3 ani... greu de stapanit!
Raspunsuri - Pagina 9
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui tonicutu Mamici, vi se pare normal ca la 2,7 luni sa aiba fetita mea pretentii la imbracaminte?In general nu-i plac hainele noi primite,decat cele care au ceva roz pe ele...plange daca o imbrac cu ce vreau eu...Am ajuns sa regret ca am facut-o...Daca ai vostrii vorbesc a mea inca aici mai are lipsuri mari,sta f. rau cu limbajul ,asa ca fi-ti fericite ca macar ai vostrii vorbesc....... |
haha, iar eu te fericesc pe tine ca fetita ta macar vrea sa se imbrace. a mea vrea doar in pampersi si pantofi sa iasa afara, frig, ploaie, nu conteaza. crize cu tipete si lovituri cand incerc s-o imbrac. cand venim acasa de la gradi, nici n-a intrat bine pe usa ca incepe sa-si smulga hainele de pe ea. aseara a facut exceptie cam o ora, m-a lasat s-o spal cand am ajuns acasa, s-o schimb in hainute de casa. dar a inceput sa picteze si incet-incet si-a scos pantalonii si bluzita si a inceput sa tipe dupa pantofi. toane de artist, mdeh. singura mea solutie e sa dau termostatul pe caldura, ce altceva?
eu zic ca e normal comportamentul fetitei tale si as incuraja-o. e un exercitiu de independenta si isi dezvolta capacitatea de a alege. stiu ca-ti scoate peri albi, dar toti o sa imbatranim odata si-odata.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Crisu Buna tuturor, Am un baietel de 3 ani si 3 luni care este foarte energic, insa in ultima vreme se comporta de parca nu l-ar fi educat nimeni. Cand vede pe cineva scoate limba, scuipa, vorbeste urat( in casa nu vede asa ceva.. NICIODATA), incearca sa bata copii, iar de la gradi primim numai reclamatii. Azi de ex. a scris cu carioca pe covor. A mai facut asta acasa acum 2-3 luni si a mancat bataie crunt si a fost pedepsit. Nu mai stiu ce sa-i fac. Am incercat sa ii explic cu frumosu'... nu a tinut, apoi l-am atins de cate ori facea ceva rau si explicandu-i. Apoi l-am pedepsit. Nimic, parca nu-i pasa de nimic, se tavaleste cu fundul de pamant, urla.. de nu-l poti potoli. Nu sta bine nici la capitolul rabdare, nu se joaca cu nimic, cand venim acasa nu vrea decat sa ne stea in cap. As intelege asta ca ii este dor de noi, cum intru in casa nu fac decat sa stau cu el pana se culca. Nu stiu ce sa-i mai fac sa nu mai aibe acest comportamnt urat. Ne face de rusine si imi vine sa intru in pamant. Va rog... un sfat... ca nu mai stiu. Multumesc mult! Ps am un copil normal sau trebuie sa mergem la un psiholog? mami Cris si bb Alex(05.11.2003) |
Crisu, compatimesc cu tine si cu baietelul tau. probabil ca deja ste-ai obisnuit sa citesti "si mie mi se intampla la fel", caci pe-aici iti raspund mamici care au trecut si trec prin exact aceeasi situatie, cu mici variatiuni. am reusit sa citesc toate raspunsurile si e o gramada de invatat, asa ca multumesc si eu celorlalte mamici pentru idei. dar am si eu cateva, poate iti sunt de folos.
eu sunt tipul de mama care are o problema cu ideea de pedeapsa. nu o denigrez, numai ca nu o inteleg pe deplin, deci mi-e imposibil sa aplic ceva ce nu inteleg. asa ca nu aplic confiscari de jucarii, inchisul televizorului, de time-out nici sa nu aud, bataia nu intra in discutie, tipetele nici atat. nu ma deranjeaza cariocile pe pereti si plastelina in covor, n-am nici o problema cu acuarelele pe canapea, sunt destul de relaxata la capitolele astea. e si casa ei, sa se bucure de ea cum vrea. atata vreme cat exista solutii minune de curatat orice, din partea mea e libera sa se manifeste artistic cum doreste.
cu alte cuvinte, nu conteaza cate teorii auzi sau cate sfaturi primesti, conteaza ce fel de om esti tu si care e stilul tau de mamica. bineinteles, pe primul loc e si ce fel de personalitate are baietelul tau. ceea ce vezi acum la el nu e personalitate, e o faza doar in formarea personalitatii. crizele astea sunt manifestarea neputintei sale de a-si exprima nemultumirile, in primul rand ca nu si le intelege pe deplin. sa-i pedepsesti neputinta- suna cam neortodox si deloc eficient educational. acum se formeaza din punct de vedere emotional si reactia noastra, ca parinti, e definitorie pentru traiectul micutului in viata, ma refer la capacitatea ulterioara de a gestiona relatii, situatii, frustrari.
fetita mea are 2 ani, deci...stii urmarea. :-)) se manifesta ca baietelul tau in special cand e bolnavioara sau cand stam despartite mai mult timp - jobul, bata-l vina. alta cauza este suprastimularea, iar asta are loc cand iesim in uichend in diverse locuri si intarziem intoarcerea acasa, si implicit somnul de dupa amiaza. apoi, fiind prea obosita ca sa adoarma, dar si excitata de noutati, oscileaza intre a-si urma nevoia de somn si de a se juca in continuare. cam astea-s, in mare, cauzele la noi.
cum reactionez eu? in primul rand, ca am incercat sa scurtam calatoriile de uichend si sa intercalam o juma de ora de relax intre joaca, pranz si somn. azi a adormit in masina in drum spre casa. cand e bolnavioara, n-am ce sa-i fac, decat sa stau calma, cat pot de calma si sa nu iau personal loviturile cu picioarele. ma pun in situatia ei (sufera!) si reusesc sa ignor situatia mea, de mama disperata ca puiul e bolnav si mai e si isteric pe deasupra. si mai stiu si ca imi incearca limitele, parca in cautarea unei confirmari iarasi si iarasi ca o iubesc neconditionat, orice ar face.
cand e sanatoasa si face crize, ii repet de cateva ori "te rog frumos, nu" pe un ton serios, ceea ce nu functioneaza mereu. cand continua, ma ridic frumos si-i spun cu voce joasa - ca s-o provoc sa nu mai tipe daca vrea sa auda ce zic - ca acum ma duc sa fac cutare lucru pentru ca vad ca nu are chef de joaca in momentul asta, iar mie nu-mi place atitudinea ei de-acum pentru ca: nu am provocat-o eu, nu o inteleg, nu imi spune ce anume a suparat-o, nu intelege ca nu e voie sa sarim de pe canapea in cap sau sa aruncam cu mingea in televizor/ depinde de situatie. asta am vazut ca functioneaza mai mereu. se opreste brusc din plans si ma striga "mami?". si vine repede in brate la mine. moment in care "discutam", ii multumesc ca a inteles ca nu e ok cum procedeaza si dupa aia reluam distractia ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. am sters cu buretele cu adevarat. ideea e sa o invat ca degeaba o mangai si-o pupacesc si incerc s-o linistesc cand e suparata; daca nu face si ea un pas, pasii mei nu-s suficienti.
cheia e sa ne stapanim interior. e greu sa nu reactionezi cu panica si confuzie la tipete de-astea carora nu le intelegi rostul. dar noi ne iubim copii si nu vrem sa le transmitem slabiciunile noastre ca reactie la slabiciunile lor, ci dragostea noastra. ei constata ca nu inteleg ce se intampla cu ei insisi la un moment dat si actioneaza speriati, neputinciosi, agresivo-defensivi. daca si noi reactionam la fel, in cine sa aiba ei incredere dupa aia ca le poate oferi ajutor, responsabil, matur si cu dragoste?
spuneai despre rabdare: e prea mic sa stea focusat pe o singura activitate mai mult de 15-20 de minute maximum. iar solutia la asta e sa-i oferi multiple posibilitati de joaca. poate ca e si o alta cauza, poate e mai avansat decat media din grupa lui si se plictiseste repede. spui ca sunt 35 de copii in grupa, mi se pare absolut incredibil! aici grupele sunt de 6-7 copii la o educatoare! cred si eu ca e instabil intr-o comunitate de copii asa mare, fara timp individual cu un adult pedagog. solutia de a schimba gradinita e cea mai buna si cred ca de-acolo i se trag mare parte din probleme.
tonicutu spune:
E un vis:6 sau 7 copii intr-o grupa?La noi cu 30 cum poti sa lucrezi?Am fost cateva zile la gradi,deja a invatat cum se dau palme,se joaca mai mult cu baietii,cu avioane sau cu masini.II plac cantecele f. mult.Sper sa fie bn din toamna la gradi...Am fost la sanius,nu a vrut sa revina acasa ,doar cu urlete,Nervi de Fier...ce sa mai zic...
lisaelisa spune:
Tonicutu,
Este normal ca la aceasta varsta copiii sa urle atunci cand le intrerupi jocul si le spui ca ii duci acasa unde stiu exact ce ii asteapta : viata lui obisnuita.
Pana pe la 4 ani am tot luat-o pe sus, mai ales ca fetita mea chiar daca pica din picioare de oboseala si tot nu intelegea ca trebuie sa mergem acasa. Puteam eu sa-i explic mult si bine ca trebuie sa manance si sa doarma. Nu vroia si gata !
Atunci, o luam pe sus si n-avea decat sa urle. Dupa ce ne indepartam bine de locul de joaca, incepeam s-o impac si, mai cu mofturi, in cele din urma inceta cu plansul.
Am mai spus ca acum are 5 ani.
Ei da ! Este o mare diferenta de comportament intre un copil de 2-3-4 ani si unul de 5 ani.
Metoda de educatie pe care o folosesc cu ea este confiscarea unei jucarii pana in dimineata urmatoare.
Daca nu vrea sa plecam atunci cand spun, ii confisc o jucarie.
Pt fetita mea, metoda asta este f buna.
Rabdare ! Copilul creste.
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Crisu Buna tuturor, Am un baietel de 3 ani si 3 luni care este foarte energic, insa in ultima vreme se comporta de parca nu l-ar fi educat nimeni. Cand vede pe cineva scoate limba, scuipa, vorbeste urat( in casa nu vede asa ceva.. NICIODATA), incearca sa bata copii, iar de la gradi primim numai reclamatii. Azi de ex. a scris cu carioca pe covor. A mai facut asta acasa acum 2-3 luni si a mancat bataie crunt si a fost pedepsit. Nu mai stiu ce sa-i fac. Am incercat sa ii explic cu frumosu'... nu a tinut, apoi l-am atins de cate ori facea ceva rau si explicandu-i. Apoi l-am pedepsit. Nimic, parca nu-i pasa de nimic, se tavaleste cu fundul de pamant, urla.. de nu-l poti potoli. Nu sta bine nici la capitolul rabdare, nu se joaca cu nimic, cand venim acasa nu vrea decat sa ne stea in cap. As intelege asta ca ii este dor de noi, cum intru in casa nu fac decat sa stau cu el pana se culca. Nu stiu ce sa-i mai fac sa nu mai aibe acest comportamnt urat. Ne face de rusine si imi vine sa intru in pamant. Va rog... un sfat... ca nu mai stiu. Multumesc mult! Ps am un copil normal sau trebuie sa mergem la un psiholog? mami Cris si bb Alex(05.11.2003) |
Asta da educatie!
_
Victoria Isabella
http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Crisu Buna tuturor, Am un baietel de 3 ani si 3 luni care este foarte energic, insa in ultima vreme se comporta de parca nu l-ar fi educat nimeni. Cand vede pe cineva scoate limba, scuipa, vorbeste urat( in casa nu vede asa ceva.. NICIODATA), 1.incearca sa bata copii, iar de la gradi primim numai reclamatii. Azi de ex. a scris cu carioca pe covor. A mai facut asta acasa acum 2-3 luni si a mancat bataie crunt si a fost pedepsit. Nu mai stiu ce sa-i fac. Am incercat sa ii explic cu frumosu'... nu a tinut, apoi l-am atins de cate ori facea ceva rau si explicandu-i. Apoi l-am pedepsit. Nimic, parca nu-i pasa de nimic, se tavaleste cu fundul de pamant, urla.. de nu-l poti potoli. Nu sta bine nici la capitolul rabdare, nu se joaca cu nimic, cand venim acasa nu vrea decat sa ne stea in cap. As intelege asta ca ii este dor de noi, cum intru in casa nu fac decat sa stau cu el pana se culca. Nu stiu ce sa-i mai fac sa nu mai aibe acest comportamnt urat. Ne face de rusine si imi vine sa intru in pamant. Va rog... un sfat... ca nu mai stiu. Multumesc mult! 2. Ps am un copil normal sau trebuie sa mergem la un psiholog?mami Cris si bb Alex(05.11.2003) |
1. Sigur ca bate copiii, ptr. ca tu l-ai 'educat' deja ca bataia e ok. Cum ii explici unui copil de 3 ani ca e ok cand mami il bate pe el, dar NU e ok cand el bate alti copii???
2. Te rog s anu te superi, dar nu cred ca copilul are nevoie de psiholog. Cred ca tu ai nevoie sa te controlezi mai mult si ai nevoie sa iti explice cineva ca educatia NU se face prin bataie!
Daca sotul tau ti-ar explica de 2 ori 'cu frumosu' ' ca nu faci ciorba buna si tu tot asa o faci, ar fi ok ca a 4-a oara sa mananci o bataie crunta, ptr. ca nu intelegi, dom'le?!
_
Victoria Isabella
http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Crisu Va multumesc tuturor pt raspuns. AVETI DREPTATE! Sunt convinsa ca NU cu bataia voi reusi. II dau la fund cate o palma, sau cand vorbeste urat peste gura, insa cand eu il trezesc linistit dimneata, il pup, ii aduc laptele si incerc sa-i explic ca trebuie sa mearga la gradi iar el imi raspunde :esti proasta, imi vine sa mor. Din pacate venim uneori de la serviciu, incerc sa ma joc cu el, sa ii acord toata atentia, iar el dc ii interzic sa faca ceva care i-ar face rau ma bate si primesc cuvinte ca proasta, bolovan,...tonutule( adica tampitule)etc uneori nu te mai tin nervii. Sunt constienta ca e nevoie de mult calm, de multa autoeducare, dar din pacate traim o viata ordinara, care nu-ti ofera liniste la serviciu ci doar stres si nervi, pe care din pacate oricat i-as tine in friu ..mai izbucnim. mami Cris si bb Alex(05.11.2003) |
Si cuvintele astea de unde le-a invatat? Eu doar te iuntreb - nu e ceva ce ii adresati voi lui? Sau tu lui tati si invers?
Si nervii de la servici, zau asa! nu ii varsa pe copil! Ce vina are el ca tu ai probleme si stres la servici?
_
Victoria Isabella
http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02
anya spune:
Crisu, eu zic, in primul rand, sa-ti rezolvi tu problemele referitoare la stres, rabdare. Daca esti incarcata negativ - transmiti aceasta stare si copilului care va reactiona mai repede decat crezi. Cand vii de la servici cu stres/ tensiune incearca sa faci ceva ca sa te linistesti: o scurta plimbare pe jos, munca fizica (speli cada, un geam 
), iei niste Magne B6.
2. Bataia. Nu-ti mai povestesc ca n-ar trebui sa existe de loc, dar incearca macar sa reduci manifestarile tale "fizice". Lovitul te linisteste pe tine, dar creeaza pe perioada mai lunga alte probleme. Copiii vor lovi intentionat doar din 2 motive. Ori pentru ca asa au invatat ca se comunica (daca tu il lovesti i se pare normal sa faca la fel) sau daca nu pot comunica verbal (au probleme de pronuntie, vocabular, limba)- aici nu stiu daca puiul tau are probleme de logopedie. Pentru inceput vorbeste cu el, cand ai prinzi intr-o "pasa buna" si faceti o conventie: mamai/tati nu te vor mai lovi si nici tu nu mai lovesti pe nimeni. Dupa asta va trebui sa te tii de cuvant si cand el va mai lovi pe cineva sa-i amintesti de discutia voastra si promisiunea lui. Incearca sa gasesti alt mod de pedeapsa - un "colt" unde sa stea sa se linisteasca si sa mediteze la prostia facuta, o zi fara desene animate sau lipsa desertului (daca e fan dulciuri) - ceva ce vezi ca il afecteaza. Lui deja batai i se pare normala si n-o sa rezolvi nimic cu ea.
3. Vocabularul urat. Undeva a auzit cuvintele respective. Daca se folosesc acasa - va trebui sa va controlati voi mai bine. La noi in casa exista conventia ca nu vorbim urat si daca auzim cuvinte mai urate discutam despre ce inseamna si apoi nu le mai folosim. Daca cineva greseste (chiar daca e tati) il certam si ii spunem ca daca se mai repeta ajunge la colt. Regulile sunt pentru toata lumea!
Daca a auzit cuvintele urate la gradinita va trebui sa vorbesti cu educatoarea sa atentioneze/pedepseasca utilizarea lor. Metoda o alege ea (buline negre, colt/time-out..) si sa se aplice tuturor copiilor care vorbesc urat. Daca aveti prieteni/rude care utilizeaza aceste cuvinte - va fi mai greu, dar va trebui sa vorbesti cu ei sa-si revizuiasca limbajul macar in prezenta copilului si daca nu vor/pot sa reduci la minim timpul petrecut impreuna.
Cat despre prostiile inerente varstei: scris cu carioca pe perete,covor; incercat foarfeca pe fata de masa, scotocit in dulapul cu medicamente (aseara baiatul meu de 3 ani s-a urcat in picioare pe capacul de la wc, a trecut pe masina de spalat si a inceput sa cotrobaie in dulapiorul in care tin medicamentele!) - pastreaza-ti calmul, explica-i ce prostie a facut, pune-l sa participe la repararea stricaciunilor - sa frece covorul impreuna cu tine, sa renunte la cumparatea unei jucarii/bomboane ca sa cumparati alta fata de masa...si ii spui ca daca se mai repeta va primi si pedeapsa. La noi tine bine restrictia de a privi la desene animate.
Nu in ultimul rand, nu trebuie ca cineva sa aiba probleme psihice ca sa mergeti la psicolog. Eu chiar v-as sfatui. Va va vedea discutand, va discuta si cu copilul si cu voi, parintii si va va da sfaturi bune cum sa relationati si sa rezolvati situatia.