Cum trecem peste o despartire dureroasa?

dicirstea spune:

Dupa cum am mai zis: Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce! Acum ai sa vazi cat de puternica ai devenit si cat de usor iti va parea sa gesesti rezolvari la problemele ce ti se vor mai ivi.

Mult succes in continuare si fii increzatoare ca totul va fi bine. Vei avea mare succes in tot ceea ce faci pentru ca acum nimic nu te mai poate dobora.

gianina_calu spune:

Mara!
Draga de tine ai trecut prin atatea incercari grele si e bine acuma sa incerci sa te axezi pe lucrurile bune din jurul tau, in primul rand pentru fiul tau si pentru tine, caci meritati amandoi ce e mai bun!
Asa se intampla, cred, cand nu ai puterea sa zici un NU final unui lucru daunator pentru tine, dar totodata, care ti-a adus candva multa fericire, sa ti se dezvaluie partea cea scunsa si cea mai dureroasaa unui om, dar este mai bine pentru tine ca s-a intamplat asta acum si nu mai tarziu. E imbucurator ca ai facut aceasta alegere si cu inima si cu ratiunea.
Acum iti trebuie doar o "supa de pui pentru suflet" si sper s-o gasesti si sa-ti fie drumul macar de aici inainte presarat cu mai multe bucurii decat pana acum!
Nu stiu daca te ajuta cu ceva ceea ce am sa spun, dar in viata trebuie sa platim un anumit pret pentru integritatea noastra morala, asemenea celui care l-ai platit tu acum!
Va doresc numai bine si tie si fiului tau, sa aibe grija bunul dumnezeu de voi!
Va pup!

anca74 spune:

Mara, biata de tine, imi pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat. Tot ce pot sa-ti spun este ca in scurta vreme vei privi in urma si-ti va parea totul ca si cand s-ar fi intamplat acum o vesnicie. Probabil nici nu-ti va veni sa crezi ca ai fost tu protagonista in acest trist spectacol.

Fruntea sus! E si maine o zi. Tot ce-i bun ti-e pus deoparte.

A_Iulia spune:

Gustul infrangerii este amar, fara indoiala. Dar ai pierdut o batalie, nu si razboiul. Aduna-ti fortele, odihneste-te, trage invataminte din ce-a fost si priveste increzatoare spre viitor. A fost doar o lectie pe care a trebuit s-o iei de la viata. Invata ceva din asta.

Cam asa ceva mi-au zis mie prietenii odata. Imi imaginez prin ce treci...pot sa-ti spun doar ca peste ceva timp vei fi fericita cu adevarat.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

MissParker spune:

Mara, si

Esti o luptatoare si nu ma surprinde deloc deznodamantul acesta, cu tine ca invingatoare. Ti-ai invins propriile iluzii si slabiciuni, ti-ai aratat in primul rand tie insati ca nu te prabusesti atat de usor. Esti de admirat! Iti doresc mult succes in noile proiecte la care lucrezi si sa auzim numai de bine!

Sa dea Dumnezeu ca si alte fete sa invete din experienta ta si sa nu se lase calcate in picioare de barbati care nu le merita.

Toate cele bune tie si lui bb!!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

gerylu spune:

E clar ca nu te mai iubeste.Nici tu nu cred ca-l mai iubesti, ai facut doar o obsesie pentru el.
Gandeste-te la tine si la copilul tau, la ce mai bine pentru voi.
Gelozia nu duce la nimic bun.Daca esti geloasa nu iseamna ca iubesti.

Luminita

She spune:

Mara..iti multumesc ca ai scris..Si te salut din mers!

violeta69 spune:

Mara,plange tot sufletul meu cu tine....parca am retrait durerea mea!
Dumnezeu va avea grija de tine!
sa ai incredere in El!




Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

zepellina spune:

pentru curajul tau
Am ctit in prima postarea subiectului, ca tu te rogi...poate ca Dumnezeu ti-a aratat acum ca...nu e omul potrivit pentru tine.
Dumnezeu sa va ajute, sa fiti linistiti si sanatosi

zepellina

serendipindity spune:

Remember me?

Buna, dragilor, ce mai faceti? A trecut ceva timp de cand nu v-am mai scris... traiesc, inca! Si sunt bine, cat de cat! N-am innebunit, nu am picat in depresie atat de jos incat sa nu ma mai pot ridica, din contra, zambesc, ma bucur de tinerete, am o viatza activa si, lucrul cel mai important, am o mandrete de copil, sanatos si destept.

De ce v-am scris tocmai azi? Pentru ca azi mi-am adus aminte de fostul meu logodnic. Si nu pentru ca as fi cazut in butoiul cu melancolie blegoasa, ci pentru ca am aflat noutati despre el. De la un prieten de-a lui, evident, ca de la el n-am mai primit nici un semn de viatza din 16 februarie a.c. Si am zis ca poate sunteti curiosi sa mai aflati de una, de alta...

Ce mai face asadar tatal copilului meu? Pai, nu prea multe: firma ii merge asa si asa, din cauza comenzilor putine, calcaiele i s-au cam racit, nu le mai are asa de aprinse, iar ex-soacra se pare ca nu-si mai suporta consortul si vrea sa se desparta de el. Ultima barfa: e hotarata vina in Bucuresti, sa se mute la fi’su!!! Ea, o militanta convinsa pentru familie, ea, cea care m-a acuzat ca nu stiu sa-mi tin barbatul langa mine si ca nu am spiritul familiei in sange, ea, tocmai ea a ajuns sa clacheze...

Ce mai fac eu? Cresc, odata cu copilul meu, ne maturizam impreuna. Mi-e dor de el, ca sta cu parintii mei si nu apuc sa stau mai mult de 7 zile pe luna cu el. In rest, imi vad de viatza mea, cunosc oameni noi, ma bucur de prietenia si apreciarea lor. Am si povesti de dragoste, povesti de film, chiar daca nu se termina cu nunti ca-n povesti, dar astea fac obiectul unui alt capitol.

Va pup!
Toate cele bune!