cand adolescentul o ia razna!
Raspunsuri - Pagina 6
flaviutza spune:
am si eu o situatiune dintr-asta. pe scurt. ea, 19 ani, fost copil model, premiant,tinut in puf (material).aveau si cu ce parintii(material). insa nu a fost lasata sa experimenteze. deloc. fara prieteni, fara viata sociala la 15 ani (ca paranteza io la 15 aveam prieten de 26 ) .copilul care invata si e cuminte.
si cand au inceput hormonii sa misune intr-insa, a luat in brate doua idei;
-una, sa se razbune oarecum pe parinti ca nu i-au permis ce trebuia sa-i permita
-doi sa se distreze. dar cum ea nu putea face diferenta intre unul care vrea s-o .... si unul care vrea s-o aiba de iubita a dat cam rau cu capsorul de perete.
din pacate, treaba asta s-a intamplat in primul an de faculta. in alt oras, controlul parintilor tinzand spre 0. daca s-ar fi intamplat la 16 ani era mai bine, era acasa.
din pacate, parintii nu vad nici acum cu ce au gresit. ea nu a ajuns sa le vorbeasca urat, insa si-a luat o slujba de dansatoare in baruri si no cooment la capitolul relatii .dubioae ca sa nu spun mai mult. nici macar nu-si da seama cat greseste,crede ca e...coool. copilul de nota 10, olimpic national.a ramas familia socata(inca o credeau pui mic) cand s-a laudat parintilor cu faptul ca stie perfect sa utilizeze un prezervativ.
in cazul spus de mine, vina e strict a parintilor.
ALEXIA,02.mai.2004- filmulete noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
CriPOD spune:
XIO, ba chiar pot sa-ti explic de ca am spus ce am spus.
Ce nu vrei tu sa intelegi e ca ceea ce pentru tine e fapt divers si vorbe (ca n-ai copii, dar-mite adolescenti) pentru altii seamana a realitate un pic cam mult. Si de-asta, cred ca ceva te "mana" sa scrii la subiecte de genul... Am gresit cu presupusu'? Sorry daca da! In ton cu tine, totusi, si fiu-meu te-ar manca cu papuci cu tot si tot in 2 ore!
Eu n-am sa scriu la subiecte unde cred ca nu am cu ce sa contribui, pe cand tu o faci cu energie negativa. Citeste si tu ce-ai scris si vezi cum suna expresiile pe care ai ales sa le folosesti la prima postare. A fost intamplatoare alegerea? Daca da, foarte nefericita alegerea si ma scuz ca am presupus asa, dar, deh, am vazut-o la tine nu o data. Daca nu a fost intamplatoare, e rautate intentionata, si, imi pare rau, dar eu fac raie la rautate gratuita, oops 
Ok, o ultima idee, mai "on topic". Citeam intr-o carte ca, asa cum nu exista copil care sa nu fie afectat de gelozia fraterna la venirea unui nou fratior, asa nu exista nici adolescent care sa nu fie afectat de rebeliune mai devreme sau mai tarziu. Cei care n-o fac la adolescenta, vor rabufni mai tarziu ca si adulti si cu alte efecte, de multe ori mai costisitoare. Ca e ca si cu bolile copilariei, mai bine sa le faci la timpul lor. Aici vorbesc de niste limite normale, totusi, nu de razboiul declarat din postarea originala.
flaviutza, aia era adult cand a alunecat, nu? Atunci nu mi se pare relevant in contextul subiectului. Altfel, pe logica ta, orice crima comisa de un adult sau orice decizie neinspirata ca adult s-ar atribui parintilor sau a ceva din copilarie, nu? Eu nu pot sa fiu de acord. Pe de alta parte ai tu certitudinea ca fata aia ar fi ajuns altfel, lasata de capul ei ca si copil? Ca de fapt parintii n-au amanat doar deznodamantul? Ma-ndoiesc, dar ai atentia mea...
ariel, au fost pe-aici printre altele si niste sugestii foarte bune ca punct de plecare. Mi-e foarte mila de toti membrii familiei alceleia 
!
www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">m
m & DJ
XIO spune:
Mqqm , ma "mana" sa scriu aici simplul motiv ca adolescenta mea e mai aproape decat a voastra , de aia imi bat capul aiurea sa raspund la intrebarile voastre legate de adolescenti si ce sa faceti cu ei . Simplul motiv ca am prieteni si prietene adolescente care vorbesc deschis cu mine de la care aveti cate ceva de invatat(in sensul naivitatii , daca aveti o vecina care saluta frumos credeti ca e maicuta) si probabil unele lucruri va pot ajuta in relatia cu adolescentii vostri.
Nu vad motivul pt. care fiul tau m-ar "manca" cu papauci cu tot.Poate imi explici.
La varsta asta ce rebeliune crezi ca mai exista fata de ai mei? Sa nu trag apa la baie cand ies , sau ce ? Taica-miu nu a trecut vreodata prin omente de-aste stupide de razvratire aiurea si acum chiar ca nu mai are cand sa treaca. ;)
Tine pur si simplu de relatiile pe care le ai cu parintii si de cat intelegi din viata in momentele alea.
Inca ceva , sunt multe pers. care raspund la topicuri medicale desi nu au nimic in comun cu doctorii , or fi si ele frustrate?
CriPOD spune:
Xio, eu sunt ochi si urechi (de fapt numai ochi pe web ), dar numai la chestii pozitive si constructive sunt receptiva, din pacate. Ma retrag din polemici inutile de aici incolo...
Asadar, sunt pe receptie...
Cum zicea cineva mai inainte: never say never!
Oh, daca te referi (in partea cu rebeliunea...) la cometariul meu despre cartea pe care am citit-o, nu cred ca m-am exprimat bine sau m-ai inteles tu gresit.
Ca sa ma clarific... Eu n-am probleme mari cu baiatul meu. E la fel cu altii 75% in comportament. Adolescentul tipic... Si cam asa sunt si majotitatea prietenilor lui. (Nu mai poti sa-l pupi, sa-l dragalesti, nu mai poti sa-i vorbesti cu intonatii de alintare, pfui, cam de-asta striga de cele mai multe ori, ca eu nu ma pot abtine, asa ca bagati mare cele cu copii mici pana mai puteti 
). E un copil foarte bun, in concluzie. Si nu suport sa ma contrazica nimeni. Este si va fi un copil foarte bun, care se va intampla sa faca unele lucruri rele uneori 
.
Fiul prietenilor nostrii, prietenul lui de cand era mic, copil destept de altfel, s-a lasat intr-a 11-a de scoala. Si mai stiu inca doi baieti, ambii mutati de-acasa intr-a 11-a, nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat.
Mai am si o fata care va deveni teenager in curand. Asa ca sunt pe-aici, cum am zis numai "ochi si urechi". Si "hits home" cand aud povesti disperate ca si cea de aici, si "simt" pentru parintii aia, desigur altfel decat cei care isi folosesc imaginatia.
www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">m
m & DJ
CriPOD spune:
quote:
Originally posted by XIO
Inca ceva , sunt multe pers. care raspund la topicuri medicale desi nu au nimic in comun cu doctorii , or fi si ele frustrate?
Am uitat sa raspund...
Daca acele persoane dau un sfat de bun simt, ofera un umar sau o floare virtuala, nu!
Dar daca le raspund celor care cauta un sfat ca oricum n-au sanse, ca sunt incurabile, dau exemple de altii care s-au curatat de simptome similare si alte de-astea, imi pare rau sa te dezamagesc (ori nu), dar eu cred ca au o problema!
No chiar gata!
www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">m
m & DJ
lilach spune:
Meseria de parinte este cea mai grea dintre toate.
Am 3 copii cu virste diferite asa ca trec prin diverse probleme si fiecare copil vine cu alte si alte probleme la care eu trebuie sa fac fata.
Fiica cea mare as putea sa spun ca a trecut deja de perioada adolescentei are 18 ani si 1/2 si este deja la armata de 3 luni. Nu pot sa spun ca totul a trecut lin ...au fost si momente de rebeliune pe care le-am tratat asa cum trebuia...adica m-am transpus in situatia ei si la virsta ei...fie vorba intre noi...multe dintre noi am facut si cam aceleasi lucruri...pentru ca ni se pareau "cool" la vremea respectiva.
Cit despre inceperea vietii sexuale...fiecare are ritmul lui...indiferent daca e baiat sau fata. Totul e sa discuti cu copiii tai despre aceste lucruri, probleme.
Baiatul are 15 ani si 1/2 si deci acum trece prin perioada adolescentina.Ne intelegem foarte bine si chiar imi spune ca ma apreciaza foarte mult ca imi pasa de ce se intimpla cu el dar nu il constring in foarte multe chestii...adica ...cu alte cuvinte...are limite in care se simte bine. De exemplu daca iese cu prietenii la ora 20:00 se intoarce intre 01:00 si 03:00 dar asta doar vineri sau in vacante. Imi povesteste ca sint parinti care in acest interval suna de citeva ori la celular ca sa vada daca totul e ok. Cu alte cuvinte ii streseaza.
Am si probleme cu copil mic de 5 ani si 1/2 ...deci nu imi lipsesc.
Oricum, trebuie sa ii dai copilului de cind e mic sentimentul ca orice se intimpla esti linga el , cu el si nu esti cineva care le stie pe toate si el e in fata ta tot timpul copil(chiar daca fie vorba intre noi ...toata viata ramine copilul nostru).
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
ariel_7000 spune:
am citit cu mare interes postarile voastre si am incercat sa desprind din fiecare cate ceva care mi s-a parut a fi folositor.
nu am scris acest subiect ca sa condamn pe cineva sau o anumita purtare...ce mi se pare mie a fi ok, nu este musai sa fie si pt altcineva. nu exista retete de fericire, universal valabile, cum nu exista un manual de "utilizare a copilului" (ce bine ar fi!!!)...
din toate mesajele voastre am cules cate ceva, inclusiv din cele mai "dure", mi s-a parut buna ideea lui xio, de a i se arata fetei ce inseamna "greutatile" vietii, sunt de acord cu exprimarea dragostei fatza de ea si de acceptare, metoda pe care am inteles ca au adoptat-o si parintii ei...
nu am nimic impotriva inceperii vietzii sexuale in adolescenta, lumea a evoluat, tinerii sunt foarte grabiti acum, numai ca parerea mea este ca este un lucru serios, care trebuie facut cu cap, trebuie asumate anumite responsabilitati, ca sa nu fie afectat nimeni pe viitor. este grea o sarcina la aceasta varsta, indiferent de finalitate. daca se va finaliza cu nasterea unui copil, viitoarea mama trebuie sa inteleaga ce inseamna asta....si anume MATURIZAREA si responsabilitatea. nu stiu daca totzi pot sa-si asume asta...un copil nu este o papusa pe care o pui intr-un coltz cand te-ai saturat de ea.
sincera, cred ca toate lucrurile se fac la vremea lor...
nu mai vb. despre bolile care se pot lua...chiar ma gandesc ca ar fi foarte util ca toti parintii sa incerce sa-si intruiasca copiii despre aceasta problema, numai ca multi parinti sunt foarte inhibati si nu o pot face. atunci cred ca este cazul sa-si indrume copiii catre specialisti.
nici cu modellingul nu am nimic, chiar am cochetat in adolescenta cu aceasta idee, numai ca mi-am dat seama ca nu este ceea ce vreau in realitate, numai ca dadea tare bine:)))...si asta trebuie facuta cu cap, la agentii serioase si verificate in prealabil.
nici nu sunt impotriva cerceilor in diverse zone, numai ca eu m-am iubit foarte mult si m-am gandit ca va fi foarte dureros si poate risc de infectie, asa ca am renuntat la ideea asta si la cea cu tatuajele...
cat despre conflicte, jigniri,....hmmmm, asta este tare greu de indurat pt un parinte!!! dar, recunosc si eu am zis uneori lucruri pe care nu le gandeam si care au durut enorm (nu parintilor mei....), iar acum as da orice sa nu o fi facut!
ce m-a deranjat pe mine in relatia cu ai mei....la un anumit moment, nu stiu de ce (mama zice ca trebuia sa invatz
), am avut ocazia sa lucrez la un post de radio, am fost selectata din liceu, aveam si o voce "deosebita" (inca o mai am:))), numai ca era necesara semnatura parintilor, iar ai mei nu au fost deacord...eu nu am inteles de ce (nici acum nu inteleg), pt ca mi-as fi vazut de invatat in continuare...asa ca acum imi irosesc "talentul"(vocea) la call centerul la care lucrez...poate cine stie, as fi ajuns mare vedeta (glumesc)...
ce ma ingrijoreaza pe mine, este faptul ca este atat de ushor sa sari parleazul fara a-ti da seama de asta! mi-e teama de "binevoitorii" din jurul nostru, care umbla cu tot felul de siretlicuri si isi pacalesc victimile....mi-e teama de 1-2 pahare de alcool de inceput, de 2-3 tigari cu marijuana, de 1-2 relatii dubioase. odata acceptate, alunecarea este foarte probabila.
am avut in liceu un amic, parintii lui erau profesori si :)) eu copil de incredere, ma puneau ai lui sa-l spionez si sa le raportez daca fumeaza....nu am facut-o (adica nu l-am parat..., ca de fumat l-am vazut ca o face:)). pana la urma s-a inhaitat cu niste ciudati, au inceput sa bea si sa conduca noaptea, sa faca curse pe sosea...si a murit la numai 16 ani!!! pt mine asta a fost un adevarat shoc!!! si povestea asta si alte cateva de genul asta m-au facut sa ma tin departe de probleme...
imi cer scuze daca am fost icoerenta, dar lucrez si la ceva...
Save the Earth- it's the only planet with Chocolate!
lorelaim spune:
Ariel - am vazut ca pe contul desprecarti@yahoo.com; parola: romania, exista o carte numita "Educatia prin iubire" de Ross Campbell (in lb ro). Poate, daca ai timp ai putea s-o download-ezi si sa-i i-o dai mamei fetei sa o citeasca... Alte carti faine ar fii de Michele Borba "Don't give me this attitude", Elizabeth Pantley "Perfect Parenting", etc (dar din pacate sunt in engl,... si nu stiu daca s-au tradus in Ro).
Iar in cazul tau - permite-mi sa te intreb: de ce nu aplici la job-uri de prezentator la radio daca iti dorsti atat de mult? Nimic nu este imposibil in viatza - incearca si bunul Dumnezeu itzi va da oportunitatea sa vezi daca acest lucru itzi este sortit sa-l faci! Multa bafta!
Xio - la un alt toipc de pe DC (cu vre-un an in urma) s-a discutat cum am putea sa ne ferim copii de droguri... si cineva (din US parca) propusese chestia cu vizitarea unui centru de recuperare... Replica a fost ca in Ro nu este posibil asa ceva...
O alta intrebare-idee... Aceste fetite su inceput oare sa-si spele hainutele (nu ma refer neaparat la asternut de pat si alte haine "grele", ci la desuuri, ciorapi, tricouri, etc) singure? Sa participe la gatit? Sa aiba niste mici responsabilitati casnice? Poate ca mama ar trebui sa renunte la ideea ca ea este "fac-totum"...
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
canuta-om-sucit spune:
Am citit subiectul si eu, iar ca viitoare mamica de adolescent, peste 13-14 ani, m-au interesat raspunsurile la acest topic.
As vrea sa adaug inca un lucru la tot ce s-a spus aici. Am inteles ca mama sufera de cancer de piele. Uneori adolescentii, copiii nostri atunci cand afla ca suferim de vreo boala se panicheaza. Eu cred totusi ca fata asta este panicata, speriata ca intr-o zi, cat de curand mama ei nu o sa mai fie si intr-un fel ea o vede vinovata pe mama ei ca s-a imbolnavit. Exista si astfel de manifestari, ca adolescentul sa il considere vinovat pe parinte de faptul ca s-a imbolnavit. Faptele ei despre asta vorbesc.
L-a lasat pe cel de 19 ani pentru unul de 30, are nevoie de siguranta si doar nu unul de 19 ani stie sa vorbeasca precum unul de 30. In tata fata nu poate gasi un sprijin deoarece il considera slab. Spune ca o sa se realizeze singura si o sa ajunga departe, ea asa se vede acum, singura. Cred ca de la aflarea vestii bolii mamei fata a inteles ca va ramane singura si ca e cazul sa se apuce sa fie pe propriile picioare. Sincer consider ca fata o iueste nespus pe mama si ii este foarte frica ca o sa o piarda curand.
Faptul ca ii spune sa moara, sau ca abia asteapta sa moara, tot asta spune, ea deja e sigura ca mamam ei va muri curand, si ca abia asteapta sa moara sa nu mai stea in aceasta incertitudine, frica spaima, macar lucrurile au un deznodamant si de acolo va merge pe picioarele ei. Sunt convinsa ca ea a inceput sa caute informatii despre boala si daca dam un search pe google veti vedea ce se spune despre asta.
Asta e parerea mea, mama ar trebui sa ii exlice care e reala situatie si ar trebui sa ii explice de fapt ce este moartea sa incerce sa o linisteasca, din punctul asta de vedere, ca nu va muri curand si ca nu va fi niciodata singura. Tatal trebuie sa isi consolideze pozitia, sa isi regastige statul de barbat curajos, neinfricat, care isi apara cuibul in fata fetei.
Aura si samburelu' Dimitrie
Don't argue with an idiot. They'll drag you down to their level and beat you with experience.
irina2000 spune:
Acum daca printre noi ar fi si un adolescent sa isi expime el insusi opinia legata de caz, personal as considera-o mult mai eficienta decat sagetile aruncate intre voi, ce Dumnezeu suntem oameni mari,toti cu frustari si neimpliniri,cu succese sau nu, cu Egouri-mari, mari bata-le vina, dar in cazul de fata, Ariel va roaga sa va dati cu parerea, nu sa va bateti cu pumnul in piept care e mai destepata si are cea mai buna metoda de educarea copilului si cum copilul propriu tace malc si e supercopil ca demn repezeant al unei familii super care se vrea si cere aplaudata!
Acum toti suntem bineveniti sa ne dam cu parerea ca doara atat putem face, fiecare cu ce experienta a avut sau nu, cum crede ca se face, sau a facut intr-un caz similar...nici pe departe sa catalogam oamenii si mai mult decat atat copii...acum daca vreuna din voi se considera specialista in domeniu poate Ariel primeste un sfat profesionist...pana atunci insa ar fi indicat sa ne masuram cuvintele ca sa nu facem rau celor de langa noi care vin sincer sa ajute in acest caz, ce ziceti?
Si acum cate dintre noi nu am fost rebele (ia uitati-va voi in oglinda in spate sincer si ce vedeti???), cate au alergat dupa baieti mai mari ca ele (ba unele chiar ai mult si cate nu si-au pus mai mult dcat 1 cercel (eu aveam 3..ce vremuri...),care intarzia de acasa (vedeti sa nu minti....),cine nu a spus (ASA VREAU EU!) si uite la toate astea aduceti-va amite cum au reactionat parintii vostri si voi si cum vedeti acum toata tarasenia asta!
Hai numai fiti asa pretioase ca doara ati gresit si voi adolescenti fiind si nu odata si iaca-ne acum cat de pretioase suntem si atat de repede uitam ca SUNTEM OAMENI, iar adolescentii sunt inca in formare nici pe depate formati inca deci e normal sa piarda controlul, se intampla...!