, i-ai risipit ostirea si ai (acut o minune mai
mare decat toate minunile.
(Cuvantul XLVI la Evanghelia dupa Matei PGB 10, 826-828. PG 58, 481)
Lucrarea diavolului este credinta in mai multi dumnezei si inchinarea la idoli
Demonii duc pe oamenii la idoli, ii departeaza de Dumnezeu si ii
conving sa nu creada in viata vesnica. Diavolul,cand e ocarat,nu
face bine,dar si cand nu e ocarat ii vatama pe cei ce cred in el si-l cinstesc.
(Cuvantul XXXII la Evanghelia dupa Matei PGB 10, 374. PG 53, 378)
Era un obicei la neamuri sa-i socoteasca pe oameni dumnezei. De
aceea, cand te intreaba cineva de unde vine inchinarea la idoli, sa
stii care a fost inceputul. Chiar si pe apostoli, desi erau oameni,
ii socoteau dumnezei (Fapte 14, 11).
In acelasi chip, si diavolul s-a straduit, la inceput, din rasputeri,
sa le zdruncine oamenilor cucernicia, caci a zis: “Veti fi ca
Dumnezeu” (Fac. 3, 5). Pentru ca n-a reusit, a incercat s-o faca mai
tarziu, straduindu-se mereu sa-i determine pe oameni sa creada in zei.
(La Daniil, cap.II PGB 8, 564. PG 56, 209)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia”
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
Amagirea cu necredinta
„Nu oricine îmi zice: ‚Doamne, Doamne’, va intra în Împaratia cerurilor” (Matei 7:21)
Menirea acestui studiu este sa ajute pe fratii mei sa dea o mai mare importanta Cuvântului sfânt, ca sa se întareasca în Domnul si în puterea tariei Lui, sa vegheze si sa se roage, pentru ca vrajmasul sa nu-i poata doborî. E ceva groaznic sa devii credincios-necredincios. Pare absurd, dar multi din cei ce azi se considera credinciosi, sunt amagiti, si în ziua cea mare vor fi dovediti necredinciosi, pierduti. Leonard Ravenhill, în cartea sa „De ce întârzie trezirile", a scris: „Probabil Dumnezeu n-a mai avut niciodata un set de asa „credinciosi-necredinciosi" ca si generatia aceasta de crestini. Ce adevar umilitor!"
Înstiintari sfinte
Atât Domnul Isus, cât si apostolii Petru, Pavel si Ioan ne înstiinteaza ca în zilele din urma, Satan care înseala lumea, va însela si pe „multi" credinciosi sa nu mai creada. Aceasta e una din amagirile mari, pierzatoare de suflete, a vremii din urma. Nu sunt pesimist, ci realist. Nu-mi place nici mie cuvântul „multi", dar el e folosit chiar de Domnul Isus. În cuvântarea despre sfârsitul lumii din Matei 24:5, El spune ca vor veni multi în Numele Lui si „vor însela pe multi". La versetul 11, repeta ca se vor scula prooroci mincinosi „si vor însela pe multi"‘. Nu e vorba de o înselare a celor ce traiesc în pacat, caci aceia sunt înselati. Cuvintele acestea au fost spuse apostolilor, celor alesi de El pentru marea slujba de vestire a Evangheliei. Versetul 4 arata clar aceasta: „Bagati de seama sa nu va însele cineva". La fel, în finalul Predicii de pe munte, El a zis: „Multi îmi vor zice în ziua aceea: ‚Doamne, Doamne, n-am proorocit noi în Numele Tau?’” Acestia s-au considerat credinciosi, dar n-au primit intrare în Împaratia Slavei.
E necesar sa acordam toata seriozitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Unii predicatori îsi leagana ascultatorii cu cuvinte dulci, mieroase, despre bunastare aici pe pamânt, succes, mari treziri spirituale, cu convertirea a mii de suflete, dar nu spun nimic de zilele critice ce urmeaza. Noi traim o vreme de lupta apriga a Satanei împotriva credintei si suntem confruntati cu subtile amagiri diavolesti.
În Luca 18:8, Domnul Isus pune o întrebare foarte importanta: „Dar când va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamânt?” Multi nu dau nici o importanta acestei întrebari. Cum, în timp ce atâtia vin la credinta, bisericile sunt ticsite de popor, se tin evanghelizari în sali mari si pe stadioane, acolo sute, ba chiar mii de suflete ridica mâna sau trec în fata, aratând ca vreau sa-L urmeze pe Domnul; Evanghelia se predica la radio si la televizor si multi, chiar în casele lor, se întorc la Dumnezeu, mai are sens întrebarea aceasta? Da, e bine sa privim lucrurile în mod real, nu superficial. Faceti o verificare amanuntita sa vedeti câti din cei ce au ridicat mâna sau au trecut în fata, au fost nascuti din nou de Duhul Sfânt, câti s-au despartit complet de pacat si traiesc cu adevarat voia lui Dumnezeu? O mare parte din ei, chiar daca au primit viata noua, au fost amagiti sa nu caute cresterea spirituala, sunt ca cei asemanati cu samânta între spini, care „îsi vad de drum si lasa ca samânta sa fie înabusita de grijile, bogatiile si placerile vietii acesteia". În final, ei se vor dovedi credinciosi-necredinciosi. Vance Havner, un batrân predicator de aici, a zis: „Noi am încercat sa producem o noua Evanghelie, care sa fie pe gustul poporului, a celor ce vreau sa-L recunoasca pe Cristos ca Salvator, dar nu ca Domn... În aceste zile de ieftina ucenicie în bisericile pline de pagâni botezati, noi trebuie sa începem a lua în serios Domnia absoluta a lui Cristos Isus".
Pocainta poruncita de Dumnezeu în Evanghelie nu prea e ceruta ascultatorilor, ci li se spune doar sa creada. Fiul risipitor, la porci fiind, a crezut ca acasa la tatal sau chiar si slugile au belsug de pâine, dar ca el sa aiba parte de acea pâine, a trebuit sa lase porcii si sa se întoarca acasa la tatal sau. Pocainta înseamna recunoasterea pacatului, parerea de rau, cainta de pacat si parasirea lui. Noi ne despartim numai de acele pacate de care ne pocaim cu adevarat. Apoi pocainta nu e experienta de o clipa, ci un proces de o viata întreaga: o despartire zilnica de orice pacat si trairea continua a voii lui Dumnezeu. Da, ea începe cu o clipa binecuvântata, dar apoi e o despartire totala de lume cu placerile si poftele ei si o traire pentru Dumnezeu pâna la sfârsitul vietii. Gipsy Smith a zis: „Daca vrei sa-L ai pe Dumnezeu înauntru, trebuie sa scoti lumea afara”. Despre Democrit se spune ca îsi întorcea chiar si privirea de la vederea lucrurilor desarte. Iar Alexander Maclaren a scris: „Masura dezacordului nostru cu lumea e masura acordului nostru cu Cristos". Un alt text de înstiintare sa nu fim amagiti cu necredinta e cel din Luca 12:45,46. Aici e vorba despre un „rob al Stapânului", care e amagit în gândirea lui si zice: „Stapânul meu zaboveste sa vina". Atunci începe si îsi traieste voia sa, nu voia Stapânului. Exact cum fac atâtia credinciosi de azi. Domnul spune ca „soarta lui va fi soarta celor necredinciosi în lucrul încredintat lor". Si aici e vorba de credinciosi-necredinciosi. Ei au fost angajati de Stapânul la o lucrare, li s-au trasat sarcini ce au sa faca pâna vine El, dar ei fac cu totul altceva. Într-un sens restrâns, acest text priveste pe toti vestitorii Evangheliei, care se lasa amagiti ca Domnul zaboveste sa vina, si în loc sa dea hrana la vreme celorlalti, ei se hranesc doar pe ei, beau, se îmbata, iar pe ceilalti îi biciuiesc. Ei traiesc contrar voii Stapânului si vor da socoteala. Ma înfior de cuvântul acesta! Cum, unul care a îndemnat pe altii sa creada, tocmai el sa devina necredincios? Da, slujirea îl arata necredincios. E o asemanare cu cel ce a îngropat talantul în pamânt. Si mi se pare ca în final multi preoti si predicatori vor avea soarta celor necredinciosi.
În alt sens mai larg, cuvintele acestea ne privesc pe toti, caci toti suntem robii Lui, toti am fost cumparati cu un pret nespus de mare, toti am avut o zi când am consimtit sa fim robii Lui si toti am fost însarcinati sa facem lucrarea Lui pâna va veni. Ce facem noi? Oare câti tin cont de ce El a spus si cauta sa împlineasca zi de zi? Sa luam si un alt text. Apostolul Petru în a doua epistola cap.2, în versetul întâi spune despre unii care se vor lepada de Stapânul, care i-a rascumparat. Ei vor trai în dezmat si vor cauta sa amageasca pe multi, dar osânda îi paste.
La fel, apostolul Pavel a scris lui Timotei: „Sa stii ca în zilele din urma vor fi vremuri grele, caci oamenii vor fi... iubitori mai mult de placeri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea" (2 Timotei 3:1,4,5). Acestia sunt în biserici, credinciosi fara credinta, care nu pot sa sufere învatatura sanatoasa si îsi vor da învatatori dupa poftele lor... Îsi vor întoarce urechea de la adevar...” (2 Timotei 4:3,4). Sunt biserici fara credinta, fara Cristos Domnul, ca cea din Laodiceea. Ce tablou trist!
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici
Arhistefy spune:
Viclenia diavolului
Aceasta este viclenia fara seaman a diavolului. Se straduieste sa-si
raspandeasca invataturile pierzatoare fie adaugand ceva, fie scotand
ceva, fie denaturand, fie interpretand gresit textul Scripturii.
(Aceasta este explicatia aparitiei sectelor, Not. Ed.)
(Cuvant la “Doamne, nu a omului este calea lui?” PGB 8A, 482. PG
57, 210-211)
Metoda inselaciunii
Aceasta este metoda diavolului. Ii scoate pe cei ce i se supun si
asculta de el din hotarele ce ne-au fost date de Dumnezeu, pentru
unele mai inalte, spune el.
Ne momeste cu sperante desarte si ne scoate din harul lui Dumnezeu.
Nu numai ca nu ne mai daruieste nimic in plus fata de ce ne-a daruit
Dumnezeu (cum ar putea, doar e diavol) si nu ne mai lasa sa ne
intoarcem unde vietuiam mai inainte (unde eram ocrotiti, lipsiti de
orice grija si unde nu duceam lipsa de nimic), dar ne poarta dintr-
un loc in altul, fara a ne lasa sa ne statornicim in vreunul.
Asa l-a facut pe parintele nostru, Adam, sa piarda traiul
binecuvantat din Rai. Dupa ce l-a amagit, promitandu-i o cunoastere
si o treapta mai mare, lesne l-a despuiat apoi si de cele ce avea.
Fiindca stramosul nostru nu numai ca n-a devenit egal cu Dumnezeu,
precum ii fagaduise vrajmasul, ci, dimpotriva, a intrat sub
stapanirea mortii. Si nu numai ca n-a mai capatat nimic altceva
mancand din pomul vietii, ci a pierdut si mare parte din stiinta pe
care o avea, amagindu-se ca va dobandi mai multa. Dupa ce a gustat
din pomul vietii, a inceput sa se rusineze si sa se ascunda din
pricina goliciunii, in vreme ce, inainte de ispitire, era mai
presus de rusine. Atunci s-a vazut pe sine gol si a inteles ca
trebuie sa se acopere cu vesminte si sa indure si alte patimi ce
urmau sa vina.
Ca sa nu patimim si noi la fel, sa avem incredere in Dumnezeu si sa
staruim sa pazim toate cate ne-a poruncit, sa nu le cercetam cu de-
amanuntul, ca sa nu pierdem si toate bunatatile ce ne-au fost daruite.
(Cuvantul VII la Evanghelia dupa Ioan PGB 12, 570-572. PG 59, 63)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia”
www.bconsulting.3x.ro
acsintetina spune:
Importanta înstiintarii
Înstiintarea cu privire la amagirea cu necredinta e din partea lui Dumnezeu, prin Cuvântul sfânt. De aceea, trebuie sa-i dam toata importanta.
Importanta e vazuta din multimea mare a textelor ce ne avertizeaza în privinta aceasta. În Matei 24, Domnul Isus foloseste de patru ori cuvântul „însele". Azi, unii spun ca diavolul nu poate sa însele pe cei alesi. Dar cuvintele au fost spuse tocmai celor alesi, care trebuiau sa bage de seama sa nu fie înselati. Daca nu ar fi posibila înselarea, El nu ar fi spus: „Bagati de seama". El nu a cautat doar sa ne sperie cu înselarea. Niciodata El nu a facut asa ceva, ci a vorbit numai adevarul. Cuvintele acestea au fost o atentionare serioasa pentru apostoli si astazi e pentru noi. Daca înselarea nu ar fi posibila pentru cei alesi, Domnul Isus le-ar fi spus: „Satan cauta sa va însele, însa voi fiti fara grija, caci pe voi nu va poate însela". Dar nicaieri în Biblie nu veti gasi o asa asigurare. E bine sa nu spunem altora ceea ce noua ne place, ci ceea ce El a spus. Daca eu afirm ca cei alesi nu pot fi amagiti, tocmai aceasta e amagire. Însemneaza ca vrajmasul se slujeste chiar de mine sa spun ce nu a spus Cristos Domnul si astfel sa slabesc vigilenta, vegherea celor credinciosi. Noi trebuie sa luam cuvântul Domnului asa cum e scris, nu sa-i dam alta interpretare. si nu trebuie sa ma iau dupa parerile oamenilor, ci sa ramânem mereu lânga Cuvântul Domnului. Eu îl cred pe Domnul Isus, caci El stie mai bine decât toti cum e lupta spirituala. Încercati sa faceti o lista cu asa înstiintari din partea Domnului Isus si din partea celorlalti scriitori ai Noului Testament si veti fi izbiti ce numeroase sunt înstiintarile contra amagirii.
Importanta e vazuta din multimea victimelor. Cuvântul „multi" repetat de Domnul Isus indica aceasta. Textul din Matei 7:21,22 arata ca multi vor zice în ziua aceea „Doamne, Doamne", deci e vorba de credinciosi din biserici, care stiau sa se roage, care au fost gata sa vorbeasca în Numele Domnului, au proorocit, au facut chiar minuni. Domnul Isus nu spune ca ei mint, când zic ca au facut acestea. Nu, ci spune ca au fost lucratori ai faradelegii, au fost amagiti sa-si traiasca voia lor. De aceea sunt respinsi. Toti sunt victime ale amagirii. Multimea lor trebuie sa-mi spuna despre marea importanta a înstiintari. Sa nu fiu superficial, usuratic în trairea mea.
La fel, gravitatea amagirii trebuie sa ma faca sa înteleg importanta înstiintarii. Credinciosii-necredinciosi pierd raiul. Cei amagiti ajung în iad, ca cei mai mari criminali, ca cei mai murdari desfrânati. Dupa ani de zile de viata bisericeasca, sa ajungi în iad, e ceva grozav!
John Wesley, întemeietorul metodismului, într-o noapte a avut un vis în care a fost dus de o fiinta necunoscuta la poarta iadului. Acolo a întrebat daca în iad se afla catolici. Un înger al întunerecului, cu un rânjet sarcastic, a raspuns: „Da, sunt multi". Apoi a întrebat daca sunt protestanti în iad. Din nou acelasi raspuns: „Da, sunt multi". Cumva cu strângere de inima a întrebat daca sunt si metodisti în iad. Raspunsul a fost: „si din acestia sunt multi". El s-a întristat foarte. Apoi fiinta care-l conducea i-a dus la poarta de margaritar a cerului. Acolo a întrebat pe portar aceleasi întrebari: „Sunt aici catolici?" Raspunsul a fost: „Nu, aici nu sunt catolici".- „Dar protestanti?” - „Nu, nu avem protestanti". si din nou întrebarea de ai lui: „Dar metodisti se afla aici?’ - „Nu, nu este nici unul" - a raspuns portarul. El a fost foarte uimit, caci stia ca metodistii pe vremea aceea erau buni credinciosi. A stat putin pe gânduri, apoi nedumerit a întrebat: „Daca nu sunt catolici, nici protestanti, nici metodisti, atunci cine se afla aici în fericire?” La aceasta, portarul a raspuns: „Aici au intrat numai cei ce si-au spalat hainele în sângele Mielului". Atunci a învatat clar adevarul ca nu numirea unei religii îti da dreptul de intrare în cer si ca multi din cei ce se bizuiesc pe o religie oarecare sau pe faptul ca se numesc credinciosi vor ajunge în iad. Azi traim vremea de mare înselaciune în privinta aceasta. William Booth, întemeietorul Armatei Mântuirii, a scris: „Principalele pericole ale secolului al XX-lea vor fi: religie fara Duhul Sfânt, crestinatate fara Cristos, politica fara Dumnezeu, cer fara iad". si tocmai acestea îl fac pe multi sa ajunga în iad. Aceasta e cea mai groaznica dezamagire, fiindca s-au lasat amagiti de vrajmasul. O, de am învata sa tinem seama de înstiintari, ca sa nu plângem la urma „sarpele m-a amagit!”
Mari amagiri în vremurile din urma
de Petru Popovici