Sarcina - o frana in cariera?
Raspunsuri - Pagina 4
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Inca ceva! Daca al doilea copil vine imediat dupa primul,asta e moartea curata a carierei,sa stai 4 ani deoparte! Dana |
De acord cu o completare ...sa stai 4 ani deoparte, in Romania ...eu i-am avut unul dupa ( prea repede) altul si am stat cu fiecare 3 luni ... A fost ok, cu crampe ... Parca totul se schimbase in 3 luni.
buflea spune:
Dupa mine cariera se defineste prin acumularile intr-o profesie si nicidecum prin pozitia dintr-o anumita companie.
Orice "senior" in profesia lui are in spate studii, certificari, experienta de lucru, experienta in mai multe industrii ... cu alte cuvinte, o cariera ...
Un "senior" nu trebuie sa fie executive, nici macar manager in organizatia pentru care lucreaza ... poate fi un simplu consultatnt, adica el centreaza - el da cu capul si tot cariera se cheama ca a construit.
Avantajul unei cariere versus job, este ca odata pe piata muncii, posturile pe care le vaneaza si este vanat vizeaza strict nivelul profesional definit de cariera ... o persoana care cauta un job, risca in a fi evaluata mai jos decat adevarat valoare.
Ca sa exemplific - profesorii, chiar daca nu sunt directori de scoli, toti au in spate o cariera.
msl1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui monicabo msl, pai si au cu cine sa-si lase bebelusii? Ii pot da la cresa la 3-4 luni sa zicem? Ca putin probabil ca toate femeile sa aibe barbati cu bani, sau ma rog, cu salarii bunicele cat sa poata trai toti dintr-un singur venit. In orice caz, cu nascut vs cariera (sau ma rog, viata profesionala) totul se reduce daca ai cu cine sa lasi copiii cand te intorci. Ca asa, daca ai cu cine, te poti intoarce si la 3 luni, la 6 luni, si nu faci mare pauza. Daca nu, stai mai mult, si pana la urma, cum a zis si Roli25, iti vine un pic mai greu la inceput, dar pe urma te descurci. Iar daca e vreun copil sa-ti "omoare cariera" atunci o face si primul, si al doilea, si al patrulea, si al 10-lea.... Femeie fiind (si stiu ca majoritatea isi doresc sa ajunga mame la un moment dat), este imposibil sa nu ai la un moment dat intreruperi in viata profesionala, asta e natura, nu le poti face "snur"... Monica, mami de 2  : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)Povestea sarcinii si a nasterii Andreei Povestea nasterii super rapide a Anei Maria |
Din cite am observat printre colegele mele multe dintre ele au pe cineva sa stea cu copii ori mama matusa verisoara etc (multe sint sud-americane asa ca au rude la gramada); restul nu stiu ce fac cum se descurca.
Cert e, ca eu am incercat sa platesc doar pt una din ele part time la gradi si nu am reusit din salar minim. tot ce cistigam dadeam acolo asa ca nu se renteaza.
Mai am si exemple de persoane care desi au avut o cariera buna inainte de sarcina au renuntat definitiv la servici dupa ce au nascut; una dintre ele imi spunea ca nu poate lucra intr-o pozitie cu responsabilitate f mare din cause oboselii extreme (pt ca nu dormea nopti) asa ca a renuntat si eu o inteleg f bine.
Ceea ce nu inteleg este cum au atita energie cele care se intorc la 2 luni dupa nastere la munca full time si mai lucreaza si de acasa pe deasupra, cum, ce fac, de unde au energie de asa ceva, spuneti-mi si mie secretul daca il stiti ca eu de abia imi tirai zilele daramite sa fac ca ele....
ch_dana spune:
Lai, e cam raspandita...2 ani te cam "pun pe tusa" in materie de cunostinte. Chiar discutam zilele trecute cu o colega programator, in domeniul asta si un an e prea mult...recordul absolut pe care il cunosc eu a fost astfel: la 2 saptamani dupa nastere s-a intors la lucru (sefa, frantuzoaica, la al treilea copil). Si apoi, in RO sunt multe cazuri de angajatori care pun pe liber mamele de cum se intorc la munca, nu neaparat legal dar se gasesc forme (se restructureaza postul, etc).
Oricum, multa bafta pentru nastere ! 
Capcaunule, suntem in Anul Domnului 2013 
, lasa naibii predicile popilor...
OanaRusu spune:
scriu si eu parerea mea... ca altfel nu pot evalua subiectul (Caruia ii dau o steluta si asta e prea mult)
Nu inteleg atitudinea asta.
Sunt programator la baza, dar project manager de prin 2001-2002 (in paralel am lucrat pe mai multe pozitii, asa mai suprapuse)
Am 2 copii la distanta de 2 ani, cu primul am stat pe tusa 8 luni si am revenit cu jumatate de norma - am sa regert mereu ca am revenit prea devreme dar asta e deja ce nu pot schimba.
Cu cea mica am revenit la jumatate de norma cand avea 1 an jumate - atunci a fost oportunitatea.
A fost greu pana a facut cea mica 3 ani - si a coincis cu schimbarea si pe plan profesional.
Da, se simte lipsa cand stai departe de munca.
Dar muncim 30-40 de ani in viata - nu? de la 20 si ceva pana dupa 60.
Stai "pe tusa" maxim 3-6 ani - asa ca mi se pare complet aiurea sa pui pe seama sarcinii si a copiilor franarea in cariera.
O mare parte dintre noi - femei si barbati deopotriva!! - ramanem pe pozitii nu tocmai ideal pentru diferite motive - salarul e unul crucial.
Acolo stim ca nu evoluam dar na, e convenabil, beneficii etc
Si atunci de ce atata cramponare si indrajire pentru 3-6 ani pe care ii ti-i daruiesti in primul rand tie si apoi copilului?
Eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa-si asume corect alegerile - daca acum e randul copilului tau, da-i tot si nu te crampona de job/cariera - iar cand copilul a devenit mai independent, iti reiei cariera treptat, si o faci si pe aia cum poti mai bine.
Copilul/sarcina e in primul rand schimbare in responsabilitati si in abordare.
Facuta cu cap - nu franeaza pe nimeni.
Parerea mea 
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ch_dana Chiar discutam zilele trecute cu o colega programator, in domeniul asta si un an e prea mult... Dana &  Amelia (21.06.2011) |
Serios!? E o chestier general valabila, la toti programatorii e asa?Toti lucreaza in cercetare si cu tehnologii noi pe care le schimba la fiecare 2 luni, sau cum?
Interesant. ... Eu sunt programator, am stat mai bine de 2 ani acasa (4 luni la pat cu risc de avort, apoi aproape 2 ani cu copiii) si dupa o luna de la intoarcerea la munca aveam ritmul colegilor care nu avusesera nici o intrerupere in "marea cariera".
Totul se rezuma la a alege prioritatile si cum vrei sa iti traiesti viata. Fiecare experienta e personala si mi se par foarte gresite generalizarile si etichetarile.
ch_dana spune:
Laura, asta e alegerea ta. Eu am stat 4 ani pe tusa si aproape ca nu mai stiam sa folosesc interfata de administrare de la SQL Server, in schimb comenzile mi le amintesc. Nu stiu cum e in tehnologiile web, mobile etc.
N-am inteles iritarea, ne exprimam opinii aici, nu blamam pe nimeni...in fine.
OanaRusu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ch_dana ... N-am inteles iritarea, ne exprimam opinii aici, nu blamam pe nimeni...in fine. Dana & Amelia (21.06.2011) |
Exact pentru asta am dat o steluta la subiect - pentru ca nu e constructiv.
Pana la urma fondul topicului, dupa parerea mea, e unul de orgoliu.
Pentru ca a spune "cariera" in loc de "viata profesionala" adauga (din pacate in fata!) ego-ul.
Profesia zic eu ca e absolut importanta pentru toti, dar ar trebui sa vrem sa fim buni si mereu la curent nu pentru un salar urias sau pentru a deveni celebri, ci pentru ca meseria asta, profesia pe care o avem, ne implineste personal.
Da, eu sunt fost profesoara, sufletul meu e catedra, nu pot trai din salar si atunci sunt in alt loc (IT), dar sunt aici pt ca imi place grozav ce fac, altfel n-as rezista 10 ore la munca si dupa aia copii, casa, masa etc.
Nu-s celebra - n-am "cariera" - dar am schimbat in sens bun viata macar la 10 oameni si pentru asta ma simt impacata cu ce am facut cu profesia mea pana aici, am lasat o urma buna pe pamant din punctul meu de vedere.
Absolut ca idealurile mele pot fi mediocre sau lipsite de valoare pentru unii, tot asa cum averile etalate ostentativ sunt lipsite de valoare pentru mine
OanaRusu spune:
inca una si ma duc....
Ca programator (si vorbesc din experienta ) toata viata inveti.
Daca dupa 2 ani nu poti incepe de la zero, ar fi mai bine sa incerci altceva.
Si cred ca in afara de meseriile care depind de fizic, se aplica peste tot.
Trebuie sa invatam, sa ne adaptam mereu, viata e o secventa continua - doar in povesti avem "si au trait fericiti pana la adanci batraneti" - si chiar si acolo, e vorba doar ca povestea se opreste, nu si aventura de zi cu zi ...
Laura25 spune:
Cand am facut copiii, avem 4 ani de servici. Urmeaza dupa copii sa muncesc, cel putin theoretic, inca vreo 35-40. Deci, care era cariera asa fulminanta ce o construisem eu in 4 ani si care ar fi fost dramatic 'impiedicata' de 2 ani de absenta?!?! Ce am pierdut in cei 2 ani si nu pot reconstrui in urmatorii 35!??!
Cand nasti si apoi cand stai cu copiii, nu iti ia nimeni neuronii din cap, nu te pocneste iremediabil debilitatea. Ce stiai inainte e tot acolo, trebuie doar sa iti amintesti, sa mai inveti, sa iti reintri in ritm. Atat doar.