sens divin ?
Raspunsuri - Pagina 2
irina.c. spune:
Many Hope,credinta noastra ortodoxa spune ca Dumnezeu ingaduie necazul spre mantuire,asa scrie si in Sfanta Scriptura,si eu asa cred.Nimanui nu-i plac necazurile,dar toti au parte de ele,in masura mai mare sau mai mica-ferice de cei care le rabda fara sa carteasca,fara sa se planga,cu incredere in Dumnezeu!Hristos a suferit,Sfintii au suferit,noi suferim-mantuire fara suferinta,si fara moarte nu exista.
Adica la Sfintii Apostoli nu erau toate in randuiala deplina,ii parasise ingerul lui Dumnezeu,de au rabdat chinuri,batai,foame ,lanturi,boli,morti naprasnice?Si moartea e pedeapsa sau trecere la cele vesnice,la Hristos?Nu stiu de unde scoti ca noi chemam necazuri peste cei dragi,ca sa-i indreptam,vad ca fabulezi din greu.Ti-as sugera sa citesti cu atentie ce-a scris fiecare inainte de a da raspunsuri lipsite de suport real.Nu e prima oara cand faci acest lucru,ti s-a mai atras atentia.
Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
fdoina spune:
Moama, ce de-a filosofie
Pana la urma eu am inteles ca intrebarea Elisei era daca exista sau nu vreun Dumnezeu...Ca daca exista, mie mi se pare clar ca lumina zilei ca nici dracii, nici ingerul pazitor, nici alte terte interventii nu pot sa ne dea nici o secunda de viata in plus fata de cat a hotarat El pentru fiecare. Se indoieste cineva ca El hotaraste cand si cum moare fiecare? Iar daca El si Viata vesnica exista, vorba Irinei, de ce trebuie sa privim mereu moartea ca o pedeapsa?
Elise, eu cred ca exista. Care sunt ratiunile sale, e greu de stiut. Un Parinte spunea ca Dumnezeu , in marea Lui iubire de oameni, ia fiecare suflet in clipa cand e cel mai pregatit pentru aceasta. Cand e pregatit sa-L vada pe Dumnezeu. Intelepciunea populara zice ca Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat poate duce. Ma gandesc ca unii oameni Il gasesc pe Dumnezeu in momentele de disperare, de suferinta, si pot duce o cruce grea a necazurilor. Altii insa, in suferinta nu gasesc decat deznadejde, si se inraiesc, se indeparteaza de Dumnezeu. In schimb, Il regasesc in momentele fericite, in ganguritul unui nou nascut, in zambetul persoanei iubite. Poate ca prietenii tai, in sinuoasa traiectorie a vietii lor pamantesti, s-au aflat acum in punctul cel mai apropiat de Lumina .
Nu fi trista, fa o rugaciune si pomeneste-i la Sfintele Slujbe ale Bisericii
aelita spune:
elise ,imi pare tare rau pt prietenii tai,si pt bebelus, sincere condoleante !!
ne e foarte greu sa intelegem asa ceva,si mai ales,durerea e imensa ca sa putem gasi un sens.
dar un sens exista.
eu cred ca toi murim intr-o zi,unii prea devreme,si nu cred ca putem schimba ceva.unii au un drum mai lung,altii mai scurt,nu stiu de ce,dar desigur candva vom intelege .
moartea nu o consider o pedeapsa,desi nu e ceva cu care ne putem impaca.
unii mor devreme,altii mor fericiti,altii singuri si tristi.sigur exista un raspuns dar noua ne e greu sa il vedem.
oricat de fericiti ar fi ei acolo,pe noi aici ne doare,pt ca stim ca e o despartire definitiva.
nu cred ca dumnezeu sau cineva a asteptat zece ani ca ei sa fie fericiti pt a le da in cap apoi. asa a fost viata lor, si buna si rea,poate ca toti am vrea sa putem fi fericiti,daca nu se poate altfel,macar in ultimele clipe !
irina.c. spune:
quote:Elise,sunt sigura ca Dumnezeu te intelege si la momentul potrivit te va mangaia si te va linisti.Eu ma gandesc de exemplu la Sf. Ioan Botezatorul-a fost prooroc,era foarte apropiat de Dumnezeu,facea doar voia Lui.Si cum a fost sfarsitul sau?Intr-o inchisoare a lui Irod,si apoi i s-a taiat capul.Care au fost gandurile Sfantului prooroc oare?
Originally posted by Elise
O sa imi ia timp sa ma obisnuiesc cu ideea, si sa nu ma revolte... as vrea sa nu ma revolte dar nu pot si nu cred ca Dumnezeul meu, care a facut minuni, a permis asta.
Multumesc pentru sprijin.
Elise
In astfel de momente se vede daca Il urmam pe Dumnezeu pentru ceea ce este El,sau pentru ceea ce dorim/speram/imaginam noi sa fie El.Irina si
bb Ilinca(26 aprilie '04)"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
ManyHope spune:
OFF TOPIC ! 
(ce scriu eu adica...ar fi...chipurile...)
quote:
Originally posted by irina.c.
Many Hope ... Hristos a suferit,Sfintii au suferit,noi suferim...
Adica la Sfintii Apostoli nu erau toate in randuiala deplina,ii parasise ingerul lui Dumnezeu,de au rabdat chinuri,batai,foame ,lanturi,boli,morti naprasnice?
OOOOOOF...CINE V-A SUCIT MINTZILE DE NUMITZI AMARUL DULCE SHI DULCELE AMAR? DE CONSIDERATZI RAUL CA BINE SHI BINE CA CEVA RAU? ... 'norocu-i' ca nu facetzi asta permanent ci doar ocazional...dar shi ocazional tot e muuult prea "frecvent vehiculata" aceasta inversiune distructiva sa stitzi!
(pai mai Irina...care recunoshti ashadar ca necazurile nu sunt ceva bun, nu merita slavite shi sa li se aduca inchinare shi pomenire shi sa li se slujeasca shi sa fie semanate,prashite,udate, recoltate shi raspandite/inmultzite! ... itzi repet ca unele asociatzii care le faci tu sunt... cumplite , iar daca ai citi tu cum ar trebui chiar cuvintele care singura le scri, tzi-ai da negreshit seama...da ceva te tzine presupun io!
pai mai Irina, "Sfintzii Apostoli" de care ai pomenit tu - ca "argument suprem probabil"! - oare au murit "pe mana lor"? da, au incheiat multzi in chip napraznic existentza pe lumea asta, insa a fost ceva accidental? ca in nefericitul asta caz pe care sa-l deplangem inca! ori cumva cineva inadins le-a cauzat acele suferintze?...un "cineva" care a primit "putere sa se atinga" de Sfintzii LUI? dupa cum este scris.
NUU seamana situatziile ce tu Irina le asociezi, cat se poate de artificial shi de fortzat, cum nu se potriveshte o fructa ce cade din copac necoapta, ca pomul nu o mai poate duce, cu alta poama necoapta ce mana de om o rupe din pom shi n-o lasa sa ajunga la coacerea ei...chiar daca aparent, puse una langa alta inadins...ai zice de priveshti superficial, ca aceiashi soarta au avut amandoua!)
quote:
Si moartea e pedeapsa sau trecere la cele vesnice,la Hristos?
(nu sti tu lucrurile astea oare? pentru unele persoane moartea e trecerea in veshnicia cea de Sus, pentru altele e trecerea in "veshnicia cea de jos"...adica "e pedeapsa"=cum ii zici tu!... eu o numesc ca shi "dreapta rasplatire" sau "cuvenita rasplata dupa fapte"!)
quote:
Nu stiu de unde scoti ca noi chemam necazuri peste cei dragi,ca sa-i indreptam,vad ca fabulezi din greu.
(din observatzii concrete,directe shi indirecte, din constatari reale "le scot", le-am vazut adica prac-ti-ca-te taman acolo unde tu nu le recunoshti c-ar fi...decat arareori shi numai "partzial-color".
... de ce oi crede tu ca ar trebui cosmetizata realitatea,respectiv de ce o femeie nemachaita nu ar fi la fel de iubita ca alta complet machiata... tu sti!)
quote:
Eu ma gandesc de exemplu la Sf. Ioan Botezatorul-a fost prooroc,era foarte apropiat de Dumnezeu,facea doar voia Lui.Si cum a fost sfarsitul sau?Intr-o inchisoare a lui Irod,si apoi i s-a taiat capul.
(ba nicidecum Irina: confunzi "marfa cu ambalajul"; Sfantul Ioan Botezatorul a fost shi atunci/acolo exact Acolo unde a vrut el sa se pastreze: in Dragostea LUI! in cinste shi dreptate shi in ne-compromis inaintea Cerului shi a lumii asteia ,iar ca a ajuns in inchisoare aruncat acolo de alte fortze sau ca i s-a curmat firul vietzii prin uneltire...desigur ca in ce-l privea pe el nu avea de ce sa-i para rau sau sa fie nefericit, ca nu avea nici o vina in tot ce i se intampla pentru ca "voia LUI facea"! cum ai spus-o.)
(
)quote:
Originally posted by fdoina
...Se indoieste cineva ca El hotaraste cand si cum moare fiecare?
(eu. ...euuuu NU ma indoiesc ca "EL ar hotara cand shi cum moare fiecare" shi mai ales cine traieshte cu Viatza de le EL shi de ce! ci
pot spune chiar ca am cunoshtintza ca nu-i asha defel! caci faptul ca EL stie dinainte despre aceste lucruri, este cu totul altceva cu impresia/convingerea falsa,omeneasca, cum ca EL le-ar determina/comanda shi chiar executa! = amesteci! confunzi! II atribui ce nu-I apartzine sa sti!)
quote:
Iar daca El si Viata vesnica exista, vorba Irinei, de ce trebuie sa privim mereu moartea ca o pedeapsa?
(aici ai dreptate: n-ar trebui! ...daaaar...dar daca pentru cele mai multe suflete asta chiar shi este, cam ca ce ai zice tu c-ar trebui s-o privim? sa folosim cumva o "mascara"?)
(
)
Banti spune:
Elise, imi pare tare rau pentru aceasta pierdere. Nu exista cuvinte sa exprime o astfel de durere. Nu putem intelege de ce se intimpla astfel de tragedii, si pina sa putem accepta pierderea e normal sa ne razvratim impotriva sortii, si chiar a lui Dumnezeu. Cred ca si Dumnezeu intelege trairile noastre. Va veni o zi in care vom intelege. Gindeste-te ca sint toti 3 si au murit fericiti. Era mai tragic ca unul sa fi suprvietuit, nu cred ca ar fi rezistat durerii. Am citit o carte in care un barbat si-a pierdut mama, sotia si fiica de 4 ani si a ramas singur sa creasca inca 3 copii. E o carte extraordinara, m-a impresionat mult cum dupa ani de depresie si deznadejde el a gasit puterea sa mearga mai departe. Cu o zi inainte de a muri, sotia lui ii spuse la fel ca e foarte fericita. Nascuse 4 copii, dupa 12 ani de infertilitate cind nici un doctor nu le daduse nici o sansa de a avea copii in mod natural. Dar ei credinciosi nu au pierdut speranta. A avut totusi parte din plin de bucuria de a fi mama.
Mie mi-au ramas intiparite in memorie cuvintele pe care le-a scris o mama pe crucea fiului ei impuscat de un nebun: "Viata nu este dreapta, dar Dumnezeu este bun".
Ioana - de 3 x mami
irina.c. spune:
din cuvintele Sfintilor Parinti:Daca vei intelege ce zice Scriptura, ca "in tot pamantul stapanesc judecatile lui Dumnezeu", orice intamplare ti se va face invatator spre cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii bine placuti si totusi incercati. E drept ca s-a scris: ,,Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti,,. Dar tot asa s-a scris: ,,Cei ce voiesc sa traiasca cucernic in Hristos, prigoniti vor fi,,. (Marcu Ascetul)Dupa ce a venit incercarea, nu intreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu multumire, fara intristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie intai ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cand trebuie sa le dea inapoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, intru nimic scarbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru inapoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi inapoi. (Antonie cel Mare)Moartea, de o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavand-o in minte, moarte ii este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
Elena spune:
quote:
Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie intai ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cand trebuie sa le dea inapoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta,
Doamne, Irina, cumplit citat ai mai ales !!
e usor sa dai copy/paste, dar nu lua si tu de bune chiar toate aberatiile unora :(( probabil ca acest om care a putut sa scrie asa ceva nici nu a avut copii, dar vad ca a fost gata sa dea lectii altora sa nu se socoteasca nefericiti pentru pierderea copiilor, ci chiar sa fie recunoscatori. Dar cum ar trebui, Irina, sa se socoteasca ? cumva fericiti ? sa dea si o 'petrecere de recunostinta' ca i-au murit copiii ?? Asta este 'indemnul crestinesc' pe care trebuie sa-l dam celor ce le mor copiii, sa fie fericiti si recunoscatori ? sau lui Elise, pentru pierderea prietenilor ei ? asa s-o 'mangaiem", Irina, cu citate oribile de felul asta ??
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
joanna spune:
Elena, scumpa mea, eu n-am avut curajul sa-L intreb pe Bunul Dumnezeu daca a dat "petrecere de recunostinta" dupa moartea pe cruce a Fiului Sau.
Mesajul pe care il vroia Irina din citatul de Sfantul Antonie cel Mare eu cred ca era altul.Nu te opri numai la cuvinte...ce sa-ti spun ...ascultarea de Domnul e grea.Sa ne duceam crucea ca pe o bijuterie..ca ne aduce mantuirea.
Sper ca Elise sa fi inteles.
Elena, iarta-ma, poate nu voi fi piatra de poticnire sau ispita in ce-am vrut sa spun.
Domnul sa ne lumineze,
RaluD spune:
Aici Irina are dreptate.
Ne bucuram de lucruri care, de fapt, nu ne apartin.
Si ma rog sa ni le lase Dumnezeu cat mai mult timp.
Nu poti sa nu plangi cand ai pierdut pe cineva drag, dar nu pentru el plangi, daca esti crestin, ci pentru tine.
Recunosc ca as fi prima care ar plange, m-ar durea ca am ramas fara persoana respectiva. Daca a fost un om bun, griji pentru el n-am de ce sa-mi fac.
Parerea mea.
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm