Biblia (6)

irina.c. spune:

Fetelor,ma retrag si eu din aceste discutii,ca ma gandesc ca am spus cam tot ce aveam de spus,unele lucruri le-am zis chiar de mai multe ori,dar in diverse forme,si n-are sens sa mai insist.Pentru cine doreste sa se apropie mai mult de sfanta noastra credinta ortodoxa si de Biserica lui Hristos,va asteptam cu drag la "Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare".Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
today

ManyHope spune:

La "testu" ala acuma (pseudo!) revenind...

Mmag apreciez raspunsul tau: esti generoasa, ca e foarte bogat, chiar 'bibliografiat' si mai inaltzat decat simplitatea rudimentara ce-am pus eu acolo !

Elena socot ca te-ai riscat la castig raspunzandu-mi, nicidecum la pierdere de vreun fel !

Casandra scurt si cuprinzator raspuns ai dat! Nu e simplu sa spui ceva intreg in cateva vorbe...mie uneori o pagina nu-mi ajunge sa spun jumate din ce incerc sa balbai...


Acuma, pentru ca socot c-am lasat vreme destula ca cine avea interes sa se exprime s-o faca, ma socotesc sa pun raspunsul corect...


Iata-l :

Pentru ca nu s-a lasat raului.


Dezvoltat-explicat/interpretat, raspunsul corect arata cam asha:
Femeia asta si-a demonstrat valoarea prin aceea ca a fost greu incercata de necazuri mari de tot in viatza asta, dar cu toate astea a rezistat si chiar de-a fost ispitita mult, felurit si foarte greu, nu a cedat ispitelor, nu le-a dat curs, n-a ascultat de glasul celui rau, nu s-a supus soaptelor sau poruncilor lui pacatoase, nu si-a intors fatza ca sa i-o 'bronzeze' intunericul! nu e vorba ca n-am avea fiecare parte de probleme si de incercari, dar din toata familia ei(care nu e mica!) nu s-a mai gasit nici o persoana care sa nu fi cedat raului, afara de ea! ea care a razbit in conditzii total special de apasatoare fatza de multe altele...iar aici nu vorbesc despre greutatea de-a tzine postul Pastelui de 6 saptamani fara sa-i alunece limba in smantana, in galbenus de ou sau in sos de friptura...chestii cu care multa lume se lupta 'din greu' si tatushi 'cade infranta'!! ci e vorba despre ani multzi cu apasari starshnice din toate partzile, de afara si dinauntru...dar totushi ea n-a clacat inaintea raului si n-a calcat pe delaturi in nici un fel, n-a procedat cum de obicei femeile procedeaza in atari circumstantze si de asta este ea o valoare, de asta are ea o valoare mai mare decat au multe alte persoane.


Cam asta ar fi...fiecare socoteasca cum a raspuns, de corespunde ori ba, ca io nu tzin nimanui asta in seama, decat bucurie ca mi s-a raspuns am retzinut-o de la voi!
De fapt mai am pregatit un caz in cadrul aceluiash "pseudo-test", da acu iar nu stiu de sa-l pun ori ba, ca poate v-oi fi stresat prea tare cu anteriorul...astalalt imi pare si oleaca mai dificil... voi ce parere avetzi ? Sa-l pun ori ba ? ...ca nu vreau sa apar acuma inaintea voastra ca !!!

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by ManyHope

quote:

---

Originally posted by denizel

....
Darul de a vorbi ca ingerii, de a prooroci, de a vea toata cunostinta, darul credintei care poate muta muntii, darul darniciei pana la ultimul ban, chiar darul de a fi martir, toate sunt in zadar daca nu avem Duhul Dragostei crestine.

---

Asadar,in loc de comentariul meu personal, voi completa direct in textul Bibliei intzelesul care - dupa convingerea mea - ar trebui prins, dar de cele mai multe ori scapa...lucru normal mi se pare,caci toate lucrurile unse aluneca,daramite cele Unse sau cei Unshi de Ungerea Cereasca !
Iata dar cum citesc eu ce este scris si ce nu este scris in Biblie:

"Chiar dacă ar fi posibil de as vorbi în limbi omenesti si îngeresti, si n`as avea dragoste, dar asa ceva nu este posibil, insa presupunand ca ar fi totusi posibil, atunci eu sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
Si chiar dacă ar fi cu putinta de as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toată stiinta; chiar dacă as avea toată credinta asa încît să mut si muntii, si n`as avea dragoste, desi nu este posibil a avea vreuna din astea fara de dragoste, dar daca sa zicem ca ar fi cumva posibil, cu ele cu tot nu sînt nimic.
Si chiar dacă mi-as împărti toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-as da trupul să fie ars, si n`as avea dragoste, desi ar fi imposibil in afara dragostei sa fac una ca asta, dar sa admitem ca le-as putea face fara dragoste, nu-mi foloseste la nimic."


Ce vi se pare? Vorbesc pe nas sauuu....

---

good point, Many Hope. mi se pare de neconceput sa ai credinta care sa mute muntii din loc, darul ingerilor si darul vederii, spiritul de martir si tot ce se leaga de credinta si sfintenie fara a fi, de fapt, credincios - aici, crestin, adica slujitor al legii noi aduse de Iisus, legea dragostei. ce alta credinta muta muntii din loc? credinta in remote influencing si in remote viewing? pai nici in domeniul telekinetic nu e de ajuns sa vrei, ca sa poti.

Ortansa spune:

Tot despre iubire:

"Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda."


din Profetul(carte considerata "o biblie moderna")-de Khalil Gibran


...if you know what I mean.(proverb american :-D)

Elena spune:

Fetelor, vroiam sa va intreb cand credeti voi ca nu-i primita rugaciunea noastra ? pentru ca nu cred ca toate rugaciunile noastre ajung ajung la El, sau ajung, dar nu sunt primite de El (?); si de ce la unele rugaciuni nu ni se raspunde deloc ?
DEci cum trebuie sa fie o rugaciune bine-facuta, cu sanse de a ajunge la El ?

Vreau sa va scriu versurile unui cantec-rugaciune, care mie imi place foarte mult:

Spala-mi Doamne gandul

Spala-mi Doamne gandul,
Spala-mi Doamne viata,
Vreau sa fiu curat si placut in fata Ta.
Numai Tu urci zorii
Si imprastii ceata,
Numai Tu esti scutul si rasplata mea.

Spala-mi Doamne gandul,
Spala-mi Doamne viata,
Si ma fa asemeni cu Tine mereu.
Numai Tu urci zorii
Si imprastii ceata,
Numai Tu esti scutul sufletului meu.

Spala-mi Doamne gandul,
Spala-mi Doamne viata,
Ia din mintea mea orice gand al celor rai.
Vreau sa stau cu Tine,
Sa-Ti ascult povata,
Vreau sa pot privi mereu in ochii Tai.

(melodia o puteti asculta aici:
http://www.crestini.ro/lauda/p_s/spalamidoamnegandul.htm
dar din pacate e doar instrumentatia )


_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Am mai gasit ceva frumos si adevarat :
"...aici este o mare taina:sunetul cuvintelor noastre loveste urechile voastre,dar invatatorul este in voi.Sa nu credeti ca puteti invata ceva de la om. Putem sa dam indemnuri prin sunetul glasului nostru, dar daca nu este in voi Cel care invata , zadarnic este sunetul glasului nostru....eu am vorbit tuturor , dar cei pe care Duhul Sfant nu-i invata inlauntrul lor se intorc neinvatati.Invataturile din afara sunt ca niste ajutoare si sfaturi.Cel care invata inimile isi are scaunul in cer. Capabila sa primeasca viata divina, fiinta umana este libera sa o accepte sau sa o refuze..."
Sf. Augustin

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

denizel spune:

quote:

---

Originally posted by Elena

Fetelor, vroiam sa va intreb cand credeti voi ca nu-i primita rugaciunea noastra ? pentru ca nu cred ca toate rugaciunile noastre ajung ajung la El, sau ajung, dar nu sunt primite de El (?); si de ce la unele rugaciuni nu ni se raspunde deloc ?
DEci cum trebuie sa fie o rugaciune bine-facuta, cu sanse de a ajunge la El ?

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

---

Elena, hai sa incerc io:)
In primul rand, nu cred sa existe vreo rugaciune care sa nu ajunga la Dumnezeu. Asta nu ni s-a spus vreodata, nu?
Cred ca ar fi 2 motive pentru care rugaciunile nu primesc raspuns:
1. " Pe cat de departe sunt cerurile fata de pamant, pe atat de departe sunt gandurile Mele fata de gandurile voastre" - citat din memorie. Probabil ca sunt unele rugaciuni care nu pot fi indeplinite. Indeplinirea lor ar duce la ceva nefolositor sau chiar daunator pentru noi.
2. In Luca 11: 5-13 este redata o intamplare cu prietenul insistent de la miezul noptii, pentru a-i invata pe oameni ideea ca Dumnezeu va onora rugaciunea rabdatoare, persistenta si perseverenta.
Isus ne-a prevenit in legatura cu "bolboroselile de cuvinte" si chiar a adaugat ca "tatal vostru stie lucrurile de care aveti nevoie inainte de a i le cere voi". Totusi, tot Isus lauda staruinta si perseverenta prietenului din Luca 11.
Nu este intotdeauna usor sa impacam cele 2 aspecte. Dorintele noastre trebuie temperate cumva de o supunere calma in fata vointei lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea sa ne prezentam dorintele in fata Lui, fara sa ne lasam descurajati daca raspunsul intarzie.
Cred ca invatarea unei "rugaciuni de succes" este o chestie pe care o srtudiem o viata intreaga si cere o disciplina foarte severa.
Singura cerinta este Credinta, iar promisiunile lui Dumnezeu pt. cei care au credinta sunt uimitoare.
Am gasit un pasaj foarte frumos in legatura cu rugaciunea:
"Dumnezeu tine in mainile Sale functionarea si miscarea interioara a fortelor Universului si e in stare sa puna in miscare puteri nestiute de noi pt. a suplimenta si controla pe acelea care ne sunt noua cunoscute. Isus a spus ca Dumnezeu poate fi rugat sa faca toate acestea prin credinta in El"

Eu sunt mare fana:) a rugaciunii facute in taina. Bineinteles, nu exclud participarea la rugaciunea publica. Consider foarte important ca atunci cand ne rugam in biserica de ex., sa nu cumva sa avem gandurile indreptate asupra impresiei pe care o facem oamneilor( se stie ca asta se practica:)
Cred ca mare aprte din viata noastra de rugaciune trebuie sa fie secreta pt. ca este ceva intre noi si Dumnezeu. Atunci cand cerem calauzire sau multumim pt. ceva, nu trebuie sa sa spunem nimanui despre asta (este ceva prea intim). Am experimentat asta si acest obicei imi aduce multa tarie si bucurie. Simt ca trec prin viata tinandu-ma de mana cu Atotpuernicul meu Prieten, caruia ma destainui si cu care ma consult in toate privintele, pana la cele mai mici amanunte.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

daniella4 spune:

quote:

---

Originally posted by denizel

quote:

---

Originally posted by Elena

Fetelor, vroiam sa va intreb cand credeti voi ca nu-i primita rugaciunea noastra ? pentru ca nu cred ca toate rugaciunile noastre ajung ajung la El, sau ajung, dar nu sunt primite de El (?); si de ce la unele rugaciuni nu ni se raspunde deloc ?
DEci cum trebuie sa fie o rugaciune bine-facuta, cu sanse de a ajunge la El ?

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

---

Elena, hai sa incerc io:)
In primul rand, nu cred sa existe vreo rugaciune care sa nu ajunga la Dumnezeu. Asta nu ni s-a spus vreodata, nu?
Cred ca ar fi 2 motive pentru care rugaciunile nu primesc raspuns:
1. " Pe cat de departe sunt cerurile fata de pamant, pe atat de departe sunt gandurile Mele fata de gandurile voastre" - citat din memorie. Probabil ca sunt unele rugaciuni care nu pot fi indeplinite. Indeplinirea lor ar duce la ceva nefolositor sau chiar daunator pentru noi.
2. In Luca 11: 5-13 este redata o intamplare cu prietenul insistent de la miezul noptii, pentru a-i invata pe oameni ideea ca Dumnezeu va onora rugaciunea rabdatoare, persistenta si perseverenta.
Isus ne-a prevenit in legatura cu "bolboroselile de cuvinte" si chiar a adaugat ca "tatal vostru stie lucrurile de care aveti nevoie inainte de a i le cere voi". Totusi, tot Isus lauda staruinta si perseverenta prietenului din Luca 11.
Nu este intotdeauna usor sa impacam cele 2 aspecte. Dorintele noastre trebuie temperate cumva de o supunere calma in fata vointei lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea sa ne prezentam dorintele in fata Lui, fara sa ne lasam descurajati daca raspunsul intarzie.
Cred ca invatarea unei "rugaciuni de succes" este o chestie pe care o srtudiem o viata intreaga si cere o disciplina foarte severa.
Singura cerinta este Credinta, iar promisiunile lui Dumnezeu pt. cei care au credinta sunt uimitoare.
Am gasit un pasaj foarte frumos in legatura cu rugaciunea:
"Dumnezeu tine in mainile Sale functionarea si miscarea interioara a fortelor Universului si e in stare sa puna in miscare puteri nestiute de noi pt. a suplimenta si controla pe acelea care ne sunt noua cunoscute. Isus a spus ca Dumnezeu poate fi rugat sa faca toate acestea prin credinta in El"

Eu sunt mare fana:) a rugaciunii facute in taina. Bineinteles, nu exclud participarea la rugaciunea publica. Consider foarte important ca atunci cand ne rugam in biserica de ex., sa nu cumva sa avem gandurile indreptate asupra impresiei pe care o facem oamneilor( se stie ca asta se practica:)
Cred ca mare aprte din viata noastra de rugaciune trebuie sa fie secreta pt. ca este ceva intre noi si Dumnezeu. Atunci cand cerem calauzire sau multumim pt. ceva, nu trebuie sa sa spunem nimanui despre asta (este ceva prea intim). Am experimentat asta si acest obicei imi aduce multa tarie si bucurie. Simt ca trec prin viata tinandu-ma de mana cu Atotpuernicul meu Prieten, caruia ma destainui si cu care ma consult in toate privintele, pana la cele mai mici amanunte.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

---

Ai tare multa dreptate!



Daniella, mama lu'Alexis

cataghe spune:

quote:

---

Originally posted by denizel
Simt ca trec prin viata tinandu-ma de mana cu Atotpuernicul meu Prieten, caruia ma destainui si cu care ma consult in toate privintele, pana la cele mai mici amanunte.

---

Demult nu am mai citit ceva asa de frumos.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Elena spune:

Denizelule, si de la mine ca tare frumos ai spus !!

Eu cand am spus despre rugaciuni care ar putea sa nu fie primite, ma refeream mai mult la partea "tehnica". Uite, de exemplu, rugaciunile facute mecanic: rugaciunea "Tatal Nostru", daca o spunem mecanic, ca o poezie, daca o spunem doar cu buzele, in timp ce gandurile noastre sunt imprastiate, ne gandim la ce mai gatim maine sau la discutia care tocmai am avut-o cu sotul, eu asa stiu, ca aceasta rugaciune nu ajunge la El, nici macar nu depaseste tavanul camerei !! poti sa spui "Tatal Nostru" si de o suta de ori sau cea mai frumoasa rugaciune care exista pe pamint , daca nu o spui cu inima, cu gandul si cu duhul tau adresandu-te LUI, eu am inteles ca e cam degeaba !

Apoi pe langa cazurile care le-ai mentionat tu, ar mai fi un caz cand rugaciunea nu stiu sigur daca nu e primita si auzita, dar e sigur ca nu este indeplinita, si anume cand nu iertam pe altii. Cum este scris aici:
"Daca voi nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre" (Matei 6, 15).
Degeaba ne punem seara pe genunchi sa ne rugam pentru iertarea pacatelor de peste zi, daca noi nu am iertat pe altii.
Mie asta mi se pare o piedica serioasa, pentru ca firea noastra pamanteasca se impotriveste uneori din rasputeri sa ierte. Cand ai o colega/un coleg care-ti face viata amara zi de zi, sau o soacra care sta cu tine si care te cu toate ocaziile, atunci, uf, ce greu e sa ierti, nu-i asa ? dar beneficiu este atit de mare pentru sufletul si viata noastra atunci cand iertam si macar pentru asta, daca nu pentru altceva, zic ca merita s-o facem !!
Apoi mai e un aspect. Am citit de multe ori aici pe forum, la sectiunea "intr-un sau doi", cum mamici marturiseau ca nu pot sa-si ierte soti sau parinti care le-au ranit/abuzat fizic/sufleteste sau si-au batut joc de viata lor. Sunt unele persoane care nici macar numele celor pe care ii urasc nu pot sa-l rosteasca, atita resentimente au adunat si atita s-a "cronicizat" ura in ei. Noi oamenii adunam multe astfel de "comori" , pana ne "trezim" si ne intoarcem la Dumnezeu si credinta mea este ca El nu are neaparat "pretentia" ca un om care are asemenea rani sufletesti in viata sa ierte asa, pe loc, cum ai pocni din degete, dar eu cred ca El vrea sa vada la noi DISPONIBILITATE, DORINTA SINCERA de a ierta si marturia sincera, neprefacuta: "Doamne,as vrea sa-l/o iert, da´ nu pot, m-a ranit atit de tare ca imi vine s-o/sa-l strang de gat numai cand il/o vad".
Si aici intervine pilda cu prietentul insistent de care ziceai tu, Denizelule, ca daca omul insista si insista sa se roage pentru asta, intr-o buna zi se va trezi "vindecat", gata sa-i intinda mana celui care alta data nu putea fi iertat si sa-i spuna din inima: "te-am iertat".

Cam asta stiam eu despre rugaciunea care nu este primita, daca mai stiti si alte situatii in care se pune un zid intre noi si Dumnezeu in rugaciune, as vrea sa stiu care ar fi acelea.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)