ce sa fac oameni buni?!
Raspunsuri - Pagina 9
eliza_p spune:
S-ar putea ca parintii fetei sa nu fie de loc absurzi! Si eu mi-am sfatuit fata sa invete sa fie independenta inainte de a-si uni destinele cu ale vreunui baiat. Si sunt convinsa ca tot asa vei face si tu.
Si unde zic parintii ei ca isi vor fata casatorita acum cu individul asta indiferent de situatie? Eu sunt convinsa ca ei, mai presus de toate, o vor fericita si cred ca da, ar fi cazul sa afle intregul adevar.
lorielena spune:
Am decis sa nu ma mai stresez pentru fiecare ce vrea, cum vrea, cand vrea...m-am saturat si am obosit...de acum inainte o sa ma gandesc ce vreau eu in primul rand si mai ales cand doresc eu sa fac un anumit lucru...sper sa ma tina atitudinea asta pozitiva.Tot ce imi doresc e liniste, sanatate si putere de munca, lucruri pe care vi le doresc si voua din toata inima.
Elise spune:
quote:
m-am saturat si am obosit...de acum inainte o sa ma gandesc ce vreau eu in primul rand si mai ales cand doresc eu sa fac un anumit lucru...
Foarte bine, asta trebuie sa faci.
Succes!
Elise & BBLisa
Porumbita spune:
Sa fii fericita si sa te tina hotararea de a face ce e mai bine pt tine, nu pt iubit/parinti/etc...
PS - off topic... tr sa il pui si pe el la treburile gospodaresti, ca ii place sau nu e mai putin important...
eliza_p spune:
Poate citind postarea asta o sa-ti dai seama de ce sunt impotriva coabitarii pe termen lung in afara casatoriei:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=95744
Elise spune:
Eu citind postarea aia nu mi-am dat seama de ce esti impotriva cobitarii pe termen lung.
Preferi cumva sa fii o nevasta inselata cu acte in regula?
Sau patalamaua aia il tine de pantaloni?
Elise & www.youtube.com/watch_fullscreen?video_id=xUveIVrEHxo&l=160&t=OEgsToPDskJmrUHkx8aDUmFbRqiL3lLN&s=996396D046ADD445:8A51374783A7BCE6&fs=1&title=BBlisa" target="_blank">BBLisa
eliza_p spune:
quote:
incerc sa ma intalnesc cu altcineva .. doar ca nu prea stiu cum .. desi am 21 de ani.. de vreo 3 stau doar cu el si toti cei care ma cunosc ma stiu inaccesibila.. si nici eu nu stiu cum sa merg mai departe ..
Daca va continua sa locuiasca cu iubitul ei, de acum incolo insa pentru ca "asa vrea ea in primul rand", prevad ca si lorielena va scrie ceva asemanator dupa vreo 3 ani.
Nu ma refeream la partea cu inselatul, ci strict la paragraful de mai sus.
Inselatul tine de lipsa de moralitate a celui ce o face, iar daca ma intrebi de preferinte, ei da, pot spune ca prefer sa fiu ceea ce de altfel si sunt, adica o "nevasta cu acte in regula neinselata". Inca mai exista si asa ceva...
Porumbita spune:
si daca continua relatia fiecare fiind la casa lui mi se pare de bun simt ca atat el cat si ea sa ramana inaccesibil pt sexul opus (in afara partenerului evident).
lili81 spune:
Sunt de acord cu voi, cele care spuneti ca nu are de ce sa se grabeasca, cel putin deocamdata. Dar vreau sa spun ca eu o inteleg pe Elena pt ca am am avut si eu momente cand as fi vrut sa ma vad maritata. Aveam un prieten, care se invartea in anturaje formate mai mult din cupluri de varsta noastra sau cu cativa ani mai mari care erau casatoriti, aveau copii si erau (sau cel putin pareau) fericiti. Si tanjeam sa fiu si eu ca ei, mai ales ca eu ii vedeam in excursii sau la petreceri cand normal totul pare frumos. Acum imi dau seama ca daca ramaneam cu el as fi fost probabil nefericita, "familia" mea cu el ar fi fost foooarte diferita de imaginea pe care o vedeam eu la ceilalti, dar atunci jinduiam efectiv sa am si eu o familie ca ei, ca un copil caruia i se pare ca e mai frumoasa jucaria altuia.
pisigri spune:
lori, nu stiu daca mai citesti la vremea asta mesajele de pe topicul asta si nici nu stiu daca problemele tale mai sint de actualitate....
l-am cunoscut pe sotul meu, dar era cu 20 de ani mai mare ca mine; vreo 3 luni am mintit-o pe mama intinerindu-l cu vreo 10 ani, apoi a venit momentul adevarului. a iesit un scandal monstru, cu "crize de inima" cu cine te-a crescut, parca n-ai fi copilul meu, ii rup picioarele daca il prind ca te mai cauta si alte ineptii de-astea. a trebuit sa le prezint orarul de la facultate, eram verificata non stop. asa ca am inceput sa chiulesc de la cursuri ca sa ne putem vedea. am avut un an mai dificil, cu restante, cu stres acasa, cu certuri cu partenerul ca lipsesc de la scoala, am luat o pauza de o saptamina (atit am rezistat amindoi) pentru ca "el nu vrea sa-mi distruga viata", am inceput sa ne revedem cu conditia sa ma tin serios, ca la inceput de facultate. n-aveam eu de gind sa renunt la facultate, da prea mi-o luasem in cap. am incercat sa sugerez macar pe departe ca as vrea ca el sa stea de vorba cu ai mei, ai mei nu suportau nici macar sa mai aduc vorba despre asta, "cum te-ai culcat tu mama cu el???? nu vezi ca si-a batut joc de tine???" dar daca ziceam ca stiu de pe la prieteni (ca eu chipurile nu mai stiam nimic de el) ca vrea sa vina sa discute cu parintii mei, sareau in sus de numa-numa...intre timp eu mi-am vazut de ale mele, incet incet s-a mai relaxat regimul de acasa (nu mai eram asa supravegheata) am inceput sa inventez iesiri cu prietene, am inventat iubiti, gaseam pe cite cineva sa vina sa ma ia de acasa ca sa il vada mama pe "noul meu iubit"...au fost ANI de minciuna care m-au indepartat enorm de parinti dar in care am invatat sa fiu pe picioarele mele si sa imi asum singura toate deciziile pe care le-am luat, ca nu mai era mama care sa-mi dea sfaturi...atitudinea ei de "nu vreau sa-l vad, nu vreau sa aud de el" m-a ranit cumplit, dar m-a invatat sa fiu singura si puternica.
apoi, dupa aproape 3 ani de minciuna, ai mei au plecat un week-end la tara, eu am dormit la el acasa...si dintr-o neglijenta de-a mea au aflat ca nu am dormit acasa. m-au cautat a doua zi la job (era duminica inainte de prinz) si m-au intrebat unde am petrecut noaptea. am afirmat senina acasa, au spus nu e adevarat, pentru ca...asta te-a dat de gol. si desi aveam antrenamentul de ani de zile de minciuni, in momentul ala nu am avut puterea sa inventez nimic, si am spus adevarul. drama de drama...nu intru in detalii ce cosmar. dar au inteles ca daca am putut sa mint atitia ani, stiu ce vreau si nu mai au ce sa-mi faca. ncet incet m-am mutat la actualul meu sot (inca stiam amindoi ca nu vrem sa auzim macar de casatorie)cu catel si purcel, ne-am luat pisici, ne-am luat ciine....am inceput sa mergem in week-end cu parintii mei la tara la bunici...si pina la urma am fost ceruta de nevasta de omul care stiam ca nu se va insura NICIODATA. am fost atit de mirata de ce aud, ca am reactionat super aiurea, am crezut ca glumeste si am inceput sa fac si eu bancuri de un mare prost gust dat fiind faptul ca...el vorbea serios. nunta a fost superba, toti cei care ne cunosteau ne ziceau "nu ne vine sa credem"
nu exista retete universale. fa ce simti tu ca e bine pentru voi !
mult succes si multa fericire !!