3 ani... greu de stapanit!

tonicutu spune:

Mamici, vi se pare normal ca la 2,7 luni sa aiba fetita mea pretentii la imbracaminte?In general nu-i plac hainele noi primite,decat cele care au ceva roz pe ele...plange daca o imbrac cu ce vreau eu...Am ajuns sa regret ca am facut-o...Daca ai vostrii vorbesc a mea inca aici mai are lipsuri mari,sta f. rau cu limbajul ,asa ca fi-ti fericite ca macar ai vostrii vorbesc.......

Carmenbr spune:

Asta e cea mai "tare" replica pe care am auzit-o referitoare la un copil, mai ales cel propriu si personal.

4 anisori...uraaa!

Cristina_C spune:

Morgano spune:

De la 2 ani jumate fetita mea cea mare are un simt fte dezvoltat al culorilor, vrea sa asorteze tot ce prinde. Sa-i fie di bine si dc i s-ar parea ca merge geaca verde cu pantofii portocalii, asa vede ea acum. Care e problema?????
Ca Ana mea le asorteaza la fix inseamna doar o perceptie a culorilor, nu un defect, nu o calitate, ci un simt estetic aparte. Nu as condamnda nicio alegere, pt. ca la varste mai ales asa mici fac alegerile la un alt nivel de perceptie. Care o fi stresul?

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Laura25 spune:

La mine a facut asa baiatul pe la 2 ani si ceva, apoi a inceput fata si nu s-a mai oprit. Are preferinte f. stricte in ce priveste unele obiecte de imbracaminte( de ex. ma 'innebunea' in fiecare dimineata ca vrea 'chilotzii cu fetitza verde', de ajunsesem sa ii spal in fiecare seara, sa-i pun pe calorifer sa aiba fata cu ce se imbraca dimineata. Intre timp a mai primit un set de 3 chilotei cu niste printese si alege si din aia). Acum nu vrea sa iasa din casa in nici o dimineata fara rochie. Am cumparat o colectie intreaga de pantalonasi de trening cand a inceput gradinita, in ideea sa o imbrac cu aia, sa ii fie comod. Ti-ai gasit! Numai in ciorapi cu rochita vrea sa stea la gradi.
Atat timp cand nu vrea in sandale sa iasa prin zapada sau sa-si puna caciula in mijlocul verii, chiar nu ma deranjeaza ca are preferinte, ci o incurajez. Incerc sa o invatz ce culori se asorteaza, dar daca nu-i place combinatia mea, o las cum vrea ea. Ce am facut eu la inceput a fost sa ii las sa aleaga dintre 2-3 bluze/pantaloni alesi de mine inainte. Adica le-am cerut parerea, i-am lasat pe ai sa aleaga, dar din ce le ofeream eu. Daca nimic nu era bun din ce le prezentam, ii lasam sa aleaga din alatele. Chiar nu vad o problema in asta.
Citind si la alt subiect, am inteles ca fata lui tonicutzu ar avea niste probleme (un retard de dezvoltare a limbajului), deci nu cred ca atunci cand a facut afirmatia aia care si mie mi-a ridicat parul in cap, s-a referit strict la faza cu imbracatul. Oricum, e nasol sa gandesti asa ceva, e tare nasol ... Mi-e mila de bietul copil ... Si cand te gandesti cate femei ar da orice sa aiba un copil, chiar si unul care nu e perfect sanatos sau perfect educat ...

---

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

naiuta spune:

Fetelor nu sariti asa la cuvintele spuse de aceasta mama care necesita mai bine incurajari si sfaturi decat critica(daca vreti s-o ajutati)
Nu ma mira faptul ca are asa copii din motiv ca si ea este destul de ....(nu gasesc cuvantul potrivit in romana)
Ea arata ca este la pamant cu nervi,noi, decat sa o criticam mai bine i-am spune frumos unde greseste si ce ar trebui sa faca.
Sunt sigura ca sunt multe mame care simt ca nu mai rezista isteriei copiilor si simt ca nu pot face nimic cu ei insa.....TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE!
Sunt sigura ca peste un an,doi a-i sa uiti tot ce se petrece acum si te vei intreba:Oare asa a fost copilul meu?(daca i-ti v-a zice cineva sau vei reciti ce scri acum)

Ideie buna!Ar fi bine sa inregistrezi un astfel de scenariu apoi,urmareste cu atentie si reactiile tale,vei vedea ca gresesti enorm si de fapt tu a-i trebui sa te schimbi in primul rand, apoi copilul.

Mie mi se pare normal sa fie asa,stiu insa ca tie i-ti este foarte greu insa repet:TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE!
Totusi eu ti-asi zice sa fi rabdatoare si: Lasa-i copilaria!...asa mi-a zis si mie cineva....avea dreptate!

ile77 spune:

Da, e normal.
Si fie-ma la 2 ani si 10 luni isi alege singura hainele cu care vrea sa se imbrace.
Intr-o zi vrea ceva cu fluturasi, alta zi cu printese , alte zile cu ursuleti.Asa ca eu decit ii zic sa se duca sa-si aleaga din sertar ce vrea sa aiba pe ea.
Eu zic ca nu e o tragedie asta. Cind te duci sa ii cumperi haine , ia-o cu tine si pune-o sa aleaga.Eu asa fac cu fie-mea, ii arat 2 bluze , de exemplu, si o intreb care ii place.

Iar cu vorbitul..fie-mea de cind s-a dus la gradinita ,vorbeste , poate,prea mult
Merge la gradi micuta ta??
O idee ar fi, din propria experienta, sa cumperi carti cu poze si sa o pui sa repete dupa tine.
Incearca sa faci propozitii scurte si repeta-le de multe ori.De exemplu "acum mergem in oras" sau " trebuie sa te speli pe miini". etc
Deci nu dispera



Ile, mami de Vivian (07.03.2006)



http://good-times.webshots.com/album/568512292eJLims

tania2 spune:

sal,

wow, ille, am vazut pozele voastre.Sunteti superbeeeee!
Eram in trecere si ... n-am putut sa nu ma opresc!

Si noi avem ceva pr. Cu imbracatul mai putin, la noi incaltatul este "baza".
In vara avea 2 perechi de crocsi de culori diferite. Uneori se incalta cu unul roz si altul rosu. Ei, si care-i problema?
Reuseam pana la urmasa o conving sa poarte aceeasi pereche, uneori in scara blocului, alteori in parc.
Acum isi alege geaca. Are ea una mov, preferata.

pup


Bianca Alexandra Iris 15.04.2006


http://community.webshots.com/user/red_tania

http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=1882c89b2180ca682996d7&utm_source=otm&utm_medium=text_url

tonicutu spune:

Ile77,Naiuta ,va multumesc pt incurajari.Adevarul este ca sunt cu nervii la pamant si ma termina si faptul ca nu ma pot intelege cu fata mea pe limba noastra.E foarta incapatanata si doar uneori ma asculta desi intelege ce ii spun.As vrea sa o duc la gradinita dar pana anul viitor nu pot,sunt aproape tot timpul doar eu cu ea ,fiindca bunici numai avem si nici vecini,(locuim la casa ,undeva in afara localitatii) asa ca uneori am si eu ganduri negre,imi cer scuze daca le-am asternut aici,dar chiar simt ca numai pot...si plang ,dar ma si rog la D-zeu sa ma ajute,sper ca ma va auzii...

filofteia spune:

Tonicutu, in primul rand eu iti recomand sa nu iti mai privesti fetita ca pe un copil bolnav...este altfel, iar rolul tau este sa o ajuti sa se integreze in societate asa altfel fiind.
Parerea mea este ca standardele tale sunt oricum prea sus...Baiatul meu a inceput sa vorbeasca dupa 2 ani jumatate. Din fericire medicul nostru a studiat intai cat intelege din ceea ce ii spunem si avand in vedere ca intelegea tot ... ne-a spus ca nu este cazul sa ne ingrijoram.
Si la 3 ani tot o chinezeasca vorbea...Nu ne-am ingrijorat foarte tare pentru ca si eu am vorbit foarte tarziu, dupa 3 ani si stiam ca este ereditar.
A invatat destul de greu sa scrie si sa citeasca anul trecut in clasa I, dar eu sunt multumita de el pentru ca evolueaza constant, este un copil muncitor, serios...cred ca este mult mai important decat sa fie primul din clasa sau sa aiba fb pe linie...


O sa spui ca nu stiu cum este...ba stiu...si noi am avut problemele noastre, de alta natura...stiu cum este ca a doua zi dupa ce l-ai nascut sa-ti spuna ca va trebui operat, dar mai stiu si ca din cei 7 medici din familie nici unul nu stia mare lucru despre malformatia lui...

Nu am avut decat sa-mi spun ca eu voi fi mereu altaturi de el... ca-l voi ajuta sa vada viata frumos...ca vom face oricate operatii va fi nevoie...am fost la 4 medici pana am ales unul care sa-l opereze.

Fiecare are crucea lui de purtat...nu te mai gandi ca ce norocoase suntem noi, celelalte si ce ghinion pe capul tau...bucura-te de copilul tau asa cum este.

Si mai vreau sa-ti spun ceva...starea asta a ta se transmite copilului asa ca implicit vei avea un copil trist, anxios, cand poti avea unul vesel, care poate va vorbi mai greu, dar mai important este sa fie fericita...