cand adolescentul o ia razna!
Raspunsuri - Pagina 5
ariel_7000 spune:
dragele mele, nu am intentionat sa incing spiritele cu acest subiect...cum a spus si jade, am si eu fata si nu o data m-am intrebat ce as putea sa fac daca as fi in aceasta situatie...si m-am gandit ca daca incerc sa expun povestea, citind si povestile cunoscute de voi, poate voi gasi cateva sfaturi pentru aceasta d-na, pe care eu o stimez foarte mult. mi se rupe sufletul pentru ea, dar si pt fiica ei, pentru ca este la o varsta "critica" , la care sa recunoastem, fiecare dintre noi am avut ratacirile noastre, dar cu suport din partea celor din jur sau prin fortzele proprii le-am depasit. recunosc ca si eu, la vremea mea, am avut "ciocniri" cu ai mei, numai ca am avut noroc ca am avut in fatza experientzele altora, am ales ce a fost mai bine pt mine...mama chiar adopta tehnica de a ma pune sa decid singura, de a judeca de 100 de ori inainte sa fac ceva...logic, am facut si bune si rele, dar am fost responsabila de faptele mele...
am avut si eu momente in care nu suportam prezenta alor mei, aveam senzatia ca ma conduc, dar cu rabdare si iubire de ambele parti am depasit asta si in momentul asta mama este cea mai buna prietena a mea. nu s-a ajuns la noi la povesti de genul celor expuse mai sus, insa au fost si scene mai "dure" .....
numai ca traim alte vremuri, chiar daca nu a trecut asa de mult timp de la adolescenta mea :)), lucrurile au evoluat, nu neaparat in bine, iar adolescenta este o varsta atat de fragila, sunt multe tentatzii si multi "binevoitori".....care pot sa ruineze viata copiilor nostri.
am avut 2 prietene in liceu care s-au facut modele. una a acceptat compromisurile si facut ORICE pentru a deveni fotomodel renumit, s-a combinat cu tot felul de indivizi, de la fotografi la oameni de afaceri...iar in momentul asta este dama de lux in fillipine, dependenta de droguri, leftera si la mana unui "binefacator"
a 2 a a ales calea fara compromisuri, a fost model "local", a facut facultate, s-a maritat, are 2 copii si o afacere proprie in domeniu in SUA.
au pornit amandoua din acelasi punct, numai ca datorita alegerilor facute, au evoluat in mod diferit, una in mod nociv, alta in mod constructiv...
eu nu am scris mesajul asta sa judec pe NIMENI, nu am dat nume sau alte detalii referitoare la protagonistii acestei povesti, tocmai pt a nu leza intimitatea nimanui. am scris mesajul acesta pt ca la un anumit moment poate deveni povestea oricarei familii. este tragic, dar adevarat!
nu cunosc toate datele problemei, cunosc doar ce v-am expus aici, din ceea ce mi-a povestit mama fetei si mama mea...
nu sunt adepta rezolvarilor extreme, gen bataie, amenintari dure, etc, nu cred ca se poate rezolva ceva in felul acesta....eu doar sper ca va fi bine si ca intr-o zi va lua decizia corecta.
Save the Earth- it's the only planet with Chocolate!
XIO spune:
quote:
Originally posted by mQQm, XIO ce frustrari mustesti tu totusi in adancurile tale? Ma intreb iar...
Brrrr, sper ca n-o fi nimerit mama fetei una cu conceptii ca ale tale cand a dus fata la ginecolog sau la psiholog sau pe la ce specialisti o mai fi ajuns! Ca daca a dat peste cineva similar in atitudine, macar ar explica multe...
www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ
Mqqm , vad ca dupa discutiaaia de la adolescenti ai ramas pornita impotriva mea . Nici o problema .
Sa o luam logic:
1. De unde ai dedus tu ca as fi frustrata?
2.Ce frustrari pot zace in mine cand aud de asa un comportament idiot? Ca nu am facut si eu ca fata aia ?
3.Ce conceptii am eu ?
Ca un P.S: nu sunt piholog , nu sunt psihiatru , sunt subiectiva si tocmai din acest motiv nu m-as pune sa tratez prostia.
Te-as ruga totsui sa-mi raspunzi la intrebari.
Pt. cine mi-a raspuns inainte(mamaica draguta cu caltitza
) , oi fi eu exrem , dar fata aia este de o nesimtire crasa. Daca parintii se poarta frumos cu ea si ea isi amineinta mama cu bataia si cu moartea , cam ce crezi ca ar trebui facut?In Anglia este un centru de reabilitare pt copii cu probleme de genul asta , care se cred buricul si centrul. Ei bine , copii care au avut comportamentul ca fata asta si mai rau , dupa c stau acolo si nu sunt batuti , maltratati , privati de alimente si cele necesar vietii , car participa la sedinte cu un psiholog sau psihiatru , care sunt stimulati sa faca lucruri bune isi dau seama ce au acasa si ce au facut gresit.
Am vazut adolescenti care nu vorbeau ca mama lor, similar cazului asta care spuneau "acum imi dau seama cat de bine e acasa si cat am gresit fata de mama". SI nu o spuneau doar ca sa plece de acolo , ca nu plecau.
Daca as avea eu un astfel de copil i-as face bagajul si l-as trimite la un centru fara nici o remuscare. Mai bine ma urateste in continuare dar macar stiu ca nu ma trezesc noaptea cu gatul taiat , cu telefon sa-i identific la morga cadavrul sau cu teefoane date de mine avocatilor ca el e acuzat de crima.
Nu mi-e mila de fata asta nici cat negru sub unghie(si nu am deloc) si facem pariu pe cat vrei ca daca ar sta 2 ore cu mine ar face de rusine o calugarita.
Nu stiu ce as face daca as fi in locul mamei sale ca nu am mai auzit de asa comportament , dar stiu ce as face eu acum daca m-a intalni cu ea .
lorelaim spune:
Xio - adevarul este ca pui f multa pasiune/foc in vorbele pe care le scri... Sincer cred ca esti o pers DINTR-O BUCATA la care "ce-i in gusha-i si-n capusha".
Ariel - numele tau imi aminteste de micutza sirena care nu si-a ascultat tatal... tat care de fapt nu i-a inteles dragostea... Desenele lui Disney sunt pline de invataturi... daca le privim cu atentie.
Eu am fost genul de ado super-cuminte, focusat pe scoala, etc. N-am avut absolut nici o probl ca mama imi desfacea scrisorile pe care le primeam si mi le citea, etc. nu aveam nimic de ascuns si mie autoritatea parinteasca mi s-a parut intotdeauna ca ceva firesc...
Undeva, de curand, citisem un articol (din pacate nu-l mai gasesc) despre faptul ca la ado sunt niste procese chimice care se petrec in creier... pur-si-simplu semnalele transmise de creierului lor nu mai sunt la fel ca inaintea acestei perioade... ca apoi, in timp sa-si revina... Era vorba despre un studiu care incerca sa explice comportamentul aberant a unor ado.
In cazul concret descris aici... ma gandesc ca poate n-ar fii rau daca mama si cele doua fiice ar reusi sa se aseze frumos jos (fara cearta, fara reprosuri, fara absolut nici un cuvant urat) si mama sa ia un creion si un caiet in mana si sa inceapa sa-si intrebe fata cea mare exact care sunt dorintele ei in viata, cum isi vede viata in viitor, ce-si doreste ea si cum crede ea ca va ajunge sa-si indeplineasca telul. Sa puna pe hartie (fara insa a comenta absolut nimic - DOAR SA SCRIE) raspunsurile fetei si apoi sa-i spuna simplu multumesc - acum am nevoie sa ma gandesc cum putem colabora noi parinti cu tine ca si copil al nostru care ne esti drag, pe care te iubim si pe care am dori din tot sufletul sa te intelegem. Si apoi mama sa incerce sa vada in mod real care va fii atitudinea dansei la doleantele fetei. Dar trebuie sa-si acorde un timp de gandire si sa vada ce pas va face.
Fetei ar trebui sa i se explice ca daca isi omoara mama (accidental - intr-o criza de furie - nu premeditat) nu numai ca nu va ajunge manechin... dar realmente va lua un 25 de ani de temnita si toate visle ei vor fii spulberate si viata distrusa.
Totodata fetei ar putea sa-i fie puse la dispozitie niste carti despre viatza de manechin - niste surse de informatii reale. Poate, daca asa de mult doreste acest lucru, ar trebui sa ia legatura cu o agentie serioasa sa vada ce sanse are.
Mama ar putea sa-i sugere aceste lucruri absolut firesc - dar fara a se mai amesteca la concret in viata fetei...
ma scuzatzi acum fug afara cu micutza... poate reushesc sa revin deseara cu mai multe idei la concret.
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
smaranditza spune:
"facem pariu pe cat vrei ca daca ar sta 2 ore cu mine ar face de rusine o calugarita."
XIO, fara nici un pic de rautate, ci numai din curiozitate si dorinta de a invata, te rog sa-mi spui/sa ne spui cam ce ai face cu aceasta adolescenta; in conditiile in care in Romania nu cred ca exista acel centru despre care vorbeai ca e benefic in Anglia.
Ok. sa fim mai indulgenti: nu pentru doua ore, ci pentru doua zile daca ai avea-o "in maini" pe fata, ce ai face concret cu ea?
XIO spune:
As duce-o prin spitale sa vada vada bolnavii de cancer , sa vorbeasca cu familiile lor , as duce-o la fotografi care sa-i explice cum sta treaba cu modellingul asta, in loc sa tip la ea cand se crizeaza as sta lejer mancand o banana si as intreba-o "da' de ce ?" .
As duce-o sa vorbeasca deschis cu profesoara mea de pshologie de la facultate care sunt absolut sigura ca intr-o ora ar reduce impresiile astea ale fetei,as duce-o la inchisoare sa vorbeasca i cu femei care si-au omorat rude , sa vada cum se simt , ce regrete au , as aduna cativa prieteni la un suc si as ajunge accidental la o poveste despre o fata ca ea , sa vada reactiile celor din jur.
Asta in 2 zile. Ca in 2 ore i-as spune eu altceva , prescurtat dar de efect.
Citind mai atent cred ca ar fi idea cum spunea cinevade aici sa se poarte calm cu ea familia , sa nu fie impresionata de tipetele astea , cand mama e amenintata cu moartea sa o intrebe foarte calm si lejer "dar ce crezi ca ai rezolva/stii ce s-ar intampla dupa cu tine/crezi ca in inchisoare sunt manechine?" samd.
filofteia spune:
XIO... niciodata sa nu spui niciodata... Oare ai copii?
Ariel, mi mi se pare foarte interesant subiectul. Sora mea a fost o adolescenta nestapanita, de la lipsa de acasa noaptea pana la a face un copil la 17 ani. Nu prea au avut ce-i face ai mei. In una din nopti, avea 16 ani, cand o cautasem disperati, ca nu stiam unde este, a sunat dimineata de la un telefon public, sa ne spuna unde este. Ai mei plini de tact m-au trimis pe mine (aveam 19 ani si eram studenta) , desi iti dai seama ce era in inima lor. Nu am sa uit niciodata cand am intrat in casa, iar tata a imbratisat-o si i-a spus usor "Nu-i asa ca este grea viata tata?".
Apoi i-au acceptat copilul ca si pe cumnatul meu, care i-a suparat de multe ori. Sora mea nu a terminat nici macar liceul...
Si totusi... cine credeti ca acum le este mai aproape, cand mama are dementa de la diabet, iar tata a facut un infarct? Cine a stat cu ei in spital? Sora mea, care le-a facut atatea greutati. Curios este ca ea se simte mai aproape de ei decat mine... mereu m-am gandit la asta si-m pare rau ca eu nu pot simti ca ea. Este adevarat ca sta cu ei in casa, dar sta tocmai pentru ai ajuta fizic, eu le trimit doar bani. Am vrut sa o internez pe mama intr-un centru, dar sora mea nu a vrut, a spus ca ea nu poate, desi au fost momente cand a fost nevoita sa o spele la fund si sa-i schimbe pampersul.
De multe ori ma intreb care dintre noi s-a dovedit un copil mai bun, eu, cea studioasa si cuminte (nici macar petrecere de majorat nu am vrut sa-mi fac) sau ea, rebela, dar care acum, la ananghie este aproape de ei.
denizel spune:
quote:
Pt. cine mi-a raspuns inainte(mamaica draguta cu caltitza ) ,
Xio, uite ce! Pan-aici
. Io nu-s "mamaica", da? quote:
Daca as avea eu un astfel de copil i-as face bagajul si l-as trimite la un centru fara nici o remuscare.
Sincer, iti admir determinarea si faptul ca ai muulte idei despre ce ai face cu propriul copil, dar deh, "mamaica" cc cum sunt
, stiu ceva mai mult decat tine si iti redau (cu aproximatie) cuvintele unui cunsocut psiholog care a scris o carte in legatura cu educatia copiilor: "inainte de a avea copiii, aveam trei teorii mari si late. Acum, am patru copii si nici o teorie" Iti poti imagina Xio, ca in momentul in care iti tii pentru prima oara copilul in brate te poti schimba intr-un om total opus celui ce ai fost ianinte de nasterea lui? :-) E ceva ce nu poate fi descris si nici inteles. Il inteleg numai parintii :-)
quote:
facem pariu pe cat vrei ca daca ar sta 2 ore cu mine ar face de rusine o calugarita.
quote:
Nu stiu ce as face daca as fi in locul mamei sale ca nu am mai auzit de asa comportament , dar stiu ce as face eu acum daca m-a intalni cu ea .
Ce-ai face, mai Xio? Asa, luandu-ma dupa declaratiile tale de pana acum, iti spun cam ce cred eu ca ai face: ai inrai-o si ai provoca-o si mai tare...
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
J G spune:
Hai Denizel recunoaste ca nici nu te poti supara pe Xio si ca naivitatile ei sunt dragute (la topicul asta, anyway).
Ariel,
Cred ca in acest moment parintii trebuie sa se gandeasca ca (deocamdata) fata nu a facut nimic ireparabil. E grav ca isi ameninta mama si ca sare la bataie. Nu stiu sincer cum as reactiona la asta.
Cred ca atitudinea cu lasatul in pace e foarte buna, inteleg ca parintilor le e frica sa o lase sa plece de acasa (normal) pe de alta parte... in curand va avea 18 ani, legea o declara majora si poate i-ar servi sa aiba preocupari de genul "bani de chirie, bani de mancare".
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
XIO spune:
Denizel , vroiam sa spun "mamica" , nu "mamaica" , a fost o simpla greseala pt. ca in timp ce scriam vorbeam si cu bunica-mea si mancam.
Referitor la teorii , o fi asa , dar intre a sta cu frica in san ca ma omoara fiica-mea si a o trimite "bye bye" sa se dezmeticeasca as alege a doua varianta.Asta spun de cand ma stiu , probabil ca imi voi schimba parerea, dar deocamdata nu.
J G , lasa naivitatea mea ca deocamdata nu ai de unde sa stii daca e reala sau doar in mintea ta .
denizel spune:
quote:
Originally posted by XIO
Denizel , vroiam sa spun "mamica" , nu "mamaica" , a fost o simpla greseala pt. ca in timp ce scriam vorbeam si cu bunica-mea si mancam.
Hai ma Xio ca intelesesem ca a fost o greseala
." Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.