credeti e normal?

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

quote:
Originally posted by casandra


Vorbesti de copilul care moare micut intr-o familie saraca. De unde stii tu ca sentimentele care au incoltit in inima mamei in cele 9 luni de sarcina nu i-au curatat inima? De unde stii ca, daca ar mai fi trait pruncul, nu i-ar fi aruncat in deznadejde? Cum putem sti noi mai bine decat Dumnezeu, de ce are nevoie fiecare?





Eu cam inteleg din cele ce spui ca mintuirea mamei se intimpla prin suferinta copilului. Inteleg ca e presupunere, dar nu raspunde intrebarii de ce i se intimpla toate astea copilului. Pentru ca parintii pot alege mintuirea si toate celelalte in modul in care vor ei, copilul insa nu poate fi insa intrebat virtual daca accepta saracia si foametea pentru mintuirea parintilor. Si nici inocenta nu mai pot invoca parintii de cind s-a inventat abstinenta, calugaria...etc toate metode aprobate de BO. Iar faptul ca acel copil a scapat unei soarte mai rele prin moarte nu stiu cit poate fi o consolare pentru nimeni. Si mai putin o explicatie (ramine doar o presupunere mai trista decit durerea pierderii in sine)
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

----------------
Eu cam inteleg din cele ce spui ca mintuirea mamei se intimpla prin suferinta copilului.
----------------
Nu, nu prin suferinta copilului, ci prin dragostea ei pentru copil.

----------------
Inteleg ca e presupunere, dar nu raspunde intrebarii de ce i se intimpla toate astea copilului.
----------------
Eu nu sunt teolog. Pot sa iti spun cum am inteles eu lucrurile. Copilul se naste cu o intreaga istorie in spate. Contextul in care se naste i-l pregatesc parintii, bunicii, stratbunicii, sta-strabunicii, prin modul in care acestia au ales sa isi traiasca viata, cu sau fara Dumnezeu. Botezul il spala de raspundere, ii ia din carca pacatele nespalate ale stramosilor lui, dar nu il poate scoate din context. E in acelasi loc, s-a nascut cu aceleasi date, dar este despovarat.

-----------------
Pentru ca parintii pot alege mintuirea si toate celelalte in modul in care vor ei, copilul insa nu poate fi insa intrebat virtual daca accepta saracia si foametea pentru mintuirea parintilor.
-----------------
Cu adevarat noi nu alegem cum sa ne mantuim, ci alegem daca indeplinim sau nu poruncile Domnului.

----------------
Si nici inocenta nu mai pot invoca parintii de cind s-a inventat abstinenta, calugaria...etc toate metode aprobate de BO.
----------------
E adevarat ca BO aproba abstinenta, calugaria, dar nu le poate impune nimanui. Si nici nu trebuie sa le impuna. Nu toti putem trai in abstinenta sau la manastire. Iar o abstinenta incrancenata, izvorata din dorinta de a nu mai avea copii, nu are nimic crestinesc in ea. E doar o metoda de a te opune lui Dumnezeu. Si la ce ajuta, in cazul asta? Nu vei mai avea copii, dar cum mai poti spera la ajutorul lui Dumnezeu, daca nu ai incredere ca El ?

----------------
Iar faptul ca acel copil a scapat unei soarte mai rele prin moarte nu stiu cit poate fi o consolare pentru nimeni. Si mai putin o explicatie (ramine doar o presupunere mai trista decit durerea pierderii in sine)
----------------
Nu stiu ce sa spun despre asta, doar ca noi intelegem prea putin din ceea ce ni se intampla. Si mai stiu ca singurul lucru despre care nu ne putem indoi ca o sa ni se intample, este ca vom muri. Ce putem spera, este sa fie in cel mai bun moment pentru mantuirea noastra, moment pe care doar Dumnezeu il stie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

quote:
Originally posted by casandra


E adevarat ca BO aproba abstinenta, calugaria, dar nu le poate impune nimanui. Si nici nu trebuie sa le impuna. Nu toti putem trai in abstinenta sau la manastire. Iar o abstinenta incrancenata, izvorata din dorinta de a nu mai avea copii, nu are nimic crestinesc in ea. E doar o metoda de a te opune lui Dumnezeu. Si la ce ajuta, in cazul asta? Nu vei mai avea copii, dar cum mai poti spera la ajutorul lui Dumnezeu, daca nu ai incredere ca El ?




Ma refer la abstinenta care rezulta din judecata minima a posibilitatilor de a avea grija de acel copil, nu la cea oarba dictata de propriile alegeri.
In orice moment al vietii de la nastere pina la moarte exista interventia divina anticipata. dorita...etc, dar a te apuca de un lucru clar peste puterile personale cu credinta numai in ajutorul divin e ca si cum te-ai arunca de pe stinca gindind ca orice s-ar intimpla e vointa divina. Un pic mai rau chiar, ca aici nu e vorba de tine personal ci de alegerile pe care le faci pentru viata altuia.
Nu judec un caz anume si pe nimeni ci mai degraba o idee. Aceea ca numai neputinta trebuie lasata lui Dumnezeu, pentru restul trebuie sa-ti folosesti proprii neuroni, inima si ceilalti muschi.
Zic io,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Andrada, sunt perfect de acord ca, daca ai un copil minor, trebuie sa ai grija de el, si ca poti face mult mai multe decat crezi.

Nu stiu cum poti decide tu ca nu vei avea posibilitati minime de a creste un copil care ar urma sa se nasca, cu voia Domnului. Inseamna ca esti decis ca nu vrei sa te ocupi de copil, si, in cazul asta, esti de la inceput impotriva lui Dumnezeu, care vrea sa iti educi si ingrijesti copiii pe care ti-i daruieste.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Qamar spune:

mai bine un copil dorit la momentul potrivit, decat unul nedorit..asa, din senin....


Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)

BebeBlog-Cooking for my Baby

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra
Dumnezeu nu ne daruieste copii ca rasplata pentru buna purtare, cel putin nu tuturor, poate doar unora, Celor mai multi, ni se daruiesc copii ca sa ne lucram mantuirea, prin nastere de prunci, prin grija pe care le-o purtam, prin dragostea care rasadeste in noi odata cu copilul, dragoste care ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Si, prin aceasta dragoste, ne putem schimba comportamentul, intr-unul mai placul Lui. In fine, un copil nu e bonus.



Scuza-ma, Casandra, dar din ceea ce zici tu reiese ca un copil nu e un bonus, ci un instrument. Intrumentul propriei noastre mantuiri. Si chiar daca ne-am accepta copiii pe post de instrumente, de cand mantuirea sta in cantitate? Deci, cum e? Cu cat faci mai multi copii, indiferent cat sunt de flamanzi si de murdari si vai de capul lor, cu atata esti mai aproape de mantuire? Interesant...

quote:

Despre cata minte are fiecare si cum se protejeaza, daca se protejeaza, e inutil sa te exprimi. In primul si in primul rand, pentru ca NU esti Dumnezeu, nu cunosti nimic despre sufletul altuia, n-ai pus nimic in el, ca el sa aiba de ce sa iti dea socoteala.


Daca consecintele faptelor altuia afecteaza societatea in care traiesti, eu cred ca ai tot dreptul sa te exprimi. Daca e util sau inutil, e alta poveste.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra
Nu stiu cum poti decide tu ca nu vei avea posibilitati minime de a creste un copil care ar urma sa se nasca, cu voia Domnului.



Iti dau eu o idee: cand vezi ca nu ai ce manca si cu ce te imbraca nici tu insuti, cred ca nu e o idee buna sa te apuci de facut copii. Nici macar animalele nu fac pui ca sa-i lase apoi in voia sortii, pana si ele ii ingrijesc pana cand se pot descurca singuri. O fi placut lui Dumnezeu sa faci copii si sa ii lasi apoi la mila publica, dimpreuna cu tine insuti/insati? Mie mi se pare ca mila lui Dumnezeu se poate cobori asupra acelor copii nevinovati, in nici un caz asupra ta ca parinte iresponsabil.



S-a pus intrebarea cum poti sa faci copii cu indolenta. Sunt multe "tehnici". Pana la urma, cata vreme ai la dispozitie mijloace contraceptive neabortive, alegerea este a ta. Dumnezeu nu spune nicaieri ca trebuie sa ai un anumit numar de copii sau ca trebuie sa faci un copil pe an. Celulele reproducatoare masculine care se pierd au acelasi bagaj genetic ca orice alta celula din corpul respectivului individ, cat despre cele feminine, se pierde una pe luna indiferent ca vrem sau nu vrem, in fiecare luna in care nu se concepe un prunc. "Scanteia", daca vreti, apare abia in momentul in care cele doua celule reproductive de sexe opuse se contopesc si dobandesc astfel potentialul de a deveni orice alt fel de celula necesara dezvoltarii embrionului. Si chiar si atunci, embrionul ala se poate pierde fara ca noi sa stim macar. In situatia in care femeia accepta ca nu e facuta sa fie gravida permanent sau aproape pe tot parcursul perioadei ei fertile, incepe sa conteze mai putin daca te protejezi cu calendarul, cu prezervativul sau cu abstinenta, rezultatul e identic, fie in cazul sexului masculin, fie al celui feminin: celule reproductive care se pierd si potentialitati de concepere irosite. Deci, dupa parerea mea, singura atitudine "curat" crestineasca conform rationamentelor vehiculate pe aici este aceea de a face copii ori de cate ori se nimereste, fara abstinenta, fara calendar, fara nici un fel de gand. Oricine nu o adopta, chiar si cu abstinenta de se "protejeaza", e in aceeasi oala. In momentul in care ai acceptat ca nu doresti sa ai atatia copii cati iti da Dumnezeu cu adevarat, adica sa faci sex cu partenerul tau ori de cate ori ai sansa de a concepe, dar lasi sa "se intample" lucrurile si te trezesti depasit apoi de evenimente, se cheama ca esti iresponsabil si ca faci copii cu indolenta. Cu alte cuvinte, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista.

Alta chestiune, si inchei: se spune aici ca ne mantuim prin grija si dragostea pt copiii nostri. Cam cata grija si dragoste poti oferi unui copil atunci cand ai 12? Stim foarte bine ca in orice familie, oricat de cumsecade ar fi ea, de la 3-4 copii in sus copiii aia incep sa se creasca unii pe altii, pt ca ziua are 24 de ore pt fiecare. Deci, cum ramane cu mantuirea noastra prin dragoste si grija parinteasca?

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mate spune:

[quote]Originally posted by fdoina
mate, zau ca habar n-ai despre ce vorbesti,[quote]


Fdoina,nu ma cunosti dar iti permiti sa jignesti,nu-ti spun sa-ti fie rusine,ai un mare ignor de la mine si te sfatuiesc sa faci la fel




Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
Osama

Cine da din coate...departe ajunge...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

-------------
Scuza-ma, Casandra, dar din ceea ce zici tu reiese ca un copil nu e un bonus, ci un instrument. Intrumentul propriei noastre mantuiri.
-------------
Catalina, in rai, Adam si Eva nu au avut copii. Copii au avut doar dupa cadere, ne place sau nu, ca prin dragostea pentru proprii copii sa se apropie de Dumnezeu si, da, asa cum spui, sa se mantuiasca.

----
Si chiar daca ne-am accepta copiii pe post de instrumente, de cand mantuirea sta in cantitate? Deci, cum e? Cu cat faci mai multi copii, indiferent cat sunt de flamanzi si de murdari si vai de capul lor, cu atata esti mai aproape de mantuire? Interesant...
------
Ei, asta n-am zis-o eu, si nici nu e adevarat. Mantuirea se obtine prin acceptarea cu credinta, a vointei lui Dumnezeu. Nu esti intr-o cursa cine face mai multi copii, poate Dumnezeu nu iti da nici unul si te mantuiesti, pentru curatia inimii, sau poate ai 20 si nu te mantuiesti, pentru ca, la fiecare pas, cartesti si esti vesnic nemultumit.


-----------
Daca consecintele faptelor altuia afecteaza societatea in care traiesti, eu cred ca ai tot dreptul sa te exprimi. Daca e util sau inutil, e alta poveste
------------
Cum poate afecta societatea daca tu te protejezi sau nu? Nu traim in China, iar Ceausescu a cazut de cativa ani buni.

-----------
Iti dau eu o idee: cand vezi ca nu ai ce manca si cu ce te imbraca nici tu insuti, cred ca nu e o idee buna sa te apuci de facut copii. Nici macar animalele nu fac pui ca sa-i lase apoi in voia sortii, pana si ele ii ingrijesc pana cand se pot descurca singuri. O fi placut lui Dumnezeu sa faci copii si sa ii lasi apoi la mila publica, dimpreuna cu tine insuti/insati? Mie mi se pare ca mila lui Dumnezeu se poate cobori asupra acelor copii nevinovati, in nici un caz asupra ta ca parinte iresponsabil.
-----------
Revenim la aceeasi intrebare, cine il face pe copil? Daca Dumnezeu iti da copil, inseamna ca ai nevoie de acel copil, indiferent de crezi tu, sau ceilalti.
Placut lui Dumnezeu nu este sa fii la mila publica, sau sa iti lasi copiii de izbeliste, daca el te-a inzestrat cu sanatate si putere de munca. Daca nu esti sanantos, si esti la mila publica, inseamna ca asa a vrut Dumnezeu sa fii, pentru a le da celorlalti prilej de milostenie, iar cei care trec pe langa tine si intorc capul vor fi intrebati: "Am fost insetat si nu mi-ai dat,...."

-------------
Deci, dupa parerea mea, singura atitudine "curat" crestineasca conform rationamentelor vehiculate pe aici este aceea de a face copii ori de cate ori se nimereste, fara abstinenta, fara calendar, fara nici un fel de gand. Oricine nu o adopta, chiar si cu abstinenta de se "protejeaza", e in aceeasi oala.
-------------
100% de acord cu tine.

----------------
In momentul in care ai acceptat ca nu doresti sa ai atatia copii cati iti da Dumnezeu cu adevarat, adica sa faci sex cu partenerul tau ori de cate ori ai sansa de a concepe, dar lasi sa "se intample" lucrurile si te trezesti depasit apoi de evenimente, se cheama ca esti iresponsabil si ca faci copii cu indolenta.
----------------
Aici se discuta de cum se vede problema cotraceptiei dpdv crestin. Daca accepti ca nu vrei sa ai cati copii iti da Dumnezeu, nu are rost sa te intrebi care metoda e mai placuta lui Dumnezeu, ca nici una nu-i placuta. Dar nici in cazul descris de tine, nu esti tu cel care face copii, chiar daca esti indolent, deci NU FACI COPII cu indolenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by cataghe

quote:
Originally posted by casandra
Nu stiu cum poti decide tu ca nu vei avea posibilitati minime de a creste un copil care ar urma sa se nasca, cu voia Domnului.

Iti dau eu o idee: cand vezi ca nu ai ce manca si cu ce te imbraca nici tu insuti, cred ca nu e o idee buna sa te apuci de facut copii. Nici macar animalele nu fac pui ca sa-i lase apoi in voia sortii, pana si ele ii ingrijesc pana cand se pot descurca singuri. O fi placut lui Dumnezeu sa faci copii si sa ii lasi apoi la mila publica, dimpreuna cu tine insuti/insati? Mie mi se pare ca mila lui Dumnezeu se poate cobori asupra acelor copii nevinovati, in nici un caz asupra ta ca parinte iresponsabil.
Omeneste gandind,zic la fel.Pe de alta parte,daca unii n-ar face copii de care nu vor ulterior sa aiba grija,n-ar mai fi copii de infiat pentru cei care au posibilitati materiale,dar nu pot avea copii.Deci noi gandim omeneste,dar Dumnezeu face altfel socotelile.Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

Mergi la inceput