Increzatori sau rezervati?
Raspunsuri - Pagina 5
lorelaim spune:
Am sa raspund la general - fara nici o referire la postarile altor pers - deoarece fiecare raspuns reflecta experientele personale cat si personalitatea fiecaruia.
Tatal meu (care a facut 12 ani de inchisoare politica si lagar de munca) - un om cu suflet cald, generos (se lipeau totzi copii de el de ziceai ca-i turnat in ciocolata), tata si sotz ideal - avea cateva expresii care mi-au ramas in minte:
"fereste-ma DOAMNE de "prieteni" ca de dusmani ma feresc si singur", "nu ridica pe nimeni pe piedestal" (in sensul ca orice om poate gresi, poate mintzi, poate avea orgolii si rautatzi nejustificate, etc - este pur-si-simplu in natura umana) si "daca prietenul tau te-a dezamagit o data - este vina lui; daca prietenul tau te-a dezamagit a doua oara - este vina ta (ca ai mai avut increde in acea pers si ai pastrat-o ca prieten)".
Nu am avut dezamagiri in viatza... dar cei care ne sunt cu adevarat prieteni se pot numara pe degetele de la o mana. Din punctul meu de vedere a avea "amici"(de un chef, o partida de vorba, o drumetzie, etc) si a fii o pers sociabila nu inseamna a lasa usile sufletului vraista deschise la indemana oricui.
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
MissParker spune:
quote:
Originally posted by simali
Nu este normal sa ceri mai mult decat oferi.
Da, asta e esenta a ceea ce de fapt am vrut sa spun si eu
quote:
Tu draga Miss Parker cand vei fi mama esti putintel in pericol, dupa parerea mea. In calitate de copil sensibil care a suferit mult tinzi sa cazi in extrema cealalta. Adica sa devi un parinte excesiv de permisiv. Iar aceasta abordare te v-a face sa suferi in continuare, pentru ca un copil prea rasfatat nu este capabil sa iubeasca pe nimeni la randul lui. Iar tu ai mare nevoie sa fi iubita de copilul tau. Am indraznit sa-ti spun asta pentru ca stiu ca esti o persoana care v-a sti sa o ia ca pe o parere .
alice
Iti multumesc mult pentru avertizare, o voi lua cat se poate de in serios. Intr-adevar, pericolul de a cadea in extrema cealalta e mare.
Dealtfel chiar ieri citeam in cartea "Cand tu si mama ta nu puteti fi prietene" exemplul unei femei care a incercat sa fie fata de copilul ei exact contrariul a ceea ce cunostea ea de la propria mama. Rezultatul: copilul ei incepuse sa semene cu propria ei mama (!) din cauza ca, spune autoarea, femeia se purta cu copilul ei la fel cum se purtase si cu mama ei, incercand inconstient sa obtina dragostea amandurora... E grav, e un pericol cat se poate de real. Sfatul tau a venit cum nu se poate mai la timp.
Lorelai,
!! Buna mentalitatea pe care ai mostenit-o tu de la tatal tau; de asemenea, imi place mult metafora cu "lasatul usilor sufletului vraiste", se potriveste ca o manusa cu viata mea pana acum cativa ani (mai bine zis pana am inceput terapia). Acum cred ca m-am schimbat in sensul ca acord in continuare incredere, dar am inceput sa vad si sa iau in serios si semnele cand ceva nu e in regula (lucru pe care inainte il ignoram). Cred ca asta e pentru mine drumul cel bun, in care sa nu-mi pierd nici optimismul si speranta in bunatatea oamenilor, dar totusi sa nu mai las pe nimeni sa intre cu bocancii plini de noroi in casa sufletului meu.
Va pup pe toate si va doresc un Paste cat mai fericit!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.