In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)
Raspunsuri - Pagina 15
Arhistefy spune:
"Viata omului pe pamant este o lupta" (Iov 6)
De va cauta omul imprejurul sau sau se va cobori in inima sa,
afla pretutindeni lupte. Pacatul a gonit pacea, care este rodul
dreptatii, si a facut din aceasta lume un camp intins de batalie,
unde patimile muritorilor se izbesc necontenit. Este o lupta intru
cele din launtru ale omului, in care materia, sau trupul cel
stricacios, are dorinte cu totul potrivnice duhului. Si aceasta
lupta tine pana cand moartea rupe legaturile ce unesc sufletul cu
trupul. Asa cum nu poate fi niciodata armonie intr-o societate
alcatuita din oameni rai, asa nu va fi armonie in aplecarile si
dorintele inimii noastre, cata vreme vom fi supusi domniei
patimilor. Totdeauna va fi in noi o lupta si o tulburare, care nu
vor cunoaste nici o opreliste. Iar in afara, omul este in lupta cu
semenii lui. Iubirea de sine a sfaramat unirea pe care Dumnezeu a
pus-o in societatea primitiva a oamenilor. Mandria vrea sa domneasca peste toti. Iubirea de sine voieste sa traga tot la sine. Fiecare
isi cauta interesele sale in paguba altora. Pizma, gelozia,
certurile, ura, razbunarile framanta ticaloasa omenire si nu-i lasa
nici un minut de odihna. In tot locul stapanesc fricile, ocarile si
durerile apasatoare. Iata cum se scurge toata viata omului, al
carei fond nu este decat neodihna si uriciune, cu toate silintele
noastre de a o infrumuseta si de a o face placuta. Un jug greu,
zice Sfanta Scriptura, apasa pe fiii lui Adam, din ziua in care au
iesit ei din sanul familiei lor, pana cand se vor intoarce in
pamant, care este mama comuna a tuturor. Omul, prin greselile lui,
nu inceteaza sa ingreuneze acest jug; in fiecare zi el adauga
durere peste durere, cautand usurarea si mantuirea in alta parte
decat acolo unde este izvorul pacii si al fericirii. A! de am
cunoaste darul lui Dumnezeu, si daca am cauta sa ne unim cu Cel ce a zis: "Veniti catre Mine toti cei intristati si pe care povara
nenorocirilor vietii va apasa, si Eu va voi odihni pe voi". Dar vai!
lumea imbatraneste in necredinta si in suferinte, pana ce in sfarsit
mormantul se deschide, ca sa ne inghita, dupa o viata scurta si rea.
Dorire
O, Dumnezeule bun! Fa ca, dupa ce am trait - cum zice acel sfant
Patriarh - zile putine si rele aici pe pamant, sa ne odihnim dupa
moarte in sanul Tau. Da-ne timp de repaus, in mijlocul luptelor
vietii, ca sa cugetam la Tine, mai inainte de a ne duce; caci nu vom
mai fi mult pe pamant. Fa ca sa ne luptam in asa fel ca sa biruim
si sa primim de la Tine rasplatirea suferintelor.
Hotarire
Vrand sa am odihna pe pamant, ma voi sili sa am pace cu mine si
cu altii. Nu voi inceta sa priveghez si sa ma lupt, caci vrajmasul
totdeauna pandeste, si stie sa se foloseasca si de cea mai mica
neglijenta a mea. Insa mai intai ma voi lupta ca sa ma birui pe
mine, adica aplecarile si patimile ce ma bantuie si vor sa ma
supuna; iar dupa aceea va fi foarte usor sa birui pe vrajmasii din
afara.
din: MANGAIETORUL celor intristati, bolnavi si batrani sau ADUNARE
DE GANDURI pentru ridicarea sufletului mai presus de durerile si suferintele acestei vieti de ARHIMANDRITUL DIONISIE fost Episcop al Buzaului
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.
Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.
Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.
Dragostea - radacina si izvorul binelui.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Istorii cu tâlc: Cum te poti apropia de desăvârsire
Sf. Antonie zise odată către un călugăr:
- Tu trebuie să sporesti încă mult întru frica lui Dumnezeu, deoarece îti lipseste încă foarte mult până la desăvârsire.
Apoi îl conduse la o piatră si-i zise:
- Ocărăste piatra aceasta si bate-o întruna.
Călugărul făcu asa, iar Antonie îl întrebă dacă i-a răspuns ceva piatra. Călugărul răspunse negativ.
- Asa trebuie să înduri si tu toate nedreptătile, fără a le lua în seamă. Abia atunci te vei apropia de desăvârsire. (Grigorie Comsa, O mie de pilde)
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"...Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din
pom si am mancat" Genesa 3:12
Jocul învinovatirii este doar un alt mod de a evita responsabilitatea
propriilor noastre fapte. Totul a început cand Adam a învinovatit-o
pe Eva: "Ea mi-a dat din pom si am mancat". Apoi, Adam a dat vina pe
Dumnezeu: "Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie langa mine..." Iar Eva?
Ei bine, ea a spus: "sarpele m-a amagit..." (Genesa 3:13). Este în
genele noastre! Vom face orice pentru a evita sa ne asumam
responsabilitatea! Un jucator al jocului învinuirii, un alcoolic si
un dependent de droguri aflat sub tratament, a recunoscut: "De
fiecare data cand am fost atras sa conduc beat, m-am gandit ca
politia a venit sa ma prinda pentru ca eram la volanul unei masini
moderne. Sau daca doctorul nu mi-ar fi prescris acele calmante, nu m-as fi drogat niciodata. Sau daca nu mi s-ar fi dat sa beau la nunta fratelui meu, nu as fi ajuns niciodata la închisoare." Întelege un lucru: îti poti rezolva problema sau poti rezolva vina, dar nu le poti face pe amandoua!' Nicaieri în Scriptura nu te scuza Dumnezeu datorita comportamentului altcuiva. Asculta:" ...caci toti
trebuie ...sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care îl
va fi facut cand traia în trup..." (2 Corinteni 5:10). Dumnezeu nu a
înghitit scuzele lui Adam si ale Evei, si nu le va înghiti nici pe
ale tale. Poate ca altii au contribuit la dezastrul în care te
gasesti astazi, dar este alegerea ta sa ramai acolo! Ce îti doresti -
simpatie sau solutii? Doresti sa-ti justifici trecutul sau sa-ti
schimbi viitorul? Hai, e timpul sa-ti faci curat în comportament si
sa recunosti: "Doamne, eu sunt cauza. Te rog sa ma scapi aratandu-mi
ce sa fac pentru a fi iertata, vindecata si cu o viata noua."
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenie este ca
accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un
coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i
descretesti fruntea. La saraci poti sa faci o rugaciune scurta:
„Doamne, miluieste-l!”, daca nu poti sa-i dai, ca esti in tramvai
si el este pe trotuar. Intrebarea se pune, cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi
intrebati la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multa
atentie semenilor nostri?”
Exista porunca in invatatura crestina: sa se respecte toata faptura,
cu atat mai mult fiinta omeneasca, care are „chip” si „asemanare”. Si
firea pervertita, bineinteles, te indeamna sa tii cont numai de al
tau, si foarte greu te rupi si pentru celalalt. Si tocmai asta e
porunca: sa te rupi. Eu v-am spus uneori; daca nu, spun acum: Era
intr-o situatie, parca era vis, dar tare a fost parca real, asa...
Murisem, si ma uitam, cum se spune, la moartea mea, caci sufletul nu
moare. Ma uitam la mine in cosciug si cand a ajuns cosciugul sa intre in groapa am zis: „Ce bine este daca lasi ceva din tine afara! Aceea
te va ajuta si pe tine sa traiesti mereu”. Milostenia este ceva din
tine. Si Alexandru Vlahuta zice: „Mila e toata Scriptura!”
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata ca tu esti Hristos.
Apoi, nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El
nu intinde mana sa-i dai. El intinde mana sa-ti dea imparatia cerului
si tu nu observi. Si, de regula, oamenii cauta banutul cel mai mic.
Pr. A. Papacioc
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Porunca iubirii e o porunca mare, de aceea insista Mantuitorul. Deci e o intrebare justificata; sa ne-o punem toti: „Iubesc sau nu iubesc?”, ca e porunca, draga! Sa nu credeti ca Mantuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru Apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Si noi avem bogatia ca suntem crestini. Si atunci sigur nu o sa urmam pe cutare Tutankamon, sau pe Buda. Noi urmam pe Hristos.
Bagati de seama, iubirea e criteriu de judecata! Evanghelia care se
citeste la Duminica Judecatii de apoi este aceasta: „Am fost bolnav,
si nu m-ati ingrijit. Am fost insetat, si nu mi-ati dat sa beau. Am
fost flamand, si nu m-ati saturat”. Nu vorbeste nici de alte artaguri
si nu stiu ce. Vorbeste numai de iubire.
De ce ai urat? Dovada ca tu nu ai iubit, nici macar nu l-ai
respectat, ca-i fiinta omeneasca. L-ai urat. Ca nu-l mai recunosti ca
fiinta omeneasca, din momentul din care il urasti. Si atunci ne
osandim cu asta.
Vorbesti de rau cu atata usurinta si cu atata motivare intima. Si
chiar daca esti intrebat, raspunzi: „Dar ce, numai eu vorbesc!? La
urma urmei merita”. Ei bine, va spun, e un pacat foarte mare. Nu
numai ca nu-l iubesti, dar il dusmanesti, il urasti. Atunci tu ai
facut crima, nu dragoste.
Pr. A. Papacioc
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
In rugaciune omul si-a castigat libertatea fata de natura pentru ca se
afla in relatie directa cu Dumnezeu Care, ca Persoana superioara, este
deasupra naturii si a oricarei patimi. "Rugaciunea este convorbirea mintii cu Dumnezeu. De ce stare are deci mintea nevoie ca sa poata tinde, fara a privi in urma, dincolo de sine, pana la Stapanul ei si sa stea de vorba cu El fara mijlocirea nimanui?".
Singura convorbirea plina de iubire cu o alta persoana ne da libertatea in raport cu natura exterioara si cu noi insine. Dar singur Dumnezeu poate sa ne dea si sa ne inspire o asemenea iubire fata orice alta persoana.
Abia in relatie cu Dumnezeu putem sa ne eliberam cu adevarat si statornic de noi insine, caci persoana Sa este atat de atragatoare prin bogatia infinita si atat de generoasa in iubirea Sa, ca ne uitam pe noi insine. Prin urmare, numai convorbirea cu Dumnezeu ne da deplina libertate fata de natura si fata de noi insine facandu-ne capabili sa exprimam aceasta libertate si in convorbirea cu persoanele umane.
Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca in relatie cu Dumnezeu noi ne
simtim fii ai lui Dumnezeu, dar aceasta relatie se realizeaza prin rugaciunea in Duhul Sfant (Rm 8, 14 16,26). Pe de alta parte, el leaga in mod strans frica si mandria, respectiv libertatea si smerenia. Reusind sa ne elibereze de natura si de noi insine, rugaciunea se arata a fi actul cel mai remarcabil al mintii, caci mintea are tendinta si puterea intrinseca de a se ridica si de
a ne ridica deasupra noastra insine, de a intra si a ramane intr-o
relatie curata cu o alta persoana. Aceasta tendinta si aceasta putere ii vin din relatia pe care ea o actualizeaza cu persoana suprema. Adevarata libertate se afirma si se mentine in relatia unei iubiri curate cu o alta persoana si in ultima instanta cu Persoana suprema. Caci Persoana suprema nu va fi niciodata dominata de nici o forta a nici unei naturi si nu va fi deci ispitita sa domine pentru a nu fi dominata. In relatie cu Dumnezeu noi suntem cu desavarsire liberi, pentru ca, nefiind dominat de nimic, Dumnezeu nu cauta sa domine. El nu trebuie sa-si apere libertatea dominand. In relatia dintre adevaratele libertati este asigurata libertatea fiecarei persoane: nefiind dominata, nici una dintre ele nu vrea sa domine.
Parintele Dumitru Staniloae
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"...Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta Iul Dumnezeu, prin rugaciuni..." Filipenl, 4:6
Este un lucru bun sa te straduiesti sa faci mai bine, dar perfectionismul este o garantie a nefericirii, caci in viata "mereu apare ceva!" Mama a trei copii s-a plans odata doctorului: "Dimineata, pur si simplu nu reusesc sa fac curatenie asa cum as vrea inainte ca toata lumea sa plece!" Era atat de stresata, incat a trebuit sa-i prescrie antidepresive. Era ca si cum cineva ii tinea pistolul la tampla, iar o voce din interior ii spunea: "Fiecare vas trebuie pus la loc si fiecare prosop trebuie impaturit; ca daca nu..,". Viata a devenit o mare stare de urgenta, iar ea nu putea tine pasul. Totusi, ea singura si-a creat stresul pe care il experimenta; si il transmitea si celorlalti!
Raspunde la aceste intrebari: Au devenit scopurile si responsabilitatile mele atat de epuizante incat am uitat sa ma bucur pe cale sau sa mai iau o pauza? Am facut din preferintele mele o conditie pentru fericirea mea? Ma pedepsesc eu oare cand nu reusesc sa respect termenele limita impuse chiar de mine? Primul pas catre redobandirea pacii din inima este sa recunosti ca tu generezi cea mai mare parte a stresului. Viata este minunata chiar daca nu se desfasoara conform planului tau. Nu astepta pana cand iti vei pierde familia sau pana cand vei face un infarct ca sa descoperi acest lucru. Fie ca esti obsedata de felul cum arati, fie de performanta, acasa sau la serviciu, radacinile perfectionismului cresc in pamantul nesigurantei. Ea iti sopteste: "Nu vei reusi niciodata!" este o minciuna; nu o crede. Tu esti iubita, aprobata si acceptata; de Dumnezeu! Valoarea ta vine de la El, iar parerea Lui despre tine nu se schimba niciodata!
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
SFANTUL IOAN GURA DE AUR
"Nimic nu lauda si iubeste atata Dumnezeu ca sufletul bland, smerit
si recunoscator"
Nepasarea, trufia si deznadejdea sunt pricini ale caderii sale
Diavolul, inainte de cadere, era bun. Dar, fiindca a dovedit
nepasare si s-a lasat stapanit de deznadejde, a cazut intr-un rau
atat de mare, incat nu s-a mai putut ridica. Ca era bun ne arata si
Scriptura, unde se spune: “Am vazut pe satana ca un fulger cazand
din cer” (Luca 10, 18). Asemuirea aceasta a caderii cu un fulger ii
arata starea de dinainte si repeziciunea cu care s-a facut.
(Despre cainta I PGB 30, 94. PG 59, 278)
Cum diavolul a cazut din pricina semetiei, asa si acela care-i
primeste lucrarea se desavarseste in semetie.
De aceea, noi toti se cuvine sa avem grija sa ne tinem departe de
patima trufei, ca sa nu cadem in pacatul lui si sa ne facem
raspunzatori pentru aceeasi osanda si, totodata, partasi la
pedeapsa sa.
(Cuvantul I la Epistola II Tesaloniceni PGB 23, 12. PG 23, 470)
Diavolul n-ar fi ajuns ce este daca mai intai n-ar fi cazut din
pricina deznadejdii si, daca, mai apoi, n-ar fi cazut din
deznadejde in trufie.
(Catre Teodor cel cazut PGB 30, 836. PG 47, 302)
Pizma diavolului
Ma mir de pizma diavolului, pentru ca nu putea acest demon viclean
sa vada purtare ingereasca in trupul omului.
(Cuvantul XV la Facere PGB 2, 400. PG 53, 124)
Cum el insusi, in clipa in care s-a mandrit, a fost izgonit din
cinstea ce-i fusese data, asa ar dori sa va faca si voua. Prin
calcarea poruncii a vrut sa va duca la pedeapsa mortii si sa-si aline
pizma, precum a spus iarasi inteleptul “Iar prin pizma diavolului
moartea a intrat in lume” (intelepciunea lui Solomon 2, 24).
(Cuvantul XVI la Facere PGB 2, 426. PG 53, 130)
Diavolul, fiind imboldit de ura si de ciuda si nerabdand
nenumaratele binefaceri ce i-au fost date omului inca de la facerea
sa, orbit de ciuda s-a repezit la inselaciunea, cea aducatoare de
moarte.
(Cuvantul XIX a Facere PGB 2554. PG 53, 162)
SFANTUL IOAN GURA DE AUR - “Diavolul si magia”
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Vine-i vremea fiecui
Vine-i vremea fiecui
Sa-si primeasca plata lui
Pentru fiece cuvant
Si-orice fapta pe pamant
Si stiut si nestiut
Si pe fata si-n ascuns
Si-ntrebare si raspuns
Si cu fapta si cu gand
Si spunand si nespunand.
- Caci cunoaste Cel de Sus
Si ce-ai spus si ce n-ai spus...
Vine-i vremea in curand
Fiecaruia la rand
Fie mort, ori fie viu
Nici devreme nici tarziu
Fie drept ori pacatos
Fie sus ori fie jos
Fie bun ori fie rau -
Vine-i oricui ceasul sau:
Ceasul sau si plata sa
Fie buna fie rea
Nici cel sfant nici cel stricat -
Nimeni nu va fi uitat...
...Duhul meu cel amarat,
Si-al tau ceas e hotarat;
Inima mea cea plangand,
Vine si-al tau ceas curand;
Numele meu cel hulit,
Si-al tau ceas e randuit.
...Vine-Acela ce-a vazut
Tot ce-am spus si ce-am facut
Si El va plati cinstit
Tot ce-am spus si ce-am gandit
Si mie cum am trait
Si celor ce m-au lovit.
(Traian Dorz)