sens divin ?

Dpdv religios, considerati ca tot ce ni se intimpla are un sens, un sens divin?

Prietenii nostri s-au facut praf azi noapte intr-un accident, ei 2 si bb, bb de 8 luni, venit prin FIV dupa aproape 10 ani de tratament.
Erau in concediu, primul concediu impreuna de cind s-au casatorit.

La ora 6 am vb. la telefon si ne-au zis printre altele ca "n-au fost atit de fericiti niciodata".
La ora 2:30 noaptea le-au cedat frinele - mashina buna, noua, cu revizia facuta - deci "act of God".

Si primul lucru care mi-a venit in cap cind am auzit de accident a fost cum isi bate viata joc de oameni uneori.
Ce Dumnezeu asteapta 10 ani sa fii intr-adevar fericit si pare sa te ajute doar ca sa dea cu parul definitiv?
Dumnezeul acela la care ne rugam noi seara face asa ceva?

Stiu, sint revoltata...dar as vrea sa inteleg cumva si sa accept.

Elise

bagoiu spune:

Iti inteleg supararea, Elise.
Nu sunt in stare eu sa dau cine stie ce explicatii, dar judec si eu un pic.
Daca ne gandim ca nu moartea este finalul existentei noastre, atunci trecerea prin moarte nu e intotdeauna o tragedie. Important este cum te prinde moartea. Ei erau fericiti, nu? Dumnezeu i-a luat la el intr-o stare asa de frumoasa.
Pierderea e mare pt noi cand pierdem pe cineva, dar de fapt starea de rau e pt noi, nu pt ei.
Cu siguranta e mult mai bine dincolo, in gradina lui Dumnezeu, decat in lupta asta apriga pe care trebuie sa o ducem noi in viata. Ei si-au incheiat aceasta lupta si ne-au spus la revedere. Ca s-a intamplat asa dur e judecata lui Dumnezeu.
Citeam mai deunazi despre un sfant rus care avea o fata departata cu totul de la viata crestina pe care o ducea familia ei. Toata viata s-a rugat acesta pentru ea, cerandu-i lui Dumnezeu o moarte napraznica care sa ii spele pacatele. Intr-adevar a murit intr-un sanatoriu impuscata de un nebun.
Am mai auzit asta ca un astfel de sfarsit te izbaveste de unele pacate. Nu stiu.

Iar sufletelul ala mic cu siguranta e acolo unde trebuie sa fie.

Dumnezeu sa ii ierte si sa ii odihneasca! Iar voua sa va mangaie durerea!

Arhistefy spune:

Elise, draga mea, relele de pe lumea asta nu vin de la Dumnezeu. El ne iubeste atat de mult, incat si-a dat propriul Lui Fiu sa moara pentru noi. Crezi ca un Tata ar face rau copiilor Lui? Toti trecem prin pierderi si necazuri, dar Domnul este aici si nu ne va lasa niciodata sa cadem ci va trece cu noi prin toate. Continua sa-ti incredintezi viata Lui si pacea si linistea vor domni in inima ta chiar in mijlocul celor mai mari necazuri. El vrea doar sa-L iubesti din toata inima ta, mai mult decat orice altceva pe lumea asta.





La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

irina.c. spune:

Elise,condoleante,imi pare rau pentru pierderea suferita!Este foarte greu pentru noi sa intelegem caile lui Dumnezeu,dar daca suntem crestini si ne gandim la cei adormiti-sa nu ne intristam ca ceilalti,care n-au nadejde(1 Tesaloniceni 4,14),caci noi avem nadejdea si credinta invierii si a vietii vesnice Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia. (1 Cor. 15,22)Este greu de acceptat si de primit o moarte atat de tragica ca cea a prietenilor tai,Dumnezeu sa-i mantuiasca si sa-i odihneasca!Dar sa ne gandim ca minutul urmator nu ne este garantat,nu stim cand vine clipa si ceasul cand vom pleca din lumea aceasta.Poate fi peste un ceas,poate fi maine,sau poate fi peste 50-60 de ani-nu stim.Dumnezeu sa ne ajute sa fim pregatiti.Caci ne-a zis Domnul-Deci si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni. (Ev.dupa Luca 12,40)La fiecare Sfanta Liturghie ne rugam sa avem ,,sfarsit crestinesc,neinfruntat,in pace,si raspuns bun la infricosatoarea Judecata a lui Hristos!,,Dar cand si cum va fi,si de ce a fost asa si nu altfel,Dumnezeu stie.Sa ne rugam Domnului sa ne gaseasca pregatiti.
Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose

Elena spune:

Elise, imi pare rau pentru cele intamplate prietenilor tai. Dumnezeu sa-i odihneasca !!

quote:

---

Ce Dumnezeu asteapta 10 ani sa fii intr-adevar fericit si pare sa te ajute doar ca sa dea cu parul definitiv?
Dumnezeul acela la care ne rugam noi seara face asa ceva?

---

Nu, 'Dumnezeul acela' nu face asa ceva, Elise ! Dupa cum frumos a spus Arhistefy, raul din lume NU vine de la Dumnezeu !! pentru ca sa nu uitam : NU Dumnezeu este stapinul acestei lumi. Nu Dumnezeu aduce nenorociri oamenilor (pentru a-i pedepsi pentru pacatele lor sau cu scopul de a-i mantui, asa cum frecvent se vehiculeaza )! e ca si cum un parinte i-ar da branci copilului lui in fatza unui leagan in mare viteza sau stiu eu, in fatza unei masini, ca sa-l pedepseasca pentru ca nu a fost cuminte sau pentru a-i da o 'lectie' si sa-l determine astfel sa fie cuminte/ascultator; ori daca nici macar un om (normal la cap) nu face asta, El nici atit nu face asa ceva !! El nu 'da cu parul' si nu vrea in nici un caz moartea omului; uite de pilda cum Domnul Isus s-a rugat Tatalui pentru ucenicii Lui:

"Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean."

Domnul sa-ti dea mangaiere si alinare pentru pierderea ta !

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

nematics spune:

Elise, poate i-a luat si i-a dus undeva unde e un loc mai bun...

sa stii ca se pare ca nu ne e dat sa ne traim fericirea deplina - se pare ca nu se poate sa le ai pe toate, cind esti pe-aproape trebuie sa ti se intimple ceva, asta am aflat si eu din pacate, de curind, e vreo lege a destinului...

sotul meu a murit intr-un accident, la 10 minute dupa ce imi spusesem si eu ceva despre fericire, implinire - mie insami, dupa care ii multumisem din suflet lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat...

iar pe el l-a luat in pragul implinirii a trei din cele mai fierbinti dorinte ale sale, una era sa fie la o saptamina dupa ce a murit si stia de ea iar alta la o luna - de asta nu a mai apucat sa afle...

A treia era comuna si nu mai conteaza caci totul e desertaciune...


N-am acuzat, nu m-am luat la harta cu Dumnezeu dar intrebarea "de ce?" nu are raspuns

kristinutza spune:

of, ce trist...
intotdeauna am admirat pe cei care au o credinta atat de puternica incat sa se aline la gandul ca celor trecuti de pragul mortii le este poate mai bine...
eu trebuie sa recunosc ca nu am puterea asta. eu ma intristez f tare, ma intreb "de ce?", mi se pare ca nu e corect... tot ce n-ar trebui sa fac.
e ingrozitor de trist ce-ati povestit. nici nu mai pot scrie. ma gandeam la ceva mai coerent, dar mi-a disparut din minte cand mi-am imaginat familia fericita spulberata si sotul care urma sa isi implineasca dorintele...

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

irina.c. spune:

quote:

---

Nu Dumnezeu aduce nenorociri oamenilor (pentru a-i pedepsi pentru pacatele lor sau cu scopul de a-i mantui, asa cum frecvent se vehiculeaza )!e ca si cum un parinte i-ar da branci copilului lui in fatza unui leagan in mare viteza sau stiu eu, in fatza unei masini, ca sa-l pedepseasca pentru ca nu a fost cuminte sau pentru a-i da o 'lectie' si sa-l determine astfel sa fie cuminte/ascultator; ori daca nici macar un om (normal la cap) nu face asta, El nici atit nu face asa ceva !!

---

Nu le aduce,dar le ingaduiein viata crestinului sau a oricarui om,in scop mantuitor.Ca atunci cand aurarul pune aurul in foc si-l topeste,ca sa-l curete de zgura,Dumnezeu ingaduie sa trecem prin focul incercarilor vietii-boli,morti ale celor dragi,handicapuri,saracie,etc..
Sfintii Apostoli,Sfintii Mucenici,de exemplu,au trecut prin multe suferinte,iar unii au suferit morti groaznice,in torturi,chinuri-ce inseamna asta?Ca Dumnezeu nu avea nici o legatura cu viata lor sau cum?Nu erau ei copii ai Tatalui?Ba da,dar Domnul a ingaduit toate astea din ratiuni doar de El stiute.Si in Sfanta Scriptura Hristos a zis- Acestea vi le-am grait, ca intru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea. (Ev.Ioan 16,33)Si in Ep.Catre Evrei,cap.125. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul ,il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste".
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
Dupa cum vezi,Elena,ideea ca Dumnezeu pedepseste spre mantuire,ingaduind necazul in viata noastra,se vehiculeaza frecvent fiindca apare in Sfanta Scriptura,nu din alte ratiuni.
Nu spun ca ceea ce au patit prietenii lui Elise-Dumnezeu sa-i odihneasca !-e o pedeapsa,asta doar Dumnezeu stie.Ceea ce vreau sa zic e ca noi judecam dupa mintea noastra,dar Dumnezeu are alte ganduri si alte judecati decat oamenii,pe care noi de multe ori nu le putem pricepe.Irina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
[/b]