3 ani... greu de stapanit!
Raspunsuri - Pagina 8
ile77 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui filofteia Tonicutu, in primul rand eu iti recomand sa nu iti mai privesti fetita ca pe un copil bolnav...este altfel, iar rolul tau este sa o ajuti sa se integreze in societate asa altfel fiind. Parerea mea este ca standardele tale sunt oricum prea sus...Baiatul meu a inceput sa vorbeasca dupa 2 ani jumatate. Din fericire medicul nostru a studiat intai cat intelege din ceea ce ii spunem si avand in vedere ca intelegea tot ... ne-a spus ca nu este cazul sa ne ingrijoram. Si la 3 ani tot o chinezeasca vorbea...Nu ne-am ingrijorat foarte tare pentru ca si eu am vorbit foarte tarziu, dupa 3 ani si stiam ca este ereditar. A invatat destul de greu sa scrie si sa citeasca anul trecut in clasa I, dar eu sunt multumita de el pentru ca evolueaza constant, este un copil muncitor, serios...cred ca este mult mai important decat sa fie primul din clasa sau sa aiba fb pe linie... O sa spui ca nu stiu cum este...ba stiu...si noi am avut problemele noastre, de alta natura...stiu cum este ca a doua zi dupa ce l-ai nascut sa-ti spuna ca va trebui operat, dar mai stiu si ca din cei 7 medici din familie nici unul nu stia mare lucru despre malformatia lui... Nu am avut decat sa-mi spun ca eu voi fi mereu altaturi de el... ca-l voi ajuta sa vada viata frumos...ca vom face oricate operatii va fi nevoie...am fost la 4 medici pana am ales unul care sa-l opereze. Fiecare are crucea lui de purtat...nu te mai gandi ca ce norocoase suntem noi, celelalte si ce ghinion pe capul tau...bucura-te de copilul tau asa cum este. Si mai vreau sa-ti spun ceva...starea asta a ta se transmite copilului asa ca implicit vei avea un copil trist, anxios, cand poti avea unul vesel, care poate va vorbi mai greu, dar mai important este sa fie fericita... |
Foarte adevarat.
Tonicutu, toate avem probleme,mai mici sau mai mari.
Este f important sa te implici in activitatile copilului.
De ex, deseneaza impreuna cu ea, uitati-va la desene impreuna si comentati-le impreuna, faceti puzzle impreuna...etc.
Si eu am o fetita cu personalitate , ca sa zic asa.
De ex la gradinita sint doar 2 educatoare carora ea le permite sa o ajute cu diverse, mincat, schimbat pampers ,imbracat.
Uneori ma apuca si pe mine disperarea cind se face ora 23 si ea nu vrea sa adoarma, intotdeauna am avut problema asta cu somnul cu ea.
Dar astea sint mici probleme in comparatie cu adevaratele tragedii prin care altii trec.
Nu poti sa o lasi uneori cu sotul tau si sa iesi la o cafea cu o prietena pt a te mai destinde??
Ile, mami de Vivian (07.03.2006)
http://good-times.webshots.com/album/568512292eJLims
lisaelisa spune:
Raspuns pt Crisu
Bataia nu este rupta din rai. Daca pe tine te-ar plesni cineva ori de cate ori gresesti, te-ai gandi ca acea persoana are dreptate sa procedeze in acest mod, sau ai avea resentimente?
Metoda pe care eu o folosesc de cate ori fetita mea este obraznica sau nu asculta, este aceea de a-i confisca o jucarie preferata pt o zi. Si da rezultate.
Pe de alta parte, e posibil sa nu ii placa ceva la gradinita. Trebuie sa afli ce i se intampla acolo. 
Raspuns pt Tonicutu
Fetita mea a inceput sa vorbeasca pe la 2,6 ani acum are 5 ani. Niciodata nu m-am gandit ca ar avea vreo lipsa si, chiar daca ar fi avut, as fi iubit-o oricum. Cu toatele avem momente de depresie, dar nu trebuie sa ne lasam prada acesteia. Este normal sa-si aleaga singurica hainutele; inseamna ca are simt artistic. Iata o calitate !
Bucura-te de copilul tau ! Cand treci prin asemenea momente de disperare, cere ajutorul unei rude sau prietene pt a sta cu fetita cateva ore, iar tu fa ceva doar pt tine. Nu te mai complace in starea asta. 
lisaelisa
tonicutu spune:
Singura ora in care sunt libera sa beau o cafea este dimineata sau la amiaza,daca nu gatesc,in rest desenem,coloram,pictam,facem puzzle,singura nu se prea joaca,decat cu cartile,o zi e bine ,dar in cealalta parca e sfarsitul lumii.Azi de ex. a vazut furnici, a facut f urat, dupa aceea pe unde pasea facea de parca erau furnici peste tot si in pat facea;titi-adica furnicuta,au trecut cateva ore bune tot explicandu-i- gata nu mai sunt-dar si acum le cauta pe jos(in camera copiilor sau strans cateva,probabil la cerealele care erau langa birou cazute),dar si acum le tot cauta si maraie.Deci ma implic in activitatile copilului dar uneori imi vine sa-mi trag tot parul din cap,o iubesc dar uneori as vrea sa dispar(ca si Elodia
).Intr-adevar incet, incepe sa vb,cam 1-2 cuvinte noi pe saptamana,dar vb chineza cred ca destul de bn.STIU CA TREBUIE RABDARE,dar de unde sa mai iau?!
lisaelisa spune:
Tonicutu,
Daca nu ai pe nimeni care sa stea cu copilul 2 ore pe saptamana, cauta !
Esti atat de ocupata sa-ti plangi de mila, incat nu realizezi cata nevoie are fetita ta de dragostea si intelegerea ta . 
Fruntea sus ! Incearca sa aplici ce ti-am scris si o sa fii mai calma.
Copilul creste, nu ramane la varsta asta.
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
tonicutu spune:
Ai dreptate Lisaelisa,doar ca uneori numai pot si atunci va citesc pe voi,ma bucur ca mai sunt si altele ca mine si iti multumesc,pt ceea ce mi-ai spus:Copilul creste, nu ramane la varsta asta. Eu una abia astept sa creasca,abia astept sa vorbeasca corect si sa se comporte...cum...?!Uneori ma gandesc ca cer prea multe de la ea,e totusi inca un bebe...Numai bine tuturor!(si cand mai gresesc,va rog sa ma certati)
lisaelisa spune:
Tonicutu,
Totusi, nu mi-ai raspuns, ai pe cineva care sa stea cu copilul cateva ore pe saptamana pt a-ti putea vedea si de tine ?
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
tonicutu spune:
Iti raspund la intrebare...nu am pe nimeni care sa stea cu copilul,parintii mei au murit,socrii sunt bolnavi si batrani,rude nu prea am si pe care ii am au copii si sunt f. ocupati, iar prietene f putine,ocupate cu ale lor(ele nu mai au copii mici).Asa ca ,sper sa rezist eroic pana in toamna si sper din tot sufletul sa se obisnuiasca la camin.
lisaelisa spune:
Tonicutu,
Sa-ti spun ce-am patit eu cu copilul dupa ce am dat-o la gradinita :
la fiecare cateva zile de frecventat gradinita, racea, deci, primul an de gradinita a fost un cosmar.
Al doilea an de gradinita : inceput la program de 8 ore. Copilului ii placea foarte mult, dar dupa 3 saptamani, a racit rau de tot.Doua luni am luptat cu febra. Mi-a spus ca educatoarele deschideau geamurile dormitorului dupa ce copiii se imbracau in pijamale.
Am discutat cu directoarea, si, din raspunsurile sala evazive si atitudinea ei deranjata, mi-am dat seama ca exact asa stateau lucrurile. 
Am dus-o apoi, la o gradinita de 4 ore. Acolo, educatoarea era atat de obosita, probabil fiindca era si studenta, incat ii tinea numai pe scaunele. Fetita mi-a zis ca nu la dadea voie sa se joace cu jucariile de pe rafturi.
Pana in decembrie, cat am dus-o la acea gradinita, copilul nu mai manca, nu ma mai asculta, impingea copiii...
Alt cosmar.
Acum, o tin acasa pana se va deschide o noua gradinita Waldorf.
Despre acest sistem de educatie am auzit numai lucruri bune.
Asa deci, iata ca probleme cu copiii nostri avem cu toatele, difera doar reactia fiecareia la ele.
Iti recomand, pt a-ti intelege fetita mai bine si pt a sti cum sa reactionezi in diverse situatii, sa cumperi cartea " Ingerasii nostri ".
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
madalina2012 spune:
buna ziua....sunt noua pe acest forum. Am si eu un baietel de 4 ani, foarte activ, energic, inteligent. Pana acum 2 luni, treaba mergea cu el bine....adica era si ascultator din cand in cand
. acum 2 luni am nascut un alt baietel, a fost prematur 1kg si am stat 1luna si jumatate in spital. In tot acest timp, cel mare a ramas cu tati, bunica, dadaca. Atunci cand am venit din spital am observat ca a devenit foarte rau.....nu mai asculta aproape de loc, si atunci cand este certat, pedepsit, isi da cu pumnii in cap....tipa. Cred ca in perioada mea de stat in spital, cei din jur nu au stiut ca sa faca, fiind convinsa ca ia fost dor de mine. Isi iubeste fratiorul, dar eu nu stiu ce metoda sa mai aplic pentru a-l dezvata de aceste obiceiuri.
J G spune:
Madalina, parerea mea este ca baietelul tau cel mare s-a speriat si a fost traumatizat de lipsa ta lunga de acasa si eventual are impresia ca este urmarea a ceva ce a fact el rau.
Stiu ca voi probabil i-ati explicat de multe ori care a fost motivul pentru care ai lipsit insa copii mici isi fac scenariile lor din pacate.
Asta plus gelozia datorata aparitiei fratiorului mic care desigur ocupa mult din spatiul care pana de curand era doar al lui.
Cred ca o abordare plina de intelegere si dragoste, asigurari constante pentru baietelul cel mare va da rezultate.
Eu as privi izbucnirile lui ca pe un semnal de alarma si un strigat dupa ajutor si as raspunde cu blandete si asigurari. Cu timp, macar putin, petrecut numai cu el.
J si Carla (05.02.2006)