Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?
Raspunsuri - Pagina 7
Marx777 spune:
Credeti-ma ca nu aveam clar in minte (si poate nici acum nu am) de ce am postat pe acest forum cu adevarat, care este motivul pentru care am facut asta. Oarecum in subconstient credeam ca o fac pentru ca situatia a devenit dezastruoasa si am apelat la o solutie la care n-am apelat pana atunci.
Recunosc ca sunt imprastiat de felul meu, recunosc nu imi este firesc sa fiu in empatie cu cei din jur si mai ales cu sotia. Si drept cauza pt aceasta poate fi data si educatia primita de la parintii mei, si faptul ca am fost singur la parinti, si alte cauze care nu pot sa le enumar aici. Imi este foarte usor sa imi dau cu parerea dar nu sa il simt pe cel de langa mine.
Chiar am avut in liceu un coleg de banca (numai pt un an ce-i drept, dar chiar anul fatidic) care a ramas fara parinti intr-un fel. Nu stiu daca e bine sa va redau povestea asta crunta... Mama l-a omorat pe tatal intr-una din certurile care au avut loc intre ei, si bineinteles mama a ajuns in puscarie. El avea inca un frate mai mic ca el. El, colegul meu, care in momentul respectiv era primul in clasa, a trebuit sa poarte grija casei, a fratelui sau, si mai ales i-a fost, mi-nchipui, foarte greu sa stea mereu cu gandul a ceea ce s-a intamplat cu parintii lui. Eu am stat destul de des in pauze cu el de vorba... eram amandoi oarecum firi introvertite si reuseam intr-un fel sa fim pe aceeasi lungime de unda. Dar eu chiar daca vorbeam cu el, mi-am dat seama ulterior, nu am fost niciodata empatic cu el. El a plecat dupa anul respectiv (clasa a 12-a) acasa, dar dupa poate nici o luna, am aflat de la alti colegi ca mersese la scaldat la un moment dat si a murit inecat. Nimeni nu stie daca s-a sinucis sau nu. Va dati seama ca in situatia lui ii era foarte grea povara singuratatea, responsabilitatea, gandurile cu care a trebuit sa se impovareze dintr-o data. Si de ce zic ca n-am fost niciodata cu adevarat empatic cu el, pentru ca (mai tarziu mi-am dat seama, dar acum vorbind cu voi si mai mult) niciodata in toate discutiile care le-am avut nu m-am oferit sa il ajut concret cu ceva, niciodata nu i-am facut o surpriza placuta, niciodata nu l-am inveselit cu ceva, si mai ales nu am mers in vacanta sa il vizitez sa vad ce mai face.... si poate chiar sa il ajut sa-si duca singuratatea mai usor. Si sa nu credeti ca nu stie si sotia de lucrul asta. Si ea stie cat de individualist sunt si ca tratez lucrurile din exterior cum zicea cineva mai sus.
Credeti-ma ca imi doresc din tot sufletul ca copilul nostru sa nu ramana "singur la parinti" pentru ca imi dau seama ca o mare parte din lipsa mea de empatie se datoreaza acestui lucru. Dar poate era mai usoara aceasta lipsa de empatie daca parintii mei si-ar fi indreptat atentia asupra acestei lipse a mea. Chiar pe acest forum am citit sfaturi ale unor parinti care isi fac griji pentru aceasta, si care incercau sa promoveze viata sociala a copilului care era in aceasta situatie (prieteni, tabere, relatie stransa chiar intre copil si parinte etc.. )
Si va zic si voua, parintilor care cititi acest forum, promovati viata sociala a copiilor care dintr-un motiv sau altul ajung sa nu aiba frati si surori, incercati sa investiti intr-o relatie stransa, de incredere si cu multe discutii intre copil si parinte.
Eu chiar daca a parut ca am tratat tot cu distanta problema in ceea ce am scris pe acest forum, credeti-ma ca m-ati ajutat sa imi clarific lucrurile si chiar sa incep sa imi schimb acea "scara a valorilor".
Va multumesc pentru asta din nou!
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by Witchie
...In ultima instanta, ia o pauza. Doar tu. Pleaca in delegatie cateva zile. Da-i putin timp. Du copilul la bunici, las-o sa respire...
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
In love with...
OOOOOfffffffff, of, de o mie de ori OF!
Toate femeile din lumea asta se lupta ptr. egalitate; egalitatea intre femei si barbati e doar in societate? Nu ar trebui ea sa inceapa acasa???
Pai atunci de ce asteptam intotdeauna sa plece EL? Sa plece ea! daca e asa stresata. Sa-i dea timp? S-o lase sa respire? Sa duca copilul la bunici? Pai hai sa recapitulam putin... Ea are dormitorul ptr. ea, el e in camera cu copilul; asta noaptea. Ziua unde e copilul??? Cu bona, ca doamna se pare ca nu-l suporta, n-are timp, etc... ce-o fi. Daca ea vrea o pauza, sa-si puna frumos ea cateva haine intr-o sacosa si sa plece ea pe la rude, prieteni, sau intr-un hotel cateva zile... de ce sa plece el, de ce sa duca copilul in alta parte? Eu nu pot sa inteleg de ce va puneti de partea ei. Eu am mai scris deja ce cred eu depsre ea si faptul ca-l tot invinovatiti pe el, ma cam scoate din pepeni. E drept ca el "racneste", dar a si scris la inceputul subiectului, in primul mesaj, "La inceput le acceptam tacit si incercam in felul meu sa le accept si sa fac cat puteam (aveam si facultate de facut si servici... ). Acum dupa ce am ajuns cat de cat sa am un servici cat de cat sigur, si dupa ce am trecut oarecum prin mai multe medii, nu mai accept tacit, si chiar replic chiar cu ton ridicat (altfel spus certuri in toata regula)." Pai cine nu ar face la fel? Te lasi calcat in picioare, dar de la un moment dat, sfant sa fii si tot te saturi si reactionezi... Mie mi se pare normala reactia lui, in conditiile in care el a fost cel abuzat (verbal) de la inceputul casniciei.
Winners don't quit; quitters don't win.
Nadia1976 spune:
Marx, spui ca probabil e vina ta... ca parintii... ca mai stiu eu ce. Sa stii ca sotul meu e la fel cum te descrii tu pe tine insati; adica, nici el nu e romanticul nr. 1, nici el nu e "empatic" in multe momente in care eu am nevoie de el sa fie, nici el nu stie! sa faca multe gesturi pe care o femeie le asteapta de la un barbat; dar asta nu mi-a scazut respectul fata de el. Eu il respect si inteleg ca asa e felul lui de a fi; sigur ca ma deranjeaza cateodata, dar incerc sa-l invat ce astept de la el, fara jigniri si injosiri.
Acum, lista de cumparaturi... sigur ca e frustrant, dar nu e nici sfarsitul lumii. Nu a fost frumos din partea ta sa nu-i acorzi atentie cand ea incerca sa-ti dicteze lista de cumparaturi, dar nici motiv de mare scandal, mare. Eu il sun pe sotul meu sa aduca acasa de la magazin de unde lucreaza cate ceva si vine acasa tot fara... sa urlu la el si sa-l injosesc si jignesc pe 3 ori/ saptamana... ce bun ar aduce asta? Asa ca seara ii fac listuta si i-o pun in buzunarul camasii sa o gaseasca a 2-a zi. Mare lucru! ce sa-ti spun... Dar stii ceva? Daca vreau sa ma cert cu el, motive gasesc cel putin 1/ora.
Fetelor, ce-ar fi sa incercati sa-i dati si ei sfaturi? Sa se schimbe si ea!!! Ca o familie nu sta pe umerii numai a unuia dintre parteneri, ci amandoi trebuie sa o sustina.
Winners don't quit; quitters don't win.
Elise spune:
Nadia,
parerea mea:
1. Nu conteaza cine e de vina.
Nu vinam vrajitoare aici, ci incercam sa ii dam omului un sfat sa isi rezolve conflictul din familie.
2. Faptul ca ii spui "tu n-ai gresit cu nimic" nu e real, nu e cel mai bun sfat, si nu duce la rezultate.
Elise
Andrada spune:
Nadia,
Mama are grija de copil pina vine Marx seara de la serviciu, sau din delegatii...etc. In schimb si ea lucreaza si studiaza asa ca are nevoie si de bona. Marx n-are cum sa aiba grija integral de copil (asa cum pretinde) atita timp cit inteleg ca are un serviciu care ii ocupa o mare parte din saptamina. Nu gateste, nu spala si ignora copilul cind se joaca cu cutitul in gura pentru ca e rindul sotiei sa aiba grija de copil. Pina si faptul ca sta cu baiatul noptile pare a fi un fel de favoare pe care i-o ofera sotiei.
Remarca singur ca se gindeste numai la el, dar si acum ii acuza pe parinti ca nu l-au educat cum trebuie.
Eu vad relatia asta ca o relatie de dependenta totala fara de sotie, sclipiciul de care vorbeste Marx e exact ce il face sa se simta in siguranta, o sotie hotarita, energetica si experta, nu cea ocupata si derutata care pare acum. Pentru ca Marx are nevoie de cineva care sa aiba grija de el nu de cineva cu care sa munceasca cot la cot.
Eu zic ca Marx trebuie sa se faca mare, mai mare decit baiatul lui
si sa inceapa sa isi asume niscaiva treburi prin casa fara sa isi plinga de mila. Eu as incepe cu WC-ul ala,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Witchie spune:
Nadia,
Poate am inteles gresit dar... ramasesem cu impresia ca ea lucreaza si ca sa nu isi piarda postul trebuie sa isi sustina doctoratul, nu este o simpla fantezie. In asemenea conditii o bona nu este un lux ci o necesitate. In asemenea conditii, faptul ca ea doarme separat de copil mi se pare normal. Nu mi se pare normal ca el doarme cu copilul, dupa parerea mea copilul trebuie sa aiba camera lui. Nu mi se pare normal ca ea sa se intoarca de la slujba carand sacose cand el are masina la dispozitie... Dar ce stiu eu care e adevarul?
Nu caut vinovati, omul a cerut solutii. Cand esti in situatia de a salva o casnicie putin importa a cui e vina si "cine a inceput primul".
Barbatul asta vrea sclipici de la o femeie care sclipeste... Cum sa lasi tu copilul ala sa nu vorbeasca pana la 2 ani? Cum sa crezi Nadia, ca o femeie care a suferit de disgravidie nu isi suporta copilul, nu poate sa-l auda noaptea...
Mi-e draga fiica-mea, atat de draga ca uneori imi vine sa ma duc sa dorm in camera ei - la ea e cald si miroase frumos, a bebe... si e liniste si e colorat. Dar nu ma duc, sa nu o deranjez. Ca poate de oboseala incep sa sforai sau sa tusesc ori poate ma foiesc si o trezesc. Nu inseamna ca nu pot sa sufar sa o aud noaptea... Nu tin cu sotia lui marx din solidaritate feminina. Mi se pare insa ca intr-o relatie e nevoie de 2. Si ea pare sa traga singura.
Gata, nu ma mai bag. Succese, marx, ai incredere ca va fi bine. One way or the other.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
In love with...
Nadia1976 spune:
quote:
Initial creeata de Marx777
Suntem doi+ copilul.
Eu dorm cu copilul intr-o camera, iar ea pt ca nu ma suporta si nu-l suporta chiar si pe copil sa-l auda cand doarme, doarme in cealalta camera. If you want to win you have to learn to be a master of
the game.
Witchie, motivele ptr. care ea nu e in aceeasi camera cu copilul (si nu zic ca ar trebui sa fie) sunt diferite fata de ale tale.
Winners don't quit; quitters don't win.
Elise spune:
Nadia,
Tu pina la urma ce sfat i-ai da lui Marx?
Elise
daniela_b spune:
marx, iubeste-o mai mult pe ea si mai putin pe tine, pina se ajunge la o echilibrare de "forte" ale iubirii...Acelasi lucru e valabil si pentru ea.
Nu trebuie sa renunti la tine in favoarea ei si nici nu trebuie sa crezi ca ce simti TU este mai important decit ce simte EA. Si invers.
Casnicia fericita exista numai in doi, altfel e o relatie ca oricare alta...
Mi-ati facut impresia ca sinteti amindoi cam debusolati si nu prea stiti ce vreti. Fiecare asteapta de la celalalt sa vina primul cu "sclipiciul" ca sa fie motivat. Si va pierdeti in prea multe amanunte: wc-ul, cutitul, doctoratele, e-mailul, lista de cumparaturi. Nu spun ca amanuntele astea nu-ti pot face viata un calvar daca-ti pui mintea cu ele dar tocmai de aceea nu trebuie sa le lasi sa-ti controleze viata...
Parerea mea e ca daca o sa o mai tineti tot asa o sa va epuizati unul pe altul. Dragostea nu are nici o valoare daca aduce tensiuni si lupte interioare.
Ma bucur sa aud ca ti-ai reevaluat scara de valori, te felicit dar permite-mi sa iti reamintesc ca va fi necesar sa parcurgi drumul pina la capat si sa sa razbati prin toate primejdiile. Si inca ceva: in primul rind, renunta la atitudinea de invins, nu-i mai arata ca te-ai dat batut si ca mergi in virtutea inertiei, femeile adora invingatorii!
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
daniela_b spune:
ah...si am mai uitat sa adaug ceva: am un sentiment straniu in legatura cu povestea voastra, exista ceva artificial in ea dar nu stiu sa pun degetul sa arat "uite aici e ceva in neregula"...
scuze, sper sa nu interpretezi gresit...
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii