Cum trecem peste o despartire dureroasa?

Tweety7 spune:

Mara azi am citit povestea ta cap coada. Este inutil sa precizez cat de mult m-a impresionat si cat de mult te admir.
Acelasi lucru este valabil si pentru Felicia. Mi-ar placea sa am prietene ca voi. Atat de inteligente, puternice si frumoase sufleteste.
Am sa mai intru la acest subiect, poate ne mai dai ceva detalii legate de acele povesti de dragoste.
Te pup inca o data, cu mult mult drag!

Don't cry, for if you cry your tears might prevent you from seeing some beautiful things ahead of you!

bobocel_07 spune:

Si eu am citit povestea ta pentru a doua oara astazi si mi se pare incredibila.Imi pare bine ca esti sanatoasa si tu si copilasul tau si ma bucur ca ai trecut cu bine peste aceasta despartire.Pacat ca copilasul tau nu il are alaturi pe tatal lui dar are in jurul lui numai oameni care il iubesc.

alexia_07

Hopes spune:

te admir ptr. curajul tau de a trece prin toate furtunile cu fruntea sus.
Ce viata incalcita .
cati ani ai draga mea?

Hopes si www.totsites.com/tot/eduardp" target="_blank">Eduard

saka spune:

Si eu am citit mesajele tale abia azi .
cap & coada .
Sunt chiar placut impresionata de puterea cu care ai reusit sa treci peste aceasta ( frumoasa ) poveste .
te admir si-ti doresc sa ai multa sanatate si putere in continuare . La fel si copilului tau frumoas .
Intamplarea face ca si eu trec acum printr-o situatie ( oarecum ) asemanatoare .
( oarecum ) dar mi-e mult mai greu ( se pare )
te pup . oana .

MissParker spune:

Mara, bine ai revenit cu vesti! Exact cum ma asteptam de la tine, o luptatoare, vad ca esti bine! Bravo!

M-a amuzat copios povestea cu socrela. Dupa motto-ul "never say never", nu? I-a iesit si ei spiritul familiei pe nas... hehehe...

Tweety7, multumesc mult Speram si noi ca din experientele noastre sa mai invete si alte femei ca o despartire, oricat de dureroasa, nu e capatul lumii, ci de multe ori chiar dimpotriva.

Numai bine la toata lumea!

Felicia 9+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

Hopes spune:

miss parker
Am citit povestea marei cap coada, dar in egala masura am citit pe nerasuflate si postarile tale. In acele randuri am vazut ca ai horatat sa nu ai copii. Acu vad ca esti graviduta .
Nu pot decat sa te felicit si sa ma bucur din suflet ptr. eveniment.
Dar cum de ...?

Hopes si www.totsites.com/tot/eduardp" target="_blank">Eduard

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by Hopes
miss parker
Am citit povestea marei cap coada, dar in egala masura am citit pe nerasuflate si postarile tale. In acele randuri am vazut ca ai horatat sa nu ai copii. Acu vad ca esti graviduta .
Nu pot decat sa te felicit si sa ma bucur din suflet ptr. eveniment.
Dar cum de ...?

Hopes si www.totsites.com/tot/eduardp" target="_blank">Eduard

---

Ehei, draga Hopes, e o poveste lunga...

Cert este ca dupa 3 ani de terapie in urma unei copilarii pline de abuzuri din toate punctele de vedere (fizic, emotional, sexual), iarna trecuta eu si sotul meu am inceput sa ne dam seama ca noi nu suntem ca parintii nostri, ca noi traim constient si in armonie cu noi insine, deci unul din motivele pt. care noi hotarasem sa nu avem copii (teama sa nu repetam greselile parintilor nostri) nu prea mai statea in picioare.

Apoi, pe masura ce ne-am recastigat accesul la propriile sentimente si ne-am schimbat perspectiva asupra vietii, am mai reusit sa simtim ca mesajele primite de noi direct sau indirect de la mamele noastre ("Ai un copil, viata ti-e terminata!" sau "Ai un copil, viata e un lant de sacrificii!" etc.) nu sunt catusi de putin adevarate in mod universal, ci doar pt. acei parinti care nu sunt capabili sa-si traiasca frumos, autentic si responsabil propria viata si de aceea sunt nefericiti si dau vina pe copii, carora le fac viata un iad.

Am realizat in sfarsit ca a avea un copil, a da viata unei fiinte careia sa-i daruiesti iubirea ta si tot ce ai tu mai bun este cel mai frumos lucru pe care il putem trai in viata asta. Ingerii nostri pazitori au avut grija ca dorinta noastra sa prinda contur si iata-ma acum in a 10-a saptamana graviduta. Cine ar fi crezut? Asa e viata, in continua schimbare. Si e bine asa.

P.S. Sa-ti traiasca Eduard, ca tare e frumusel

Felicia 9+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

Hopes spune:

Felicia
Povestea ta de viata demna de un film de oscar(din pacate)m-a impresionat, si felul in care tu ai expus-o. Ar trebui sa scrii o carte
Iti doresc sa ai un bebita sanatos si voios, e un norocos ca are o mamica ca tine.

mutumesc si ptr. Eduard, care maiine se sarbatoreste. Face 2 ani si e un nazdravan si jumatate.O sa pun poze noi



Hopes si www.totsites.com/tot/eduardp" target="_blank">Eduard

Miramar spune:

Mara ma bucur pentru tine, ma bucur ca ai reusit sa dai un sens vietii tale, recapatandu-ti independenta.

Miss Parker sunt convinsa ca veti fi niste parinti extraordinari. Ma bucur pentru tine, pentru voi.

serendipindity spune:

Ce mai faceti, dragelor?

Va multumesc tuturor, celor care mi-ati scris si va urez toate cele bune, acum, in pragul Sfintelor Sarbatori de iarna. Traim un timp magic, un timp al minunilor. E vremea sa fim generosi si sa ne deschidem sufletul, sa credem cu toata forta in marea putere a lui Dumnezeu.

Duminica am primit un cadou nepretuit. O bucatzica din panza sfintzita cu care a fost sters altarul Bisericii Sf. Vineri din Drumul Taberei. Mi-a trimis-o mama unui fost prieten, o mama pe care eu am refuzat mereu sa o cunosc, dintr-un principiu stupid: la vremea aceea, gandeam ca nu mai vreau sa cunosc nici o mama de-a nici vreunui prezent sau viitor iubit... Cata ignorantza...

Si totusi... Dumnezeu stie sa arate calea si celor ignoranti. Cand am primit bucatzica de panza sfintita, am stiut ca ceva bun o sa se intample in viatza mea. Nu stiam ce si nici nu consideram ca merit, dar iata... chiar si celor mai nemernici, Cel de Sus le intinde o mana....

A venit Sf. Nicolae. 6 decembrie. Mi-am facut bagajul sa plec acasa la parintzii mei, sa-mi vad copilul. Eram pe picior de plecare, mai lipsea doar sa-mi iau bani la mine. O hartie de 500 de lei noi, atat mai aveam in casa. Vroiam sa o schimb, sa cumpar ceva copilului. N-a fost chip s-o gasesc, desi stiam foarte bine unde am pus-o. Banii parca intrasera in pamant. I-am cautat 2 ore, pana am dat in plans. Si ma gandeam, «de ce nu vrea Dumnezeu sa plec astazi din Bucuresti, de ce vrea sa mai raman o seara, o sa se rastoarne autocarul?????????» In toata nebunia aia, cu bagajul la usa si lucrurile din dulapuri insirate prin toata camera, am inceput sa plang in hohote. Pana n-am mai avut lacrimi. Simteam deja ca ma ia cu lesin cand am pus mana pe telefon si mi-am sunat fostul logodnic, pe tatal copilui meu. Ce mi-a venit, asa, din senin, nu stiu. Nu mi-a raspuns. Disperata, am sunat-o pe mama lui. M-a simit la telefon ca eram termianta si s-a speriat, a crezut ca s-a intamplat ceva cu copilul. Am linistit-o cat am putut, eu vroiam sa vorbesc cu fiul ei, nu cu ea... N-am reusit sa-i spun prea multe, doar am intrebat-o ce are baiatul ei de nu-mi raspunde la telefon, oare chiar nu-i pasa de copilui lui? Am auzit-o spunand doar atat : “sunt alaturi de tine” si convorbirea s-a intrerupt. Ramasesem fara credit. Jumatate de ora mai tarziu, mi-a sunat telefonul... Era tatal copilului meu. N-am retinut din toate conversatia decat fraza asta : «Am vrut sa te sun azi toata ziua, dar parca sunt lovit cu parul», apoi «hai sa ne vedem acum, sa-i luam ceva copilului». Ne-am intalnit in fata unui hipermarket, ne-am plimbat vreo 2 ore printre rafturi si a umplut un cos cu haine si jucarii, de vreo 4 milioane jumate. Apoi am luat cina impreuna, am ras, am vorbit de parca ne vazusem ieri, m-a dus acasa, mi-a mai lasat 2 milioane si mi-a promis ca va face tot posibilul sa vina sa-si vada copilului.

Cand am urcat in casa, dupa 5 ore de cumparaturi si stat la taclale, eram deja epuizata. M-am apucat iar sa cotrobai prin dulapuri, dupa afurisita aia de hartie de 500 de ron, pana am simtit ca-mi plesneste capul. Am dat plapuma la o parte de pe pat si am ramas muta! Ma uitam la bani si ma intrebam: visez? sunt proasta? m-a lovit trenul?

Am intrat pe internet si, in cateva minute, am si primit o invitatie de la el, sa-i dau accept in lista de messenger. I-am trimis poze cu baiatul nostru si i-am spus ca am gasit banii. S-a amuzat cand i-am zis unde, sub saltea! “Vezi, daca ii gaseai la timp, nu ne mai vedeam!”

Nu-l mai iubesc, nu ma mai iubeste. Dar avem un copil impreuna. Si a venit momentul sa facem echipa. Am refuzat tot timpul sfaturi de genul: «Da-l in judecata, cere-i pensie alimentara, mama lui de nemernic!» M-am incapatanat sa cred ca se va responsabila singur, mi se parea mai corect asa, decat sa ma tiganesc cu el la tribunal. In seara asta, am facut pace. Nu ne mai intereseaza trecutul, fiecare cu pacatele lui, nimeni nu scapa nejudecat. Nu mai putem schimba nimic din tot ce a fost, dar putem face mult bine pe viitor. Bune intentii sa fie, ca in rest, belelele curg garla!

Nu imi fac iluzii. Cred doar in bunul Dumenezeu! Sa va ajute la toti! Sa fiti binecuvantati! Amin!

P.S. Felicia, sarcina usoara, sa-ti dea Dumnezeu un bebe frumos, destept si sanatos!