Atitudine volubila=disponibila pt aventuri!

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

uite, si eu sunt o persoana volubila...
imi place sa vorbesc,sa glumesc...dar imi stiu limitele!
imi dau seama cand un individ intinde coarda prea tare si spun STOP...la propriu(in mintea mea!)
daca imi place sa arat bine e pt mine in primul rand ....vreau sa ma simt eu bine cu mine...
nu cred ca am exagerat cu imbracamintea sau cu macheajul vreodata!
dar am auzit ca as avea nu stiu ce bluze mulate si lumea ma percepe intr-un anume fel....
daca alea mulate mi se potrivesc ce sa fac....ca prea lalai as arata ca naiba!
cat despre volubilitate .....as putea spune ca e si in functie de imprejurari,daca cunosc persoana,daca am ce vorbi ...
mi s-a intamplat sa mi se spuna ca sunt ingamfata desi eu nu ma stiu asa si nici persoana respectiva nu s-a pastrat parerea dupa ce m-a cunoscut mai bine...numai ca nu puteam sa opresc omu' asa si sa ma apuc sa debitez....
so,volubilitatea unei femei e in functie de cum vrea ea sa fie...
parerea mea...
si ca m-am cam abatut de la subiect!

Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bfly spune:

quote:
Originally posted by violeta69

uite, si eu sunt o persoana volubila...
imi place sa vorbesc,sa glumesc...dar imi stiu limitele!

so,volubilitatea unei femei e in functie de cum vrea ea sa fie...
parerea mea...


Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"





Cu alte cuvinte, Violeta, daca volubilitatea mea intr-o discutie cu un barbat depaseste niste limite care in mintea lui ar fi potrivite, atunci el ma ia drept disponibila?


"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."

Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

da,cam asa...
daca simti ca un "el" intinde coarda inseamna ca a perceput gresit anumite chestii...
eu fac in asa fel incat bat saua sa priceapa iapa!
daca nu pricepe sau mai bine zis se face ca nu pricepe o spun si direct ca nu am nici un fel de jena

Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

quote:
... daca volubilitatea mea intr-o discutie cu un barbat depaseste niste limite care in mintea lui ar fi potrivite, atunci el ma ia drept disponibila?


poate sa te ia drept disponibila si daca nu depaseste... incercarea moarte n-are, nu?

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coltofeanu spune:

Nici eu nu exagerez cu imbracamintea , imi place sa ma imbrac decent , dar imi plac si bluzitele mulate , insa aceasta nu inseamna ca sunt dispobinila ... cu toate ca , uneori ,simt ca privirile barbatilor se opresc in anumite locuri ... Imi plac fustele si pantalonii care pun in evidenta talia , pentru ca nu stiu de ce ar trebui sa o ascund.... din cauza privirilor barbatilor ? Imi pare rau , dar ei raman doar cu privitul.... ca doar nu este pe bani . Acum sa nu va faceti impresia ca sunt frumoasa... nu cred... dar cred ca sunt draguta si ma simt bine in pielea mea si vreau sa arat acest lucru , nu sa ma ascund in nu-stiu-ce haine largi si negre . De asemenea , ma machez cu discretie ... Imi place sa rad , sa zambesc , sa glumesc si cred ca nici asta nu e de rau. E drept ca uneori sunt exigenta cu unele persoane care cred altceva , dar asta este ... sunt scorpion ( zodie , nu ca om ) . Oare nu ne place uneori sa fim admirate ,sa ne simtim intodeauna bine pentru ca aratam asa cum aratam , iar prezenta noastra sa fie placuta privirii ... si e ceva rau in asta ? Daca barbatii cred altceva e treaba lor , nu ??? Eu stiu exact ce simt , cum ma simt si prea putin imi pasa de privirile lor (cu exceptia catorva situatii in care se cam exagereaza... depinde de un anumit gen de barbati ,pe care ii ocolesc ).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dicirstea spune:

Disponibilitatea asta este foarte relativa si vine mai mult din ochii celui care priveste. Unii pot considera pe cineva (nu specific sexele pentru ca e valabila pentru toate)disponibil chiar si numai pentru ca asa si-ar dori ei sa fie.

In tinerete eram stresata pur si simplu de cei care tabarau pe mine cu fel si fel de apropouri, chiar daca nu eram volubila deloc!! eram chiar timida, baietoasa, mama imi spunea chiar ca sunt acritura si ma sfatuia sa mai zambesc din cand in cand ca fug oamenii de mine. Si cand colo era chiar invers.

Dupa ce am divortat, in incercarea de a-mi relua viata imi doream sa arat disponibila, dar fara succes de data asta (ha,ha), cred ca eu de fapt eram prea timida ca sa stiu cum se face treaba asta, chiar erau tipi care imi placeau si nu i-as fi respins. Nu pot sa spun ca nu ma baga nimeni in seama, dar evident, numai ciudatii.

Dupa un timp, chiar ma resemnasem. Dar s-a intamplat sa se transforme o relatie de colegialitate si amicitie (aveam si am amici foarte buni, tipi cu care poti vorbi orice) intr-o casatorie.

Iar pentru Iustina, parca, iti mai trebuie si altceva ca sa transformi o relatie de prietenie in ceva mai mult. Cand l-am cunoscut pe sotul meu ca si coleg, nici nu il vedeam ca pe un potential .. altceva.., pana cand nu a facut el primul pas si a zis ca isi doreste sa petreaca restul vietii cu mine, dupa care a fost ceva natural.
In acelasi timp, am si acum un prieten de familie care imi era amic, din acela cu care discuti orice si te simti f bine si care mi-a spus la un moment dat ca s-a indragostit de mine. Asta in timp ce eram inca cu primul sot. Desi nu imi mergea bine cu sotul i-am spus ca prefer sa divortez din cauza mea nu din cauza lui. A spus ca el nu mai poate continua relatia noastra de amcitie pentru ca isi doreste mai mult si nu poate schimba fi ca inainte si sa il sun dupa ce divortez. I-am spus ca eu nu sun din principiu, daca Dumnezeu vrea sa fim impreuna vom fi. Ne-am mai intalnit intamplator pe strada, ma intreba daca am divortat, ii spuneam "nu" si ne vedeam de drum. La 6 luni dupa ce am divortat ne-am intalnit din nou, am iesit de cateva ori impreuna prin cluburi si ....nu s-a intamplat NIMIC... am ajuns amandoi la concluzia ca nu ne potrivim ca si cuplu (ce ziceti de asta??) si ca nu ar fi o relatie de durata si asa frumoasa ca prietenia noastra. Asa ca am ramas amici si am incercat sa ne cuplam reciproc cu prietenii nostri. Nu am avut succes nici asa, dar am ramas prieteni foarte buni cu tot cu sotii nostri, asa cum probabil vor fi si copii nostri.Fata lor are deja 1 an, dar a mea e pe drum si deja mi-au facut un sac de lucrusoare.

Tot pentru Iustina. Si sotul meu mi-a spus ca o colega de la servici i-a spus ca este indragostita de el, chiar daca stie ca este casatorit. El este o fire comunicativa, glumeata, f placuta, dar nu imi e teama. El mi-a spus ca nu o place ca femeie si ca, chiar daca nu era casatorit, nu ii plac femeile care se ofera pe tava. Ca daca eu as fi fost genul "abordabila" nu i-as mai fi trebuit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

quote:
Originally posted by Elise
Caroseria e relevanta daca evaluezi cit de dezirabil ar fi ca purtatoarea sa fie disponibila. Atit.
Nu spune si daca e disponibila sau nu.




Asa este. Daca insa este etalata pe sub un anume tip de imbracaminte, spune multe.
In plus, mentionarea "caroseriei" in raspunsul meu era in opozitie cu buzele, considerate mai atragatoare pentru barbati, la prima vedere.

poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006

Mergi la inceput