M-am hotarat ......adoptie (17)

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns urziceanu spune:

AISSA!!!!!!!!!
De azi la Urziceanu scrie "ATESTAT"








pupici

corina urziceanu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns steliana04 spune:

Bună seara, mămici și viitoare mămici!
Aș vrea să vin și eu printre voi, deși nu sunt activă pe forum,am citit acest subiect de la inceput, de cand florypop a scris primele randuri. De atunci citesc si simt bucuriile si tristețile fiecărei dintre voi. La un moment dat mă hotărasem si eu pt. adopție însă nu am avut puterea sa continui.
Ce mă reține? În nici un caz faptul că acel îngeraș nu va fi născut de mine, că nu va avea genele noastre.
Ma reține faptul că nu stiu cum va fi și dacă nu va fi bine cum voi accepta situația. Am ghinionul să am un frate bun dar "rău". Deși amândoi am fast facuti si crescuti de ambii noștri părinți, el este f. rău, se poartă"criminal" cu parinții. Mă uit cu durere la ei cât sunt de resemnați spunând "ce să facem, e al nostru, noi l-am făcut, noi l-am crescut, asta este". Mă tot întreb dacă nu va fi OK, cum vom putea trece peste.
Stiu ce veți spune, până nu incerci nu ai de unde să stii. Aveți dreptate, sunt copii naturali care provoaca durere parinților dar eu tot mă tem si pană acum nu am reușit sa-mi inving această teamă.
Totuși l-am iubi mult pe acel copil, ne lipseste enorm.
Intre timp am facut un FIV si nu mi-a reusit. Mă pregătesc de al 2-lea. Dar gandul imi stă mereu la adoptie dar nu fac nimic. Și am și ceva influența, aș putea discuta si la DPC și la meternitate.
Sper că nu v-am plictisit, am scris cam mult dar am simtit nevoia să vă impărtasesc o parte din nelinistile mele. Menționez ca am vorbit si cu preotul si mi-a zis că in nici un caz să nu mă indrept spre adoptie. De ce, nu stiu, nu a vrut să-mi spuna dar m-a durut cand mi-a spus asta. Am luat-o ca si cum el ar vedea ca daca fac acest pas nu va fi bine.M-am temut deși cred ca adoptia este un act divin.
Va pup si vă doresc sincer sa va fie bine, sa fiți linistite si multumite de ceea ce faceți.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_mm spune:

Corina - felicitari pentru atestat. Bafta multa in continuare si rabdare cat cuprinde.
Fetelor parerea mea este sa nu faceti cate o fixatie. Fiti maleabile. Pastrati-va mintea si sufletul deschise. Ganditi asa: nici o oportunitate nu trebuie ratata pentru ca fiecare copil care va este sugerat in vederea adoptiei este pus in calea voastra de Dumnezeu cu un scop. Fie pentru a va intari si pregati fie pentru ca este vorba chiar de copilul vostru. Eu am mers tot timpul pe ideea ca nu conteaza daca este fetita sau baietel. Daca as fi putut ramane insarcinata nu as fi avut cum sa aleg sexul copilului meu. Tot asa si in cazul adoptiei la care am pornit. Chiar nu a contat nici o clipa daca este baietel sau fetita. Pentru mine important era ca Dumnezeu a folosit corpul altei femei pentru a-mi trimite mie copilul meu. Eric a fost primul copil pe care l-am vazut. Tot atunci, si in acelasi loc, mai era si o fetita. Dar noi mersesem la centrul de plasament special pentru el. Si el a ramas. Acum ma striga toata ziua Ama si pe Viorel, Tita sau Tati; striga dupa Baron Ba si dupa mama mea Kiti - asa i se spune in familie de la Cristiana - in loc de Buni cum am fi vrut noi. Este o veselie tot, plin de viata si energie, ocupandu-ne fiece clipa. Nu avem ajutor de nicaieri pentru a-l creste pentru ca si ai mei si ai lui Viorel stau la cate 250 km distanta. Suntem numai noi patru, si ... Doamne cat e de bine!!
Aveti rabdare, dar daca simtiti nevoia sa va aruncati cu capul inainte - faceti-o!! Cateodata ratiunea nu isi mai are locul!!!
Ma duc cu bebe, si cu Viorel sa il plimbam pe Ba.
Va pupam,

Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/eric_mm
http://www.divertastore.com

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

O mamica fericita multumesc.

Steliana poate inca nu e momentul pentru adoptie.Poate mai trebuie sa suferi si sa te chinui pentru alte nereusite medicale si apoi cu sufletul curat sa te indrepti spre un copil care va deschide bratele si iti va spune MAMA si te va iubi nespus de mult.

Familia mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valiburu spune:

Steliana,
cand te gandesti la adoptie trebuie sa fii hotarata. Prejudecati vom avea toata viata, chiar daca uneori nu ne place sa recunoastem. Pe de alta parte tb sa faci ce iti dicteaza constiinta. Nu trebuie sa te iei dupa tot felul de sfaturi ale "prietenilor" si chiar ale parintilor, uneori. Spun de lucrurile astea pt ca si noi ne-am lovit de ele si cred ca mai multi de aici si poate chiar tu.
Ganduri bune si frumoase in continuare!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Stiti ca eu va citesc si va sunt alaturi. Din cand in cand ma si bag ca musca-n lapte. Asa o fac si acum:
Steliana stiu de nereusita ta in FIV. Regret. Pot doar sa banuiesc ce simtzi. Si asta ca sunt alaturi de Lachione care trece prin aceeasi situatie. Indoielile astea cred ca le-a avut fiecare mamica sau viitoare mamica de aici. Incet, incet ele s-au risipit si acum sunt fericite. Cu mult mai fericite decat noi care ne omoram cu tratamente. Ele merg la dr. sa-si masoare si cantareasca bebeii, noi mergem pentru inca un tratament hormonal in plus.
Dar nu asta vroiam sa-ti spun.
M-a intrigat sfatul preotului. Cum adica "in nici un caz adoptie"???
Este un act divin. Poti schimba viata unui suflet in bine, in frumos, in iubire. Sfatul lui mi se pare necrestinesc si necinsitit.
Nu ma intelege gresit, intentia mea nu e sa te conving, dar vorbeste cu sotul tau si luati si varianta asta in calcul. O sa-ti dea putere si incredere ca, chiar daca n-o sa fie si n-o sa fie...tot o sa fii mama.
hai, nu mai fi suparata!

P.S. Scuze, fetelor ca m-am bagat dar stiu ca si voi ma "urmariti" la aspirante.

anca...SIGUR intr-o zi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Anca asa e, si eu citesc la aspirante...ba ca sa rasucesc cutitul in rana si mai mult, cand utocatalina a ramas insarcinata am urmarit-o si la burtici (ea nici nu stie de mine, dar am vazut-o cat de bataioasa era si mi-a placut). Si poti scrie oricand la noi, eu inca te astept pe lista noastra pentru ca stiu ca ai cochetat si tu cu ideea.
Steliana...si preotii sunt oameni si, sa ma ierte Dumnezeu, nu intotdeauna sunt si buni. Eu una am foarte putin respect pentru tagma lor motiv pentru care nici nu simt nevoia sa merg sa ma confesez. Ce am de spus/comentat/cerut o fac direct in dialogurile mele cu Doamne-Doamne. Asa ca eu nu m-as gandi deloc la ce a zis el, asa cum nu am pus la inima ce mi-a zis psihiatra (cand am fost la control inainte de atestat) care a avut aceeasi opinie ca duhovnicul tau. Dar poate, daca inca nu simti pornirea spre adoptie trebuie sa mai stai, sa mai rumegi. Faza cu fratele....la fel, suntem diferiti, nu ai cum sa stii cum iese copilul tau (pentru care te chinui atata cu tratamente) - dovada tocmai fratele tau - asa ca nu e nici o legatura in a nu adopta si posibilitatea ca respectivul copil sa fie bun/rau. Intervine educatia, mediul, dragostea, anturajul...sunt multe lucruri care concura la formarea unei personalitati. Si ce vrei mai mult decat faptul ca voi frati buni sunteti diferiti. Treci peste esecul FIV, toate am pierdut sarcini, bine poate nu toate atatea ca voi...asta e. Daca vrei sa ai un copil....nu ai sa vezi nici o diferenta intre ai nostri si unii "naturali".
Corina (urziceanu) modific mintenas la tine atestatul....ieri nu am fost prezenta. Si asa cum a zis valiburu, faptul ca e la maternali inseamna ca s-a luat o masura, nu are nici o legatura cu dorinta ta de a vedea fata. Mergi la DPC, faci cerere de vizitare pentru ea si mergi in vizita sa o cunosti. Nu mai sta, daca stii numele fa o cerere cu numar, sunt obligati sa ti-o primeasca si cat timp ai cerere nu o poate vizita alta familie.
Lorelei, hai ca o sa uiti curand grijile, sper sa se rezolve cat mai repede, nu stiu in ce fel e la tine situatia ca nu stiu nimic de legea noua, dar sper sa mearga totul uns.
Patri nu te simti obligata in nici un fel sa vezi un copil sau altul, sa iti placa unul sau altul. Uite, mie de exemplu imi plac tare mult mulatrele, DAR din pacate lumea in care traim e inca cc cu curul in sus si de multe ori copilul nu se integreaza intr-o familie unde e vizibil diferit. Ma gandesc aici la o faza citita pe alt site. O mamica adoptiva se plangea ca desi ea nu a "anuntat" la gradi ca copilasul e adoptat (de ce ar fi facut-o???) educatoarele au aflat si considerau copilasul respectiv a fi fara parinti si il tratau altfel. Desi copilul le purta numele si adoptia era finalizata. Mai mult, daca voi sunteti albi si copilul e colorat.....
Nu am prejudecati eu, nu imi cumpar pantofi (cum ii place lui Pasho sa ne zica) dar asta e lumea in care traim. Sunt unii care adopta copii bolnavi, sunt unii care adopta din ratiuni "umanitare". EU sunt dintre cei care am adoptat pentru ca am vrut un copil care sa se simta al meu, sa nu aiba nici un complex, sa nu ii spuna nimeni cuvinte grele.
Dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa o vezi pe mititica, dar nu trebuie nici sa te framanti noptile. Daca vrei si ai posibilitate sa ajungi in Bucuresti bine, daca nu simti asta asa cum a zis si Oana nu trebuie sa faceti fixatie. Mergeti, cautati, copilul vostru este undeva si va asteapta.
Maaaama ce roman am scris! Am copil de alaptat, fug!

Cristina si Alexandra (30.09.2004)

Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina_g spune:

Aissa, m-ai uns pe suflet cu ce ai spus.
la fel sunt si eu: adopt pentru ca imi doresc un copil care sa nu se simta ciudat cand va intra in contact cu alti copii si alte persoane.
Am fost intrebata de unle persoane de ce nu ma ganesc sa adopt acea fetita mulatra.
Eu am o fata alba si sunt blonda. Doar la mare ma mai innegresc insa primavara sunt la fel de alba.
De aceea chiar daca as vrea ca copilul meu sa se integreze perfect in societate, cu asa o diferenta de culoare....sigur vor apare intrebari si...cine stie se se va intampla.
Asa ca vreau sa ajut un bb necajit insa vreau sa se simta bine, sa nu aiba complexe.
Insa daca cineva o doreste pe acea mulatra, ii doresc sa o ia si sa fie fericita alaturi de ea.
Succes totror
Pupici la mamic si bebici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patri spune:

Buna dimineata! Ma bucur ca azi am avut ce citi, deci suntem mai active. Ii tin pumnii Corinei, o chiar invidiez ca e "atestata " si e la partea frumoasa, cand vezi bbici si-ti cauti puiul!Pentru fetele care simt ca ar infia si totusi le e frica, eu va spun ca nici nu-mi pun aceasta problema, desi as putea avea bb-ul meu, asa simt ca trebuie sa fac, si daca asa simt inseamna ca stie Dumnezeu de ce! Credeti-ma, si cu copiii tai ai probleme, unul e cuminte si linistit, altul e mai complicat si mereu nemultumit...Pe amindoi ii iubesc la fel si la fel am s-o iubesc pe Patricia...Cred ca atunci cand veti fi pregatite sa infiati, cand Dumnezeu va pregati copilul vostru, o veti simti ca pe un lucru pe care e musai sa-l faceti, fara nici o alta alternativa. Chiar ieri am vb cu mama, i-mi spunea ca daca tot sunt asa de hotarata si nu ma intoarce nimic din drum, s-o infiez pe Patricia dar sa-mi fac si eu un bb mic. Eu am nascut fff usor , deci nu ma sperie deloc perioada de pregatire de 9 luni si nasterea , chiar am fost foarte mandra de burtica mea si intotdeauna m-am gandit ca voi mai fi gravida...de ce acum simt ca trebuie sa infiez? De ce nici macar nu pun la indoiala acest gand, aceasta hotarare? Sigur este un lucru pt care am fost nascuta, patricia ma cauta si eu trebuie s-o gasesc...intotdeauna am stiut ca de ce ti-e scris nu scapi si are Dumnezeu grija sa-ti arate calea...Cat despre preotul care a spus "nici intr-un caz adoptie"...vedeti dece nu merg eu la biserica cand trebuie, numai cand simt eu...pentru ca nu vreau ca intre mine si Dumnezeu sa fie alti oameni...Eu inca nu am intalnit un preot care sa simt ca e atat de curat cum ar trebui, eu nu spun ca nu exista, dar eu nu l-am intalnit...Probabil cand il voi intalni voi simtii...Eu sunt de parere ca trebuie sa mergi pe ceea ce simti, totul e sa ai sufletul curat si sa te rogi sa te ajute Dumnezeu, sa simti ca ai o relatie buna cu ingerasul tau...

patri

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lili spune:

Eu cred ca fiecare are dreptul sa aiba alegerile lui, opiniile lui,si fiecare copil isi va gasii parintii care i-au fost haraziti de soarta!
Cu siguranta nu sunt "cumparati ca o pereche de pantofi"dar asta nu inseamna sa-ti calci principiile si sa faci un gest care are implicatii pentru intreaga viata atat pentru tine cat si pentru copil , doar asa, sa nu deranjezi pe altii!
PS : Patri iti doresc multa bafta..
Lili

Mergi la inceput