A MURIT TATA!

gabi25 spune:

Sincere condoleante!

www.youngnutrition.net/member/tickers/31540/ticker4.png[/img][/url]" target="_blank">Evolutie Daria
Poze

lucia3 spune:

inteleg prin ce treci
CONDOLEANTE!
momentele de acum sunt dureroase dar va veni vremea cind vei putea sa plingi
nu te intrista ca s-a terminat BUCURA-TE ca A FOST!
acum durerea ta este prea mare dar cu timpul vei accepta fraza de mai sus

hanako2004 spune:

sincere condoleante..dumnezeu sa-l odiheasca in pace

POZICI "' luna Martie..vacanta in paradis SAIPAN

POZICI NOI LA bucatarie
Mami si ingerasul EMILy.2005.01.06
0

maria2007 spune:

quote:

---

Originally posted by livia

ce a avut tata...
cand a fost mai tanar a avut un accident cu motocicleta,a ajuns in spital unde iau facut perfuzii cu sange(sange infectat cu virus hepatic tip b),a facut hepatita cronica in scurt timp care a evoluat spre ciroza,a facut la urma complicatii(hipertensiune arteriala si diabet insulino-dependent),a cazut in coma si a primit iar sange(de data asta infectat cu virus tip c).in decurs de 21 de ani a avut caderi din astea dar de fiecare data si-a revenit...acum ma asteptam sa fie la fel,dar nu a fost asa...Sangele care il pierdea era de la varicele esofagiene si din stomac care i s-au dezvoltat in urma cirozei.Dupa acesti 21 de ani a facut cancer la ficat cu metastaza la cap.tumora de la cap a fost extirpata cu succes medicii fiind convinsi ca este singura din corp dar nu a fost asa...mai avea una la ficat(foarte mare care era ascunsa cumva)de nu se vedea la echo.
acea tumoare din ficat a apasat pe vena cava iar aceasta era deja super dilatata si s-a spart...nu a mai putut fi salvat din cauza ca acea tumora presa continuu acolo...de aici sangele care tot curgea ca dintr-un vulcan...


scuze pt.termenii nemedicali dar am vrut sa fie pe intelesul tuturor!


fetele sunteti niste minuni...nici nu stiti ce bine imi fac incurajarile voastre...am plans in sfarsit!si nu ma pot oprii!


livia

---

... ingrozitor ...

CONDOLEANTE ! numai Dumnezeu stie cum iti vei reveni , pentru ca nu vei uita niciodata .

Dumnezeu sa-l odihneasca !

denizel spune:

Condoleante, draga Livia!


" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

roxanal spune:

Livia, sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci peste pierdere...imi pare rau ptr. pierderea ta, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...daca e sa credem in Dumnezeu, inseamna ca el s-a dus intr-o lume mai buna..mai greu este ptr noi, consolarea noastra fiind doar gandul ca-i este mai bine acolo...parintii mei sunt inca in viata(Dumnezeu sa-i tina asa) insa acum 12 ani am pierdut-o pe bunica, fiinta care m-a crescut si iubit..si pe care eu am iubit-o foarte mult..si recunosc ca multi ani n-am fost impacata si nu am iertat-o ca n-a luptat cu boala ptr a trai, mi s-a parut o mare nedreptate..in timp..am iertat-o..si am inteles ca oamenii au propriile alegeri..insa a durut..si recunosc ca inca doare ca n-o am alaturi sa se bucure de copii mei..fetita cea mica(teo)ii seamana foarte bine...iti doresc numai sa intelegi moartea..si s-o accepti..si de plans..vad ca in sfarsit ai plans, asta este bine, te mai usureaza...dorul..o sa ramana...multa putere iti doresc si sa ai grija de tine

Karina spune:

Livia, sincere condoleante! Dumnezeu sa-l odihneasca !
Imi pare tare rau, un deces in familie e o mare durere. Cuvintele sint de prisos, dar umarul nostru este disponibil ca sa-ti reversi lacrimile. Plingi, plinsul iti va usura un pic suferinta. Sint ferm convinsa ca de sus tatal tau va veghea asupra ta in continuare.

Karina

symaco spune:

Sincere condoleante!

Anina_n spune:

Draga Livia, imi pare tare rau pentru pierderea tatalui tau. Sincere condolente.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar tie si familiei tale, sa va dea putere sa treceti peste aceasta grea suferinta !


Nina

anamea spune:

Sincere condoleante si Dumnezeu sa-l ierte.

Cand a murit sora mea (avea numai 20 de ani) nu am putut sa plang nici un pic si ca si tine (fiind cea mai mare din frati si vazand durerea parintilor mei) am vrut sa fiu singura cu "capul pe umeri". Deabia dupa o jumatate de an am plans incontinuu o zi intreaga, ce bine a fost, ma doare sufletul si acum dupa 13 ani cand ma gandesc la ea.
Dupa cativa ani, vreo 5, ma trezesc dimineata, luam micul dejun toata familia, ma duc la servici ca intr-o zi obisnuita, in jurul pranzului primesc un telefon de la mama care imi spune sa vin acasa ca a murit tata (care de dimineata a facut un tur al orasului, s-a intalnit cu toti prietenii, cu fratele lui si cu toate cunostintele; avea numai 50 de ani). A facut infarc, in drumul lui spre casa, trecea prin fata spitalului municipal, ii era rau, a zis ca merge acasa sa-si ia cateva lucruri ptr spital si se duce pe urma. Noi stam la 50 m de spital, dar el nu a mai apucat sa mearga, poate daca intra la spital si nu venea acasa traia si in ziua de astazi, dar nu se stie niciodata.
Nu stiu cand am ajuns acasa, seara cand colegii au venit la privechi nu m-au recunoscut, am slabit mai bine de 7 kg. Nici de aceasta data nu am putut sa plang, dar de data asta nu am mai asteptat jumatate de an pentru a ma descarca, cand ne-am intors de la inmormantare mi-am dat drumul ca nu mai stiau ai mei ce sa-mi mai faca sa ma linisteasca. Nu au putut decat sa ma lase sa ma descarc. Tare bine ar fi sa faci si tu la fel descarca-te, ca dupa aia raman numai amintirile frumoase petrecute impreuna.

Pupici.

Arta este lunga, viata este scurta
Mamica de printesa