Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(16)
Raspunsuri - Pagina 9
irina.c. spune:
12 D Duminica a 33-a dupa; Rusalii (a Vamesului si Fariseului);
Ap. II Timotei 3, 10-15; Ev. Luca 18, 10-14; glas 1, voscr. 1. (Inceputul Triodului)Cuvant la Duminica Vamesului si a Fariseului
Ideea si vrednicia smereniei
http://www.ioanguradeaur.ro/?omilia_post2
DUMINICA VAME#350;ULUI #350;I A FARISEULUI
EVANGHELIA DESPRE RUGACIUNEA VAME#350;ULUI #350;I FARISEULUI
http://forum.schituldarvari.ro/viewtopic.php?t=1419Ca tot e vorba de educatia copiilor,am luat azi de la pangar "Cartea fetelor",scrisa de un preot rus.Este o povestire sub forma unui dialog intre o mama si fiica ei.Acum am inceput sa o citesc.
Azi predica a fost foarte ziditoare,referitoare la pilda vamesului si a fariseului.Parintele a vorbit si despre ce inseamna a judeca(ca tot a fost vorba despre asta la alt subiect).El a spus ca nu trebuie sa judecam faptele altuia in mod egoist,cum facea fariseul:"Doamne,ia uite ce bun sunt eu si ce rau e vamesul asta",ci sa judecam fapta aproapelui cu dragoste si sa incercam sa-l sensibilizam si sa-l ridicam,daca aproapele se afla in pacat.
Pentru fetele din Bucuresti,la M-rea Radu Voda este cateheza azi,intre orele 17-19.30.Cateheza incepe cu rugaciune(Paracliul Maicii Domnului),iar subiectul este "Descoperirea dumnezeiasca".Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
gandacelu spune:
quote:anto, sincer, sper sa nu te supere ce voi scrie, dar pentru noi, intoarcerea in ro a avut ca prim motiv Biserica, vazuta ca oameni in primul rand...
Originally posted by antoioana
Gandacelule, datorita tie ascult acum Radio Trinitas. Uitasem de el, e tare bine. Multumesc. Si de mult vroiam sa te intreb: cum te simteai tu pe aici (in Ca) dpdv al cautarii lui Dumnezeu? Ai simtit o mare diferenta cand te-ai intors...acasa?
conchita, nasul meu a zis chiar astazi ca Dumnezeu are umor, fara ca eu sa-i fi spus ca am discutat despre asta... si mi-a citat din Rasul patriarhilor... fetelor, a citit-o cineva?
www.treklens.com/members/dada/photos/" target="_blank">poze pe lentile si www.trekearth.com/members/dada/photos/" target="_blank">poze pe pamant
mami de ileana si ioachim
irina.c. spune:
Gandacel,n-am citit-o,dar am gasit un mic rezumat pe net:Rasul Patriarhilor de Teodor BaconskyConcluziiParintii greci , in atitudinea lor fata de ras , erau confruntati cu contradictii dintre cele mai coplesitoare.
Mai intai o contradictie antropologica , fiindca Hristos intrupeaza omul desavarsit , care nu s-ar putea deda unor frivolitati ilariante , in vreme ce rasul este , in mod evident , un insemn exclusiv al conditiei umane.
Apoi o contradictie etica , pentru ca Vestea cea buna inaugureaza o lume a fraternitatii , in care respectul reciproc si milostenia trebuie sa prevaleze asupra batjocurii si a indiferentei , in vreme ce crestinismul este ridiculizat de adversarii carora nu le lipsesc nici imaginatia parodica , nici sarcasmul.
Exista de asemenea si o contradictie exegetica , dat fiind ca Sfanta Scriptura acorda un mare spatiu rasului , in vreme ce ratiunea pastorala incearca sa generalizeze pocainta.
In sfarsit o contradictie teologica , fiindca iconomia Fiului aduce lumii mantuirea , exact atunci cand istoria pare a-si atinge sfarsitul.Cu toate acestea conceptia Sfintilor Parinti despre ras se rafineaza cu incetul si sfarseste prin a se adapta imprejurarilor istorice , propunand de la un secol la altul , solutii comportamentale a caror diversitate imbogateste desigur cultura bizantina.1 . Astfel in perioada Apologetilor , deriziunea este condamnata in masura in care intruchipeaza traditiile unui paganism inca activ. Rasul este in cazul acesta corolarul desfraului dionisiac , emblema a adulterelor olimpiene , simbol al unei culturi a dispretului si semn al unei lipse de disciplina interioara cauzata de cel rau. La ceasul unui iminent sfarsit al lumii , a veni la Hristos insemna mai inainte de orice a controla spiritul vatamator al deriziunii. Amenintata din toate partile , obligata sa se retraga in catacombe , lasata prada persecutiilor , oprimata psihologic de dispretul elitelor politeiste si profund incercata prin deconstructia gnostica a kerigmei (predicarea evangheliei) , Biserica paleo-crestina prefera sa ia literal evanghelicul "vai de cei care rad". Alaturi de aceasta respingere de principiu , unii Parinti sensibili la farmecele neo-platonismului (ClementAlexandrinul , Origen , carora li se adauga ulterior cappadocienii) gandesc totusi ca poate exista un ras licit , cu conditia sa fie masurat si decent; dat fiind ca fiecare crestin , atunci cand frecventeaza mediile pagane , este un ambasador al Evangheliei, se cuvine ca el sa afiseze un chip surazator , care va fi neindoielnic luat drept semn al bucuriei interioare, cu conditia sa respecte masura si sa evite cuvintele necuviincioase.2. Catre sfarsitul veacului al treilea si mai ales dupa Edictul de la Milan, regimul politico-religios al rasului se modifica in consecinta. In interiorul unei civilizatii municipale care incearca sa-si disimuleze declinul economic cramponandu-se de ceremoniile spectaculoase ale trecutului, cenzura patristica a rasului trece in primul rand prin respingerea teatrului. Este perioada in care competitia intre liturghia civila a paganismului si liturghia euharistica a Bisericii se accentueaza uneori in chip dramatic. Puterea imperiala ezita inca intre noua religie si sincretismul antic, multimile asediaza baptisteriile, ramanand in acelasi timp fidele unor vechi deprinderi mentale, iar elitele, in sfarsit, ezita intre seductiile unui monoteism iudeo-crestin a carui stea atinge aproape zenitul si cele ale unui neo-paganism spiritualizat, dar vizibil slabit. Aceste oscilatii se exprima nu numai prin polemici si deplasari figurative, ci si prin mijloacele deriziunii reciproce. Celalalt este zeflemisit pentru a etala o superioritate chemata sa valideze propriile pozitii religioase. Dincolo de chestiunile accesibile doar unei minoritati instruite, ridicolul devine agentul noilor decupaje identitare. Daca cu doar cateva exceptii, Apologetii tinusera un discurs moderat legitimist, generatia urmatoare, care a fost cea a unui adevarat soc al culturilor, se inspira dimpotriva din izvoarele unui sarcasm a carui virulenta stie sa alieze critica, invectiva si batjocura. In ciuda diversificarii procedeelor retorice si a multiplicarii obiectelor sale, diatriba ecleziastica impotriva mentalitatilor pagane nu este prea eficace, deoarece ii vedem inca pe unii crestini nu doar indreptandu-se catre locurile de pierzanie care sunt teatrele, ci si batjocorindu-si propria credinta. De aceea , Parintii greci ataca in cele din urma radacinile insele ale "raului" , proiectand hagiografic anumite convertiri consumate pe scena. Mai tarziu legislatia imperiala va impamanteni sanctificarea actorilor care-si parasesc meseria pentru a dobandi cerul crestin. Evanghelizarea pantomimei reprezinta intr-un fel sfarsitul simbolic al paganismului.3. Declarat religio licita in 313 , crestinismul devine religie oficiala a imperiului incepand cu domnia lui Theodosie cel Mare. Biserica cunoaste de acum inainte ispita acelui triumfalism al carei prim crainic a fost Eusebiu de Cezareea, dar si sfidarile unei ideologii imperiale care cauta sa limiteze autonomia ierarhiei ecleziastice. Daca in perioada persecutiilor revendicarea patetica a drepturilor civile pentru crestini si pledoaria juridica alternau cu libertatea de a ridiculiza vechea religie imperiala, perioada post-constantiniana inchide crestinismul uneori in temnita aurita a propriei biruinte. Mesajul evanghelic cunoaste simultan confortul si inertiile discursului oficial. Neindoielnic , crestinismul se impune la scara ecumenica , dar fervoarea descreste in ciuda fastului liturgic, in vreme ce dezbaterile intelectuale , odinioara explozive, se banalizeaza. Din chiar integrarea contrariilor (Biserica devine "teatru al sfinteniei") noua credinta isi epuizeaza vechile energii militante si se adanceste in rutina. Aparitia monahismului a reusit sa tulbure aceste moravuri toropite, regasind maximalismul moral al crestinismului primitiv; firesc diabolizata in perioada persecutiilor , lumea exterioara este iarasi considerata ca fiind putin favorabila , daca nu opusa exercitiului evlavios , iar Biserica , ai carei adversari clasici(intelectuali pagani) se transforma in simpli dizidenti(eretici), duce de acum inainte lupta pe un camp de batalie invizibil. Alungat din viata cotidiana si categoric nerecomandat la nivelul raporturilor comunitare, rasul reapare in chiar sanul comunitatilor neptice; ii vedem pe anahoreti ridiculizand asalturile demonului , cu intentia de a-l reduce la tacere pe ultimul dintre vrajmasii lui Hristos.Aceasta retragere in pustie a credintei sporeste neindoielnic prestigiul monahismului , dar risca in acelasi timp sa introduca in relatiile dintre spiritual si lumesc o dihotomie nelinistitoare: in vreme ce o minoritate admirabila si admirata cauta desavarsirea la marginile lumii, lumea laicilor recade in depresiunea asteptarilor parusiale neimplinite, se imbata cu miresme liturgice sau redescopera exuberanta unui neo-paganism abia voalat. Pe un asemenea fundal anahoretii care asediaza orasele incepand cu veacul al V-lea - faimosii nebuni dupa Hristos - incearca sa revitalizeze misterul eclezial. In ciuda straduintei supraomenesti pe care o presupune si pe care se straduiesc sa o ascunda, proiectul lor religios se ofera ca exemplu fiecarui crestin. Calugarii acestia oteliti in pustie isi bat joc de lume din filamtropie, sfideaza ierarhiile din interes misionar, ridiculizeaza onorurile din smerenie, denunta falsa cucernicie din grija pentru autenticitate. Prin experienta lor religiozitatea se intensifica pana la paradox, sacrul este asumat in chiar inima profanului, conformismele explodeaza sub povara unei intuitii unificatoare care asigura coincidenta contrariilor: rasul , asociat in mod traditional dementei , manierelor profanatoare sau pur si simplu grosolaniei, se angajeaza de aici inainte in pariul unei libertati nemarginite.4. Incepand cu veacul al VII-lea, sublima dezordine a "nebunilor intru Hristos" se cuminteste sau chiar degenereaza in indoielnicul vagabondaj al calugarilor ratacitori. In aceasta perioada , freamatul inefabil al nebuniei hristice se fixeaza in cadre hagiografice, moralizatoare si literare. Mai mult decat atat , Biserica privilegiaza de aici inainte alte forme de asceza(cum ar fi stalpnicia) al caror mesaj ziditor se descifreaza mai usor. Criza iconoclasta - cu cortegiul sau de abuzuri sangeroase - si spectrul crescand al Islamului cufunda societatea bizantina intr-o noua era a seriozitatii, care domina sensibilitatea colectiva, intretinand spaimele hiliaste provocate de apropierea anului 1000. In veacul al IX-lea , Viata lui Andrei Salos din Constantinopol , ne prezinta in locul glumelor provocatoare cu care ne obisnuisera nebunii intru Hristos, tabloul unei etici urbane, puritane si morocanoase. Analiza marturiilor textuale ne autorizeaza sa credem ca , incepand cu veacul al VIII-lea si pana la sfarsitul imperiului bizantin, rasul face obiectul perceptiilor stereotipe puse la punct pe durata controverselor din perioada patristica, dar inceteaza sa reprezinte o adevarata problema de societate. O schimbare de tonalitate este de acum inainte perceptibila in cele mai multe dintre creatiile intelectuale si putem afirma ca , in acest interval de timp, elitele bizantine nu se mai amuza , ocupate fiind cu polemica anti-occidentala, cu progresele stiintei militare, cu subtilitatile juridico-diplomatice si cu rafinatele recreatii curtenesti. Dupa ce a inviorat , rand pe rand , agora elenistica, parodia riturilor crestine, imaginarul demonologic al pustnicilor si scandaloasele sfidari ale nebunilor intru Hristos, deriziunea isi regaseste , in familiaritatea cu vulgul, stravechiul ei aliat natural.Carte aparuta la Ed Anastasia in 1996
sursa:http://www.morala.net/phpBB2/viewtopic.php?t=297 Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
conchita spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
conchita, nasul meu a zis chiar astazi ca Dumnezeu are umor, fara ca eu sa-i fi spus ca am discutat despre asta... si mi-a citat din Rasul patriarhilor... fetelor, a citit-o cineva?
uf, rasuflu usurata. :-))
Irina, am savurat articolul, multumesc.
irina.c. spune:
Conchita,cu placere!Fetelor,am citit azi un raspuns dat de maica Siluana la o intrebare care prezinta o situatie cu care poate multe dintre noi ne confruntam(cel putin mie mi se intampla) :
Maica Siluana, de ce, in cazul meu, rugaciunea citita este seaca, spre deosebire de cea spusa cu propriile cuvinte pe care o traiesc cāt de cāt? Sa; continui totusi si cu cea citita, chiar daca mintea mea nu prea reuseste sa ramāna concentrata la ce citesc si parca simt c#a o fac fara folos? Multumesc si Doamne ajuta!Rugaciunea spusa cu propriile cuvinte este izvorāta din trairile noastre imediate, afective fiind exprimarea īn cuvinte a ceea ce simtim, a ceea ce ne doare si a nevoilor si dorintelor care ne cer sa le ascultam si sa le satisfacem. Numai ca noi oamenii nu stim īntotdeauna ce ne trebuie, nu intram īn contact simtit, afectiv cu nevoile noastre reale, profunde. De exemplu, cineva poate sa creada ca īsi doreste foarte tare sa se casatoreasca acum, imediat, cu X si sa se roage ,cu lacrimi" pentru asta. Daca se casatoreste, se poate īntāmpla ca, dupa o vreme, sa; se roage cu lacrimi amare pentru divort. N-a fost sincer prima data? Ba da. Dar era o sinceritate a emotiilor si a sentimentelor care sunt, prin firea lor, foarte instabile. Or, casatoria e un legamānt de dragoste care e mai mult decāt o atractie de moment sau un sentiment efemer.si atunci, e nevoie sa ne rugam cu rugaciunile formulate de Sfinti, de cei īn care se ruga Duhul Sfānt nestingherit de grijile si emotiile trecatoare. Nu simtim nimic? Nu e atāt de important din moment ce acceptam ca nu am ajuns la o maturitate īn credinta, ca nu avem cunoasterea pe care o aveau Sfintii, dar ca vrem sa ne māntuim, adica vrem sa traim bucuria si fericirea pe care ni le fagaduieste Domnul si nu o simpla īmplinire a dorintelor pe care le simtim. Avem deja destula experienta din care am īnvatat ca nici una din dorintele īmplinite pāna acum nu ne-a adus fericirea aceea dupa care e īnsetat sufletul nostru. Ba, de multe ori, a fost dimpotriva.Asa ca e bine sa faci cum ai si propus: sa daruiesti o parte din timpul tau rugaciunii citite si, īncet, īncet, simtirea sufletului ī#ti va fi din ce īn ce mai sensibila la prezenta lui Dumnezeu īn inima si īn viata ta. Ca sa nu ne zboare gāndurile, Parintii ne īnvata sa rostim rugaciunea si cu buzele, eventual īn soapta, si sa ascultam cu urechea cuvintele rostite.Curaj! si roaga-te si pentru mine!Siluana Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
irina.c. spune:
Buna dimineata,dragelor!Ce mai faceti fetelor?Va doresc o zi frumoasa azi!
Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
star33 spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
Buna dimineata,dragelor!Ce mai faceti fetelor?Va doresc o zi frumoasa azi!
Multumim, Irina, la fel si tu sa ai o zi superba !!
fdoina spune:
Doamne ajuta, fetelor! Irina, cum stai cu invatatul?
irina.c. spune:
quote:Am ramas tot acolo,adica la inceput.
Originally posted by fdoina
Doamne ajuta, fetelor! Irina, cum stai cu invatatul?
Deocamdata astia n-au mai anuntat nimic de concurs,daca se mai da sau nu,si sunt si eu asa,in asteptare.Meditand la ideea unui nou serviciu,am gasit un raspuns al maicii Siluana care mi-a placut si m-a miscat:
"Va propun asadar, sa faceti ce ne cere Domnul pentru a intra īn Īmparatie si veti vedea rezultatul! Dumneavoastra, ca si mine si oricare om, nu aveti nevoie de un serviciu sigur si permanent, ci de o relatie sigura si permanenta cu Dumnezeu īn viata, casa, dorintele si familia dumneavoastra. Si El vine si aduce cu sine Bucuria aceea!Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
gandacelu spune:
dragele mele, sunt in stare de soc... m-am angajat la revista ca sa inclocuiesc o fata care a intrat in concediu de maternitate... ieri trebuia sa nasca, au fost complicatii si a murit
copilul e bine...
avea doar 29 de ani si era buna si frumoasa ca o zana
o chema Andreea, pomeniti-o si pe ea
pur si simplu nu imi vine sa cred...
www.treklens.com/members/dada/photos/" target="_blank">poze pe lentile si www.trekearth.com/members/dada/photos/" target="_blank">poze pe pamant
mami de ileana si ioachim