Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?
Raspunsuri - Pagina 6
Nadia1976 spune:
OK, Marx; n-o sa scriu prea mult ptr. ca la mine e deja 1am, dar eu cred ca problema nr. 1 este ea. Sau mai bine spus, faptul ca ea nu pare sa te respecte ca om, nici ca partener. Nu vreau sa-ti amaresc sufletul, dar mie faptul ca ea te trateaza ca pe un copil mi se pare lipsa de respect.
Faptul ca ea este mai mare decat tine (imi cer scuze daca gresesc, eu asta am inteles), nu-i da dreptul sa te trateze de parca ai avea... 8-9 ani. Intre mine si sotul meu e o diferenta de 10 ani (el are cu 10 ani mai mult) si, totusi, el ma trateaza ca pe femeie, ca pe partenera lui. Deciziile importante le luam impreuna, inclusiv cele legate de cariera lui. Cat despre casa, ala e domeniul meu (de femeie), adica cumparaturi (eu decid 90% ce cumparam si ce nu-ma refer la mobila, aparate casnice, etc.).
Parerea mea e ca intr-o relatie mai important decat iubirea este RESPECTUL dintre parteneri. Poti face casa cu o persoana pe care nu o iubesti, dar niciodata nu o sa vezi o casnicie fericita intre 2 persoane care nu se respecta reciproc. Asa ca daca tu crezi ca ii poti castiga respectul, continua sa lupti, daca nu- eu nu-i vad rostul. O sa termini, probabil, fara pic de respect de sine, ceea ce nu e bine nici ptr. tine si nici ptr. copilul vostru sa creasca intr-un asemenea mediu.
Winners don't quit; quitters don't win.
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by dpop
marx
pfii, citind mailul sotiei tale se schimba radical perspectiva asupra situatiei, asa cum estimam si inainte.
faptul ca ea a lasat mailul la vedere poate insemna ca a facut un prim pas inspre a comunica, a-ti spune ce e in sufletul ei. acuma ramane la latitudinea ta sa faci urmatorul pas, adica mingea e in terenul tau.
Sau, poate, cine-stie... asa cum ea il acuza pe el de toate relele lumii, poate l-a lasat acolo ca el sa-l vada, dar nu ca prim pas spre comunicare, ci ca sa-l faca inca odata pe el sa se simta vinovat.
Mai, fetelor, omul asta lucreaza, isi intretine sotia, copilul, i-a mai luat si bona la Doamna, ca de, ea invata (ok, de acord!) si tot ea ii sare in cap ca el nu face nimic? Dar cine are grija de copil??? Bona-ziua, el-noapte, ca ea saraca, e prea stresata si nu suporta sa-si auda propriul copil respirand in timp ce doarme... Pai, Marx, draga, daca sotia ta nu-si suporta copilul, ce pretentii ai avea sa-si suporte partenerul (adica pe tine)??? Asa cum spunea cineva, sotia ta nu e decat o mare egoista si mai e si Drama Queen pe deasupra... adica ceva de genul: "Eu te ranesc, dar e vina ta ca te-am ranit".
Poate gresesc, dar parerea mea e ca ea a lasat e-mail-ul la vedere sa-l mai umileasca o data in plus, sa-l mai faca inca o data in sufletul si constiinta proprii sa se simta miiiiiiiiic.
Winners don't quit; quitters don't win.
bobi spune:
quote:
Originally posted by Marx777
Vineri seara se strica si WC-ul; curge.
Si-l rog sa se uite. Trage de sfoara aia cu furie
mare, incat il striica mai rau. Ma rog, pana la urma
curge mai putin, dar tot curge. Platim de-a apa...
L-am lasat asa. Sambata iau o cutie si incerc (chiar
f. calm ) sa-i arat cum functioneaza clopotul
respectiv, si daca tragi tare de sfoara se deplaseaza
din lacas; precizez ca stiu ca si rugina de acolo e o
cauza; si incepe sa tipe rau la mine; si sa-mi spuna
ca numai rugina e de vina, si ca "sa-l ascult pe el
daca zice ceva, ca asa vrea el, nu tb sa-mi dea
argumente". D, stiu ca am avut acasa de mica
astfel de WC, si am patit de multe ori, si stiu cum
functioneaza; si nu inteleg de ce nu numai ca nu stie
dar refuza orice informatie de la mine?
dupa mine, amandoi sunt f orgoliosi si sunt la fel de vinovati (si cel mai rau o sa sufere el mic...)
dar-referitor la acest citat al ei: asa cum toata lumea ii spune lui marx ca e f normal sa speli vase si sa fdaci mancare intr-o casnicie ptr ca toate se impart, de ce ptr numele lui Dumnezeu daca sotia cunostea atat de bine cum functioneaza acel veceu, de ce nu l-a reparat ea? sau asta e treaba exclusiv de barbati?
ea este prea coplesita - se simte injosita, fiind o femeie cu multa scoala - de rolul de mama si sotie (vb din propriile trairi si eu ma simt cateodata coplesita si poate privata de libertatea de dinainte - dar eu aa repara veceul
) si incearca sa isi mai pastreze autoritate. nu mi se pare ca contribuie prea mult la aceasta casnicie, stie mai mult sa dea ordine, nu pune mana sa faca prea multe (nu am inteles insa daca numai acum de cand cu teza e asa, sau dintotdeauna marx a prestat mai mult in bucatarie>>>).acum: marx nu ne spune intr-adevar cum se comporta el acasa. dupa meilul sotiei reactioneaza cam urat si asta pentru ca a ajuns la o limita probabil. DFRAGA MARX, IN PRIMUL RAND INCEARCA SA FII CINSTIT CU TINE SI CU NOI, IN AL DOILEA RAND, NU ASTA E SOLUTIA. Nu stiu cat de bine zici tu ca comunicati, dar acum clar aveti o problema, si macar un lucru trebuie sa lamuriti amandoi: daca vreti sa fiti impreuna. daca da, tre' sa apelati la un ajutor specializat, pentru ca voi singuri asa cum va sunt caracterele, nu veti reusi.
Iar acel e-mail a fost scris si lasat la vedere (nesters, etc) intentionat (fie pentru a-l face inca o data pe el sa se simta prost, fie o incercare de comunicare, fie amandoua)
Multa intelepciune iti doresc
bobi si bb andi
sunt confuza... sau poate nu?
enn spune:
Sunt perfect de acord cu Witchie
O persoana, care în conditiile descrise de tine mai are puterea sa faca si un doctorat, merita tot respectul si tot ajutorul posibil din partea familiei. Dar încearca s-o ajuti concret si nu la modul teoretic, cautînd solutia ideala pentru toate problemele voastre. Fa gesturi mici, care sa-i arate ca esti atent la nevoile ei si cele ale copilului. Nu e mare lucru sa iesi seara cu copilul la o bulgareala, ca ea sa poata lucra 1 ora în liniste.Te relaxezi si tu si-i faci copilului o mare bucurie.
S-auzim de bine!
Marx777 spune:
UAU,
"Marx, mai este ceva, sotia ta este o tipa desteapta (mesajul scris este f. clar si concis , surprinde esenta, etc) si educata daca nu gasesti sclipici la ea... ma intreb ce cauti."
Aiuras si Witchie si mesajul vostru a fost destul de clar si concis.
O sa incerc sa nu mai fac teorie... promit.
Doar atat precizez. Cum am zis mai inainte, dar poate am spus prea scurt, nu am fost totdeauna asa "rebel". Inainte de a incepe ea sa fie presata sa isi termine doctoratul (daca nu... isi pierde postul) in general taceam si induram. Acum am inceput sa mai replic, poate si pt ca am vazut la altii barbati atitudinea asta si mi s-a parut ca are si laturile ei bune, desi inainte nu eram de acord sa se ajunga la tonalitati ridicate in nici un fel, si ma stresa nespus cand sotia ridica vocea sau plangea, plansul ei bulversandu-ma (si intr-adevar si tatal meu a fost mai autoritar cu mama, desi acum a schimbat foaia invers oarecum dupa ce ea plecase vreo jumatate de an in strainatate si si-a dat seama ca nu poate fara ea).
Deunazi, dupa ce si bona a intarziat sa vina si dupa ce sotia a trecut, ca sa zic asa, printr-un moment in care i se parea ca toata lumea e impotriva ei, seara cand am ajuns acasa mi s-au parut interesante vorbele ei: "mi-am zis ca tre sa fiu mai tare, nu se mai poate, toata lumea e asa... tre sa fiu mai tare" si a zis-o cu zambetul pe buze. Zambetul ala m-a facut s-o iau in brate.
Si a sosit si sclipiciul.
Sclipiciul din ochii ei e intr-adevar sclipiciul pt care as face orice. Problema e ca in ultima vreme (e cumva legat cu momentul de cand am inceput sa replic, sau cum ziceti voi sa "tip" la ea) nu a aparut decat foarte foarte rar sclipiciul asta, as putea sa le numar pe degete momentele astea pentru anul anterior. Si asta, faptul ca am nevoie de sclipiciul ei, i-am zis-o si ei, si nu doar acum, ci si anul trecut si chiar in anii anteriori. Poate am spus-o prea rar si fara sa insist asupra ideii (cum fac eu de obicei, nu incerc sa bat toba asupra unei chestii, o chestie ori e, ori nu e, prea multa tevatura nu-mi prea sta in fire).
Iar topicul cu incercarea de a-ti vedea partenerul intr-o lumina exotica, de a ma gandi la lucruri frumoase si de a o pune in contextul acestora, mi-a dat ideea de a o pune pe sotie si in perspectiva asta. Am simtit ca s-ar putea schimba ceva in atitudinea mea. Ma incurca ff tare micile ei "rautati", dar sper incet incet sa trec peste ele.
Tineti-mi pumnii!
roxana1974 spune:
Marx, cu tot respectul din lume, te rog incearca sa aplici sfaturile scrise de Witchie! Asa ti-as scrie si eu, din inima!
Mult succes si sanatate copilasului vostru!
Serbanica talharica
ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual
...
enn spune:
Numai bine si asteptam sa va vedem pe toti trei bucurosi si zimbitori pe pozele de la sustinere!
Elise spune:
Mie situatia mi se pare destul de clara si... clasica.
Sinteti 2 oameni care au pornit o casnicie cu asteptari diferite.
Diferenta de "scoala", "provenienta" si altele nu e relevanta, cit timp aveti aceleasi principii dupa care va ghidati.
Ceea ce nu e cazul vostru.
Asta nu e un conflict de cuplu.
E un conflict intre 2 persoane care au cu totul alt sistem de valori.
Marx - parerea mea - privesti persoana de langa tine prea mult ca nevasta si prea putin ca femeie.
Da, poate e o nevasta care nu-si indeplineste atributiile.
O nevasta jalnica.
Dar in acelasi timp poate e o femeie minunata.
E femeia de care te-ai indragostit, e femeia ta - nu poti sa o iubesti si sa o respecti doar pentru asta?
Si sa incetezi, macar o perioada, sa ii pretinzi ceva in schimb?!
Fa exercitiul asta....
Uita ca e mama copilului tau.
Uita ca iti e nevasta, deci partener.
Considera ca e doar femeie.
Femeia viselor tale.
Atit.
Daca nu poti.... atunci intre voi e doar un contract sec. Si nu vad ce ar putea fi salvat.
Sau de ce sa va chinuiti.
Elise
smaranditza spune:
Marx, ai primit atatea sfaturi, incat ar trebui sa iei notite ca sa le retii pe toate. Ceea ce cred ca trebuie sa faci acum este SA LA PUI IN APLICARE! Ar fi bine ca de fiecare data cand intri pe forum, sa incetezi cu teoria, si sa ne spui concret ce ai facut in ziua respectiva pt. a imbunatati relatia cu sotia: i-ai adus flori, ai iesit doar tu cu copilul la plimbare, ai facut ceva romantic pt. ea, ai tacut si ai lasat de la tine intr-o situatie concreta, etc.
Eu zic ca e timpul sa terminam cu palavrageala si teoriile, si sa treci la FAPTE; numai asa iti vei salva casnicia. Ce-ar fi sa incepi chiar acum?
Kehleyr spune:
Eu sunt de acord cu Elise, cam asta vroiam si eu sa iti spun. Este evident ca fiecare dintre voi si-a dorit altceva de la aceasta casnicie si a avut alte asteptari.
Te-a intrebat cineva de ce mai ramai cu ea, ce te atrage la ea. Iar tu ai spus ceva de genul "ca e o draguta, ca pot discuta cu ea, ca avem credinta amandoi". Nu e suficient. Intr-o casnicie trebuie sa simti ca cel de langa tine te face sa fii mai bun si sa iti doresti sa fii mai bun pentru el/pentru ea. Trebuie sa te motiveze, sa te sustina, in nici un caz sa nu existe competitia care exista intre voi. Si mai ales, trebuie sa porniti sau macar sa ajungeti la un compromis cu privire la rolul vostru in familie si la ceea ce aveti de facut in cadrul cuplului. Indiferent cum inclina balanta, ca tu faci totul si ea nu face nimic, sau invers, sau ca faceti amandoi, dar sa acceptati si sa fiti OK amandoi cu chestia asta.
Si inca ceva... tu tot zici ca vrei sa faci ceva dar pari un spectator in propria ta viata. Esti cam masochist. Stai si analizezi "la rece" ce se intampla dar cumva din exterior. A, si eu nu cred ca un buchet de flori sau o iesire la munte rezolva problema. La voi e ceva mai profund si care vine din firile amandurora.
Iar chestia cu sa te impui si sa fii barbat si mai ales ca relatia fizica duce la relatia psihologica este o mare PROSTIE. Am vazut ca ti-au mai spus si alte fete, dar eu subliniez din punct de vedere strict personal pentru ca m-am confruntat si eu cu ideea asta gresita din partea sotzului meu. O femeie nu poate sa faca dragoste la comanda sau daca e suparata sau daca simte ca sotzul nu este 100% psihologic alaturi de ea. Eu cel putin nu pot. Si nu inteleg cum vine soztul la mine dupa ce ne-am certat si vrea sa facem dragoste de parca nu s-ar fi intamplat nimic. La o femeie totul pleaca de la cap (sau din inima) dar oricum nu de la partea fizica.
`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'