cand adolescentul o ia razna!
Raspunsuri - Pagina 11
Donia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
Fiica-mea are 14 ani si nu a cerut un tatuaj ci a jonglat cu ideea unui tatuaj. Din fericire relatia noastra este de asa natura incat a putut sa vina sa discute cu mine aceasta idee si nu a trebuit sa ii fie frica sa o mentioneze in fata mea. In final a renuntat la idee. Am discutat si faptul ca peste cativa ani s-ar putea sa nu mai fie incantata de tatuaj sau sa vrea altceva. Dar am fost amandoua si ne-am facut un tatuaj din ala cu spray care se ia la spalat  si ne-am plimbat toata ziua prin oras 'tatuate' cu o jumatate de inima pe umarul ei si cealalta jumatate pe umarul meu  . |
Exact ce mi-as dori si eu! Si probabil ca un copil crescut asa nu va avea motive prea mari sa se razvrateasca (poate doar putin, asa, cat sa fie in ton cu generatia
) si va avea in schimb incredere in parinti, se va simti acceptat si respectat, fara sa se simta subjugat vointei parintelui.Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
monabella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Adolescentii vor sa fie tratati ca niste oameni mari. Parintii trebuie sa le dea tot timpul impresia ca-i considera OAMENI MARI chiar daca ei stiu bine ca nu este nici pe departe asa. De aceea eu cred ca ar trebui actionat cu foarte multa discretie, protejand sufletul extrem de fragil al adolescentului. Carti lasate ca din intamplare pe noptiere (si de timpuriu daca se poate), discutii ca din intamplare, discutii cu adolescentul singur, fara alti martori, fara tipete si urlete. alice |
you got to be kidding somali. Adolescentii or fi vrind ei sa fie tratati ca adulti dar dupa mine asta e a two way street. Te tratez ca om mare, te comporti ca om mare. In momentul in care arati ca nu esti responsabila, cind injuri si minti si nu respecti nici macar diriginta ca sa nu mai zic mama ce poate mama sa faca? Mama a procedat foarte bine. La fel as fi facut si eu. Din pacate nu am ce sfat sa dau decit sa aiba muuuuuulta rabdare si sa sa nu oboseasca sa ii spuna ca o iubeste sa ii arate de ce crede ca greseste si sa isi justifice actiunile. Mama nu a "tirit-o" la ginecolog ca sa se bage pe viata ei ci pt ca la 16 ani cineva tb sa ii vorbeacsa fetei despre controale boli etc... si cine sa ii spuna decit cineva impartial cum ar fi un medic. apoi daca incepi viata sexuala trebuie si controale ginecologice. stiu o fata cuminte si silitoare care s-a cptusit cu nus ce ciuperca de la prietenul ei cre mai avea si alte prietene pe linga ea, ok? Daca fata r fi fost matura in gindire ar fi inteles ca mama nu ii vrea raul.
ce pot s spun? rabdare, rabdare, rabdare.... daca am sti de cind ne casatorim ce ne asteapta cu adolescentii nu stiu zau cine ar mai face copii.
SSerafiotti spune:
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui Donia Serafiotti, ai niste idei tare... amuzante, sa le zic, despre cresterea copiilor. Vezi? Am scris "cresterea copiilor" si nu "manuirea marionetelor". Si nici "dresarea animalelor". Caci din textele tale cam asta e ideea care razbate, pui semnul egal intre copil si marioneta, in timp ce se pare ca parintele ar trebui sa fie ceva sinonim lui Dumnezeu in lumea copilului. Dar nu acel Dumnezeu care inseamna dragoste, ci acela care trebuie temut de frica pedepsei.
Nu vad decat un tata si doi copii care traiesc in lumi paralele. Nu vad comunicare, nu vad o relatie autentica, nu vad respect pentru ideile celuilalt. Tatal si-a exercitata autoritatea si consecventa pana cand cei doi copii s-au plictisit... si ce rezolva asta? Aaaa, ca tatal e fericit? Superb. Daca asta e tot ceea ce inseamna parenting... Dar a schimbat tatal ceva in felul de a gandi al copiilor? Ba! Copiii s-au plictisit de confruntare, atat. Si au cedat. Povestea ta nu demonstreaza decat ca doi copii s-au supus autoritatii tatalui, nu si ca i-ar purta acestuia un real respect. Iar mie imi mai demonstreaza ca sunt destul de maturi incat sa cedeze primii si ca probabil de acum isi vor alege mai bine razboaiele. Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat. |
Draga mea,
Creste-ti tu copiii cum doresti si lasa-ma pe mine cu 'ideile mele amuzante'.
Nu am 'pus semnul egal intre copil si marioneta', aceasta interpretare iti apartine. Stapaneste-o sanatoasa.
Daca exemplul meu ti se pare neinteresant, nu te folosi de el. Eu nu am afirmat ca fiii prietenului nostru nu pot veni acasa sa discute deschis cu tatal lor despre tatuajele si piercing-urile pe care le-ar dori (daca le-ar dori). Sunt copii care isi iubesc parintii, tin la parerea lor si le comunica dorintele si problemele lor. Diferenta intre abordarea prietenului nostru si a unui parinte din cei care iti plac tie este ca prietenul nostru asculta si la urma este capabil sa spuna (Gasp!!!) NU, PENTRU CA... iar parintii admirati de tine se ofera imediat sa plateasca tatuajul, sa aleaga locul si marimea.
Fiecare se asociaza cu cine considera, iar eu sunt foarte multumita de prietenii nostri. Bye Bye.
SSerafiotti spune:
| Citat: |
 citat din mesajul lui bird70Fiica-mea are 14 ani si nu a cerut un tatuaj ci a jonglat cu ideea unui tatuaj. Din fericire relatia noastra este de asa natura incat a putut sa vina sa discute cu mine aceasta idee si nu a trebuit sa ii fie frica sa o mentioneze in fata mea. In final a renuntat la idee. Am discutat si faptul ca peste cativa ani s-ar putea sa nu mai fie incantata de tatuaj sau sa vrea altceva. Dar am fost amandoua si ne-am facut un tatuaj din ala cu spray care se ia la spalat si ne-am plimbat toata ziua prin oras 'tatuate' cu o jumatate de inima pe umarul ei si cealalta jumatate pe umarul meu . |
Inteleg. La topicul cu 'adolescentul de 13 ani' (nu mai stiu cum se cheama exact, dar stii tu care- un topic de acum cateva luni) mentionai ca fiica ta are 13 ani si de aceea am precizat aceasta varsta.
Ai scris inainte 'Fiica mea a vrut 2 gauri extra intr-o ureche si ne-am dus impreuna si le-a facut. A vrut si un tatuaj, am discutat si i-am spus ca ii gasesc un loc unde se respecta normele de igiena si categoric vin cu ea sa urmaresc ca totul este steril si de unica folosinta si cine ii face tatuajul s-a spalat corespunzator pe maini si si-a pus manusi sterile desfacute in fata mea . Am discutat si despre tatuaj, a vrut ceva micut, propriul design (care are o semnificatie importanta pentru ea).'
De mai sus nu reiese ca tu ai fi incercat sa o influentezi in nici un fel, tratand-o la 13-14 ani ca pe un adult cu discernamant complet. Sigur, e grozav ca ea nu se teme sa discute cu tine. Dar intrebarea ramane: in conditiile in care inteleg ca nu erai dispusa sa spui NU, daca ea ar fi tinut mortis, ar fi avut la 13 ani tatuaj?
Macrina spune:
La subiect, am ascultat o conferinta a lui Pam Stenzel si l-am gasit excelent. Aici
Oare credeti ca impresioneaza adolescentii care o asculta?
SSerafiotti spune:
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui bird70 Daca tu crezi ca expertiza psihologica si psihiatrica nu da gres niciodata nu are rost sa continui. Calitatea unei expertize tine de talentul (da talentul!!), cunostintele si experienta celui care o conduce si de multe ori de 'gut feeling'. Nu discutam de mama ci de fata. Mie mi se pare ca fata aia se confrunta cu o depresie si are toate semnele acesteia. Si NUUU, nu este vina ei ca este deprimata, nu ea a decis sa aibe un imbalans hormonal in creier care o face sa se comporte eratic. Din pacate familia nu recunoste si nu doreste sa faca ceva in aceasta directie. Tot ce fac este sa agraveze starea fetei prin incercari exagerate de control, prin violenta fizica la care a recurs mama, etc. Este foarte posibil ca tocmai boala mamei sa fi impins fata la depresie, pe langa faptul ca varsta o face extrem de susceptibila.
 |
Intr-adevar, nu are mult rost sa continuam discutia, pornim de pe pozitii necoplanare. Tu sustii ca nici un criminal neadult, prin insusi faptul ca nu e inca adult, nu poate fi sanatos mintal si sfidezi orice decizii legale si extertize psihiatrice concludente care ar indica sanatatea mintala a respectivului.
Eu cred ca doar unii criminali sunt bolnavi mintal, indiferent de varsta acestora. A prefera sa cred orbeste intr-un self-generated pink fluffy truth ca 'nu exista criminal neadult sanatos la cap' cand dovezile medicale si legale sunt altele mie mi se pare SF. Nu contest erorile oricarui sistem- exista- dar nu despre ele era vorba. Iata un exemplu de om bolnav care comite o crima http://www.msnbc.msn.com/id/30109090/. Diferenta este limpede ca buna ziua.
Nici situatia adolescentei de la acest subiect nu mai are rost sa o disecam impreuna, deoarece pozitiile ne sunt la fel de clare si paralele. Tu crezi ca orice fapta comisa de un adolescent trebuie musai acceptata, pentru ca nu are legatura cu vointa lui, ci e cauzata neaparat de un 'imbalans hormonal in creier'. Eu nu neg imbalansul in anumite situatii, dar tot argumentez ca infranarea si buna crestere POT SI TREBUIE sa fie prevalente.
Nu inteleg la ce 'incercari exagerate de control' te referi. A incerca sa o trimita la scoala, sa o faca sa foloseasca pastile anticonceptionale & the like???!!! Adica orice inseamna trairea mai putin de cu totul paralel si eventual in umbra si sub papucul adolescentului (in vreme ce, desigur, parintele plateste pentru toate aceste aberatii- si la propriu si la figurat) este negativ si o 'incercare exagerata de control'?!
'Violenta fizica la care a recurs mama'...deja vad rea intentie aici. Altfel nu imi imaginez cum poti sa fii in mod repetat atat de selectiva cu informatia. MAMA I-A TRAS O PALMA, O DATA. FATA A FOST CEA CARE A SARIT LA BATAIE IN REPETATE RANDURI, CU PUMNII.
Dar desigur, uitasem, in totalitarismul puerocratic in care parintii sunt prin definitie acei trepadusi ce acopera cheltuieli si accepta inacceptabilul asta e 'o problema a adolescentei obisnuite'.
Inteleg ca prin loviturile alea cu capul de zid iti manifesti dezaprobarea fata de afirmatia mea cum ca parintele este indreptatit la (vreun fel de) autoritate. Nu este, traiesc eu pe undeva prin aer, intr-o lume disparuta in care mama nu era doar asa, o sora mai mare care te lasa sa te porcesti si maimutaresti cum vrei and foots the bill- financially and psychologically.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui SSerafiotti De mai sus nu reiese ca tu ai fi incercat sa o influentezi in nici un fel, tratand-o la 13-14 ani ca pe un adult cu discernamant complet. Sigur, e grozav ca ea nu se teme sa discute cu tine. Dar intrebarea ramane: in conditiile in care inteleg ca nu erai dispusa sa spui NU, daca ea ar fi tinut mortis, ar fi avut la 13 ani tatuaj? |
Cum nu am incercat sa-i influentez decizia? I-am vorbit despre bolile pe care le poate lua si m-am oferit sa-i gasesc un loc curat si safe, am discutat despre ce inseamna exact tatuatul asta si faptul ca e dureros dar i-am zis ca trece
, am discutat varianta ca poate peste cativa ani nu v-a mai fi incantata de el, etc. OK, nu mi-am impus parerea dar am mani****t-o sa ajunga la parerea mea. Am facut in asa fel incat sa ajunga ea la concluzia ca e mai bine sa astepte. Daca insista probabil ma interesam sa vad la ce varsta e legal sa-ti faci tatuaj (chiar daca esti cu parintele), probabil ca este minim 16 ani. Dar ar fi asteptat nu din cauza ca eu i-as fi interzis asta ci din cauza ca legea nu-i permite. Chair si daca la 16 ani ar vrea un tatuaj, scoala la care merge este foarte stricta si nu i-ar permite nimic vizibil (ei au si uniforma de sport cu pantaloni scurti si maieu) deci ar ramane probabil fundul . Si daca si-ar face un fluturas mic pe fund sau ceva asemanator la 16 ani, care e dezastrul?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Macrina La subiect, am ascultat o conferinta a lui Pam Stenzel si l-am gasit excelent. Aici Oare credeti ca impresioneaza adolescentii care o asculta? |
absolut fenomenala, dar s-a oprit la jumate, unde gasesc partea a doua?? mi-as pune linkul la semnatura, daca toti adolescentii ar avea rabdarea sa urmareasca pana la capat, ar putea sa fie multe vieti salvate.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui SSerafiotti Tu sustii ca nici un criminal neadult, prin insusi faptul ca nu e inca adult, nu poate fi sanatos mintal si sfidezi orice decizii legale si extertize psihiatrice concludente care ar indica sanatatea mintala a respectivului. |
Eu nu sfidez nici o expertiza psihiatrica. Am senzatia ca tu nu intelegi deloc sfera asta. In psihiatrie nu exista alb si negru, nu exista ca faci un test si ti se spune ca esti bolnav sau nu esti bolnav. Suferinta psihica din punct de vedere medical nu coincide neaparat cu legile care decid daca cineva este sau nu incapabil. O anumita problema te poate incapacita sau iti poate reduce puternic capacitatea de-a rationa sau puterea de-a rezista impulsurilor si cu toate astea din punct de vedere legal esti considerat la fel de responsabil ca si o persoana care nu sufera de aceste probleme. Si expertizele astea nu trebuie luate ca litera de lege, cum am spus sunt foarte subiective si rezultatul lor depinde de multe elemente ne-cuantificabile. Nu iti va zice nimeni: persoana X sufera de boala asta, ci : in opinia mea, este probabil ca X sa sufere de asta. Asta pentru ca bolile astea nu pot fi masurate sau diagnosticate cu o tehnica exacta, la fel cum nu poti stii care este gradul in care pacientul integreaza problema in viata si cat de bine ii face fata. Cred ca trebuie sa intelegi ca o persoana care este responsabila din punct de vedere legal nu este neaparat sanatoasa la cap.
| Citat: |
| Tu crezi ca orice fapta comisa de un adolescent trebuie musai acceptata, pentru ca nu are legatura cu vointa lui, ci e cauzata neaparat de un 'imbalans hormonal in creier'. Eu nu neg imbalansul in anumite situatii, dar tot argumentez ca infranarea si buna crestere POT SI TREBUIE sa fie prevalente. |
Nici pomeneala de asta ceva. Nu cred ca orice fapta trebuie acceptata doar pentru ca vine de la un adolescent. Cred ca exista circumstante care influenteaza judecata si capacitatea adolescentului dar nu justifica orice. Eu am reguli acasa si sunt respectate. Dar sunt reguli de bun simt. Adica cer copiilor sa-mi respecte spatiul meu (dormitorul meu, baia mea si camerele comune din casa) dar in acelasi timp respect spatiul lor. Nu ma apuc sa le cotrobai prin camere, sa ii bat la cap cu ordinea, etc. In spatiul meu trebuie sa aibe grija, in spatiul lor pot sa faca ce vor.
O chestie ce am observat-o in Romania, parintii se cearta si se iau de par cu copiii. Atat de necivilizat
. Eu refuz sa discut cu copiii mei daca nu vorbesc politicos. Daca vin la mine tipand sau cu toane, ma intorc si plec. Sub nici o forma nu ma implic intr-o cearta. Daca au ceva de spus trebuie sa o faca civilizat, atunci sunt dispusa sa ascult toate argumentele, toate amanuntele pe care incearca sa mi le comunice si incerc sa ajung la un consens. Este foarte important pentru copii sa simta ca VREI sa le rezolvi problema. Eu cred ca este numai vina parintilor daca lasa lucrurile sa degenereze in certuri, tipete, agresivitate fizica, etc.| Citat: |
| Nu inteleg la ce 'incercari exagerate de control' te referi. |
Chestia cu cercelul din limba de exemplu. Asa inutil sa pornesti inca o lupta cu cineva atat de tulburat. Chiar daca mamei nu i-a convenit, nu era mai bine sa ignore treaba asta? Nu stia ca se va isca un circ si mare drama pe tema asta? Dar mai important a fost sa se impuna in fata fetei decat sa treaca cu vederea si sa lucreze la problemele importante.
| Citat: |
| Altfel nu imi imaginez cum poti sa fii in mod repetat atat de selectiva cu informatia. MAMA I-A TRAS O PALMA, O DATA. FATA A FOST CEA CARE A SARIT LA BATAIE IN REPETATE RANDURI, CU PUMNII. |
Violeta se invata. Eu nu am citit in primul post despre fata care a sarit la bataie ci doar faptul ca mama a ajuns la capatul puterilor si a lovit fata.
| Citat: |
| Inteleg ca prin loviturile alea cu capul de zid iti manifesti dezaprobarea fata de afirmatia mea cum ca parintele este indreptatit la (vreun fel de) autoritate. |
Parintele are autoritate prin faptul ca detine painea si cutitul in casa. Asta nu il indreptateste sa manifeste autoritatea pentru orice nimic care ii deranjeaza orgoliul sau ca sa compenseze pentru ca este calcat in picioare la lucru sau altele asemenea. Autoritatea se manifesta si prin faptul ca cei mici vin si iti cer parerea, asteapta sfaturi de la tine si indrumare. Nu trebuie sa fie neaparat ceva dominant si care tine totul in control prin forta.
Macrina spune:
Conchita, .
Eu o gasesc excelenta, si pune problema si din punct de vedere crestin.. e perfecta, am mai spus?
Uite partea a doua :
http://video.google.com/videoplay?docid=-4897349401540399182&hl=ro
O tipa a replicat ca da, o fi buna Pam Stenzel asta, dar adolescentii nu mai pot fi atinsi cu subiecte de genul asta, sunt prea inversunati pe trairea propriei vieti
Hm?
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita absolut fenomenala, dar s-a oprit la jumate, unde gasesc partea a doua?? mi-as pune linkul la semnatura, daca toti adolescentii ar avea rabdarea sa urmareasca pana la capat, ar putea sa fie multe vieti salvate. |