Copii bilingvi, trilingvi...

zumike spune:

ce pot sa spun?? daca stie mai multe limbi,se va descurca
mai usor..la o adica isi exprima dorintele mei bine..
Micuta mea Alexia are 11 luni..de vorbit "papa" si "mama"...in rest pe limba ei..vorbeste cu toata lumea..
-sotul este maghiar...eu romanca;in familie vorbim romaneste,caci pt mine maghiara=chineza.De cand sotul se joaca si vorbeste in maghiara cu micuta...parca inteleg si eu..insa Alexia intelege tot:daca sotul solicita un obiect(in ungureste)Alexia se conformeaza...de solicita in romaneste..nu prea are chef..desi mai mult pe romaneste se vorbeste in casa.
Parerea mea:copii vor simpatiza foarte mult o limba,iar in celelalte se vor exprima cursiv

columbiana spune:

Buna,

eu as avea atit de multe de spus la subiectul asta; am avut mari probleme, la 3 ani si ceva cit avea Tudor cind am ajuns in Montreal, nu vorbea aproape DELOC; spunea tata, dar mama nu, nici apa...(pe la 2 anisori pornise sa spuna citeva cuvinte, apoi treptat s-a oprit, in loc sa se dezvolte); dupa citeva examene complexe cu o comisie medicala la St.Justine in Montreal, dignosticul a cazut ca o cruce pe umerii nostri: autism TED; asta era in 2004 in februarie; a urmat un an in care copilul a fost principala mea ocupatie, de alergatura intre spitale si terapii, ortofonisti, pedopsihiatri, terapie ABA platita acasa, 2 zile saptamanal*4 ore intr-o gradinita speciala ,etc...;( nu vreau sa dezbat aici incercarile de diagnosticare din Romania, recomandarile de tratament medicamentos psihiatric- Slava Domnului ca nu le-am urmat- a unei doctorite de acolo, imposibilitatea unui test audiologic in tg-mures, si multe altele care ma irita cind imi amintesc, apropo de subiectul despre medici)
pe scurt, azi fiul meu ( are 4 ani si 10 luni) vorbeste romana si franceza (franceza chiar bine, verbe, timpuri, articole puse corect in propozitii, fraze lungi, cu romana mai avem citeva probleme de personalizare: al meu, al tau, ma joc si nu Tudor te joci, etc), a inceput s-o rupa nitel si in engleza, citeste pe litere sau cuvinte scurte in romana, cunoaste cifrele, numara in 3limbi, ne "povestim", este "as" in ale computerului, (sotul meu, mai in gluma mai in serios ma ameninta ca imi va da copilul lectii curind) etc; astept cu nerabdare urmatorul consult psihologic, cind sper ca diagnosticul se va infirma;
copilul a crescut cu patru limbi: maghiara- bona din Romania ( de la 3 luni la 3 ani si cind am plecat), romana, engleza (prima gradinita in Montreal unde a mers vreo 5-6 luni, si franceza- la gradinita acum); l-am intrebat pe psihologul lui daca n-ar fi mai potrivit sa vorbim cu el franceza, pentru a ne rezuma la o singura limba, si categoric ne-a recomandat sa pastram romana in relatiile cu copilul ca pe o limba pe care el s-o lege in subconstient de intimitatea si caldura casei, a parintilor, spunind ca daca va vorbi, sigur va vorbi ambele limbi fara probleme, iar daca nu va vorbi, sigur nu va fi din cauza asta;

Ana

"Noi suntem trecatori ca iarba cāmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile ramān sa vorbeasca despre trecerea noastra pe pamānt."

MissParker spune:

Voiam sa incep eu un subiect asemanator, dar acum ma bucur nespus ca am gasit subiectul asta si as vrea sa-l actualizam. Cine mai poate veni cu relatari din propria experienta?

quote:

---

Originally posted by Ana Stroe


Buna, eu as avea atit de multe de spus la subiectul asta; am avut mari probleme, la 3 ani si ceva cit avea Tudor cind am ajuns in Montreal, nu vorbea aproape DELOC; spunea tata, dar mama nu, nici apa...(pe la 2 anisori pornise sa spuna citeva cuvinte, apoi treptat s-a oprit, in loc sa se dezvolte); dupa citeva examene complexe cu o comisie medicala la St.Justine in Montreal, dignosticul a cazut ca o cruce pe umerii nostri: autism TED; asta era in 2004 in februarie; a urmat un an in care copilul a fost principala mea ocupatie, de alergatura intre spitale si terapii, ortofonisti, pedopsihiatri, terapie ABA platita acasa, 2 zile saptamanal*4 ore intr-o gradinita speciala ,etc...;( nu vreau sa dezbat aici incercarile de diagnosticare din Romania, recomandarile de tratament medicamentos psihiatric- Slava Domnului ca nu le-am urmat- a unei doctorite de acolo, imposibilitatea unui test audiologic in tg-mures, si multe altele care ma irita cind imi amintesc, apropo de subiectul despre medici)
pe scurt, azi fiul meu ( are 4 ani si 10 luni) vorbeste romana si franceza (franceza chiar bine, verbe, timpuri, articole puse corect in propozitii, fraze lungi, cu romana mai avem citeva probleme de personalizare: al meu, al tau, ma joc si nu Tudor te joci, etc), a inceput s-o rupa nitel si in engleza, citeste pe litere sau cuvinte scurte in romana, cunoaste cifrele, numara in 3limbi, ne "povestim", este "as" in ale computerului, (sotul meu, mai in gluma mai in serios ma ameninta ca imi va da copilul lectii curind) etc; astept cu nerabdare urmatorul consult psihologic, cind sper ca diagnosticul se va infirma;
copilul a crescut cu patru limbi: maghiara- bona din Romania ( de la 3 luni la 3 ani si cind am plecat), romana, engleza (prima gradinita in Montreal unde a mers vreo 5-6 luni, si franceza- la gradinita acum); l-am intrebat pe psihologul lui daca n-ar fi mai potrivit sa vorbim cu el franceza, pentru a ne rezuma la o singura limba, si categoric ne-a recomandat sa pastram romana in relatiile cu copilul ca pe o limba pe care el s-o lege in subconstient de intimitatea si caldura casei, a parintilor, spunind ca daca va vorbi, sigur va vorbi ambele limbi fara probleme, iar daca nu va vorbi, sigur nu va fi din cauza asta;
Ana

---

Ana, sper din suflet ca diagnosticul s-a infirmat si ca in final nu a fost decat o micuta criza de inadaptabilitate a baietelului tau, cauzata de mutarea peste ocean. De multe ori autismul este pripit diagnosticat atunci cand un medic sau mai multi nu reusesc sa inteleaga motivele comportamentului unui copil; motivele acestea sunt intotdeauna justificate, trebuie numai rabdare si empatie pt. a privi lucrurile din punctul de vedere al copilului si a-i vorbi acestuia pe "limba lui", atingandu-i sufletul. Te rog da-mi vesti bune!


Portugalia 2006: http://family.webshots.com/album/557164596AdFMgt
Eu si sufletul meu pereche: http://family.webshots.com/album/557167184hBwWJt

_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Nora spune:

Heheehe, ma bucur ca s-a dezgropat subiectul!

Intre timp, copiii mei vorbesc foarte bine franceza si fireste ca nu am renuntat la romana. E drept ca mai fac diverse greseli de exprimare sau de gramatica in ambele limbi, dar nu prea mult.

Acuma... m-ar interesa sa invat din experienta parintilor cu copii mai mari, peste 10 ani sa zicem? Cum e vocabularul lor, bogat? Se mai observa ca limba de la scoala (franceza, engleza, germana, etc) nu e limba lor nativa? Nu ma refer la exprimarea fluenta, ma gandesc la calitate. Atunci cand au de pregatit pentru scoala eseuri, compuneri, cum e? Scriu frumos sau simti ca inca e o diferenta intre ei si colegii ce au limba de predare ca limba materna?

La noi, Andrei e in clasa a II-a, are note foarte bune, totu-i OK, profesoarele imi spun ca vorbeste frumos si are vocabularul bogat, aparent nu-i nici o problema. Dar as vrea sa-l ajut cat mai mult (si pe fratele lui, desigur).

Sper sa discutam multe despre subiect.

Pupici,

Nora

belle_vue spune:

Imi pare bine ca am descoperit subiectul asta, fiindca am si eu probleme similare. Eu vorbesc romaneste cu piticul, tati vorbeste englezeste, iar restul interactiunilor sociale (tv, prieteni, gradinita) le are in engleza. Theodor are 2 ani si 3 luni si spune poate 30 de cuvinte, majoritatea in engleza. La astea se adauga vreo 10 inventate de el pe care le foloseste insa in mod consistent. "Pe limba lui" vorbeste din plin, iar unori e foarte frustrant pt noi fiindca are aerul ca vrea sa transmita ceva cu tot dinadinsul iar noi nu pricepem nimic... Theodor e extrem de sociabil, interactioneaza foarte bine si cu adulti si cu copii, e in mediul lui oriunde mergem. A inceput sa mearga la gradi de vreo 2 luni si ne asteptam sa apara un spor de limbaj datorat colectivitatii, dar n-a fost cazul. Altminteri, e foarte istet, foarte indemanatec, intelege aproape tot ce-i spunem si in engleza si in romana, are spirit de observatie (e primul care remarca o schimbare in casa sau in tinuta noastra, lucrurile mai putin obisnuite din afara casei etc.)

Stiu ca se poate ca bilingvismul sa intarzie dezvoltarea vorbirii, dar nu pot totusi sa nu-mi fac unele griji, in sensul ca daca sunt si alte probleme nedepistate, raspunderea ne apartine ca parinti... Asa incat ne-am decis sa-i facem un test de auz, programat peste vreo 3 saptamani si apoi mai vedem ce e de facut. Asta pt ca desi aparent aude foarte bine ce-i spunem si la fel de bine zgomote slabe sau indepartate etc., se poate sa nu distinga anumite frecvente -- care fac diferentele intre consoane.

Stiu ca unii copii vorbesc mai greu, dar daca sunt si alte probleme asociate si nu sunt depistate copii sunt cei care au de pierdut. Exista 2 tendinte in abordarea chestiunii, una care zice ca se poate astepta pana pe la 3 ani, alta care zice ca se pot identifica anumite tipuri de probleme mult mai devreme -- in jurul varstei de 18 luni. Diferenta e uriasa pt copii! Din pacate, nici o teorie nu poate sa ia in calcul toti factorii implicati, mai ales in contextul specializarii disciplinare contemporane, asa ca cei care se ocupa de problemele intarzierii in vorbire (din ratiuni biologice, neorologice, psihologice etc) nu prea au comunicare cu specialistii in copii bi/tri-lingvi...

Oricum, ce ne-a facut sa trecem la investigatii e faptul ca de regula copiii au un mic spor de vorbire undeva in jurul varstei de 18 luni iar apoi unul major intre 24-30 de luni. Primul a fost destul de slab, iar pe cel din urma inca il asteptam... Dar e posibil sa-l asteptam in defavoarea lui. Vorbirea e un rezultat complex al functionarii eficiente a numeroase sisteme -- auditiv, motor si cognitiv, motiv pt care diagnosticele sunt atat de dificil de pus. In consecinta, intre 20-30% dintre copii sunt afectati de diverse dificultati de vorbire -- iar statistici recente referitoare la SUA arata ca 7% dintre copiii de varsta scolara sunt afectati de intarzieri in dezvoltarea vorbirii de origine necunoscuta!

Noi zilele astea asteptam aparitia lui bb2, asa ca nu va fi o perioada usoara, dar asa cum ne atragea atentia cineva, pt un copil de 2 ani 6 luni inseamna un sfert din viata, asa ca daca e ceva de facut e preferabil sa fie mai degraba mai devreme decat mai tarziu.





Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

mamitzica spune:

Si pe al nostru tot bilingv l-am facut-acasa vorbim romaneste,iar la gradi aude engleza.Are 20 de luni si mi se pare fantastic ca intelege in ambele limbi.Am observat ca spune mai putine cuvinte decit alti copii de virsta lui care vorbesc numai engleza.
Eu nu-mi fac probleme;in ultimele 2-3 saptamini am observat ca incepe sa repete dupa mine tot mai multe cuvinte chiar daca le poceste,iar in ultimele zile face si "propozitii"de genul mama coat sau ham nana adica ciinele face nani.

Serj spune:

buna seara mamici,
ma bucur ca ati deschis subiectul. si la noi se vorbesc 2 limbi in casa, italiana si romana. baietelul meu are acum 5 ani, si de la prima "intalnire" , am vorbit cu el romaneste. sotul vorbeste cu el italiana, am citit si eu cat am fost insarcinata ca este bine sa i se vorbeasca in limba naturala a parintilor. copii nu vor fi incurcati, ci dimpotriva ii ajuta. vor creste cu ambele in mod natural. desi se spune ca incep vorbirea mai tarziu, baietelul meu a inceput sa-si dea drumul la 15 luni (aproape in acelasi timp cu prietenul lui italian) si asa cum a spus cineva, a facut selectie la cuvinte, cele mai usoare din fiecare limba. a vorbit mixt pana a mers la gradi, apoi... numai italiana.
desi intelege tot, eu vorbind doar romaneste cu el, imi raspunde numai italiana. acum de cand este si surioara lui, tot numai ita. vorbeste cu ea. sa vedem ce va prefera si ea
probabil daca ar fi avut mai multe contacte si cu limba mea, ar fi vorbit ambele, nu stiu...

pupici si sper sa se mai scrie la acest subiect


cristina
[/url]mamica de 2 comori[/url]
Poze din vacanta

szivarvany spune:

Noi am ajuns la 2 ani juma` iar fi`mea este la stadiul in care mie imi traduce din limba romana
La noi marea majoritate vorbesc romaneste, eu sunt singura care vorbeste maghiara. Fi`mea e ferm convinsa ca eu nu inteleg romaneste, deoarece i am vorbit exclusiv in maghiara (a fost foarte greu mai ales cand lumea se uita la tine ca la extratarestru). Deci inca nu amesteca limbile. Sa vedem mai incolo.


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
EkipaVerde: Delidana - Khristin - Daria - DianaR - Dulcetica

ralu spune:

Buna fetele!!

Si copiii mei sunt bilingvi!! Ioana, fetita cea mare a venit in Franta la 2 ani si 8 luni cand vorbea foarte bine romaneste (ea a vorbit foarte devreme). Limba franceza a invatat-o rapid. Fetita mea cea mica, care s-a nascut aici(Franta), a auzit acasa romaneste, si la femeia care avea gija de ea-franceza. Asa a a inceput sa-si dea drumul la vorbire de abia pe la 2 ani. Acum , la 2 ani si 7 luni face propozitii si in franceza si in romana, intelege ambele limbi, dar nu vorbeste la fel de bine um vorbea surioara ei la aceeasi varsta. Am impresia ca la franceza a facut progrese mai mari. Ceea ce ma bucura este ca incearca sa spuna cat mai multe, chiar daca ii trebuie un pic de ajutor. Cam asta este povestea noastra!

Va pup!

ardeiash spune:

mie mi se pare extraordinara situatia nineiM : si a copiilor ei..
ea le vorbeste romaneste copiilor
tatal le vorbeste japoneza..
parintii intre ei vorbesc engleza... in fata copiilor ,evident
iar gradinita o fac in franceza... adica numai cel mare deocamdata..

ei. ce ziceti?


s-auzim numai de bine! si