Delasare feminina(2)

msl1 spune:

E plin de romini? nu prea mi se pare, stiu ca sint ceva, dar nici intr-un caz plin...sau nu i-am vazut eu?
Faza intimplata la petrecerea de haloween organizata la compania tatalui copiilor(it):vorbind romineste cu plozii ma trezesc abordata de un romin care lucreaza acolo: "a vorbiti romineste.." eu: da sigur...el"lucrati aici"..eu "a nu, as vrea eu, tatal copiilor lucreaza aci"...el "romin?" eu" nu, american.."...el"aaa...." si-a disparut ca magaru-n ceata....
nici nu am stiut cum sa ma simt, prost, bine sau indiferent...ce sa inteleg din asta?

legat de cursuri: stiu ca atita costa un curs, stiu ca este o investitie f serioasa, si eu am fost foarte serioasa si cu foarte mari sperante cind am scos banii din buzunar si am platit cursul(in domeniu medical) de 2 saptamini in care mi se spunea verzi si uscate ca, cite sanse voi avea sa imi gasesc job....nu numai ca nu m-au ajutat sa imi gasesc job dupa cum au promis dar,s-au si straduit sa imi dea cel mai prost loc de facut practica sa fie siguri ca nu am nici o sansa... mi-a si expirat licenta deja...bani dati de pomana...de aceea nu as mai vrea sa investesc nimic in particular si voi face tot posibilul sa reusesc sa intru in ceva program la stat chiar daca va lua ani de zile. De aici si intrebarea care am pus-o mai sus daca fac curs de cine stie ce, chiar am sanse sa gasesc servici? experienta care am avut-o mi-a demonstrat clar:NU! cred ca-s ghinionista ghinionistelor eu, sau chiar asa este? multumesc de confirmare, chiar aveam un dubiu....

Elena_R spune:

Eleni, asa sunt si eu, in extrema cealalta. Pur si simplu nu ma suport nemachata, si pt ca sunt obisnuita sa ma machez in fiecare zi, atunci cand nu am nimic pe fata am impresia ca arat bolnava In schimb, cu unghiile nu am nici o treaba! Admir asa tare fetele cu unghiile perfect facute, dar eu niciodata nu am fost in stare sa am grija de ele. Si nici la manichiura nu imi place sa merg. Asa ca le tin scurte, naturale dar curate macar...

Am avut insa o perioada de vreo 4 luni in care imi cautam de lucru si lipsa de program strict ma adusese intr-o stare de delasare totala, fara pic de chef de nimic. Ce m-a ajutat cat de cat in acea perioada au fost niste clase de sport de 2-3 ori pe saptamana, ceea ce ma forta macar sa arat prezentabil cand ieseam din casa.

Elena_R spune:

Tocmai ce am citit un articol ce facea referire la lucrul de acasa.
Aici e linkul:
http://www.msnbc.msn.com-12.us/read/?Article=23163

Sunt totusi destul de sceptica fata de lucratul asta de acasa, mai ales la venitul destul de mare specificat in articol, dar sursa este destul de credibila asa ca poate e ceva adevar strecurat pe acolo.

Cica "Online workers - The job brings in about $87,000 annually and the hiring outlook is among the best of the ranking. Positions are expected to increase by about 42 percent by 2018, the fastest of any occupation, according to the BLS"

hmmmmmmmmm....suspicios. In cazul asta demisionez chiar maine de la jobul meu de cate 10-12 ore de lucru pe zi

Scuzati de off-topic

anuscha2009 spune:

Vin si eu din urma la acest subiect, detasat campioana la delasare.
Nici mie nu mi place cum am ajuns dar nici sa schimb parca nu-mi vine si nici nu m-as pricepe cum sa o fac.
Am mai scris eu intr un topic asemanator, am auzit acolo pareri, am participat la discutii si m-am pus pe fapte mari, in sensul ca mi am cumparat un ruj, un fond de ten un rimel, dar de folosit nu le am folosit. Rimelul nici nu stiu unde l-am pus.

Desi nu sunt in depresie, este o stare de asta cum sa explic de ,,sunt naspa'' de care nu pot sa scap.


Nici pe partea financiara nu stau bine, nici cu stima de sine, incat pur si simplu nu-mi vine sa cheltui nici 5o de lei pentru mine si sa stiu ca acest lucru m-ar dezeechilibra.

Si lamentarile astea ar putea continua.....Am ajuns asa cu o eterna pereche de blugi, de o saptamana cu un nasture de la palton care sra sa cada, dar nu l cos pana mnu cade de tot - il maschez de fular.
Repet este ceva care nu mi place, dar deocamdata nu am o motivatie puternica sa schimb chestia asta.
Si inca ceva, eu merg zilnic la serviciu.

Acum incerc sa ma las si de fumat si mananc intr-una si ma sperie gandul ca o sa ma ingras foarte rau.

Oare am ajuns o sleampata incurabila sau mai am sanse de vindecare?

Eu altceva vreau sa spun de fapt, ca daca nu te simti bine in interior, taspe kg de farduri nu te ajuta si mai bine umbli nefardata.

ina.click spune:

anuscha, eu zic ca te ajuta. te maimutaresti , te coafzi, pui ici colo o chestie, cosi un nasture, schimbi un pulover si observi in oglinda ce schimbare in bine ai facut. mergi la serviciu, primesti si acolo ceva complimente. eu am avut o perioada in care nu m-am machiat - nici acum nu ma machiez zilnic - si cand am reinceput am primit atatea "wow"uri de ziceai ca mi-am facut transplant de mutra. Numai de la putin rimel si putin ruj.
si astea ajuta, serios. suntem animale sociale, ne bagam unii pe altii in depresii dar ne si ajutam sa iesim. Complimentele, starea de bine, curatenia, toate astea ajuta. Incearca :)

Cu fumatul ce sa zic, te inteleg partial. M-am lasat de fumat de curand si rontai continuu ceva, da. Insa eu rontaiam si inainte si, ce e drept, sa nu fiu ipocrita, eu sunt slaba batz si de fapt imi doresc vreo 10 kile in plus.
insa sunt atatea avantaje ca totusi ceva greutate in plus nici nu conteaza. cat despre rontait, eu nu am inteles niciodata de ce totusi cei care vor mereu sa rontaie ceva nu rontaie barim ceva ce nu ingrasa. ia-ti o razatoare , un sac de morcovi, unul de mere si rontaie pana nu mai poti. Ce se poate intampla?

De cate ori deschid fereastra...

anuscha2009 spune:

Ai dreptate; De Craciun mi am luat un plover nou si in prima zi de serv pe 2013 m-am imbracat cu el, m am dat cu fond de ten si cu ruj. Toata lumea m-a admirat si fetele si baietii de aici. M am simtit bine.
Dar mi-e un fel de teama sa intru din nou intr-o vrie ne asta a cumparaturilor, parca m as rupe de ceva, chiar de starea asta de ,,pui de depresie''
Imi doresc lucruri, dar ma simt incapabila se le am si cred ca de asta m-am delasat. E ceva amestecat ca nu mi place sa fiu asa.

De rontatit pentu fumat, cum sa rontai morcovi, ca mai bune sunt alunele si porombul prajit:)?

Eleni spune:

Anuscha, eu cand ma intristez, imi pun tocuri. Inalte. imi schimba complet atitudinea, nu pot fi trista pe tocuri cui .

anuscha2009 spune:

Dragut Eu nu pot sa port si nu stiu sa merg pe pantof cu toc cui, am 1.75.

Dupa ce am scris aici,mi am dat cu un ruj care trona prin geanta.

dulcetica spune:

Eu din cauza vitezei port aceeasi poseta vreo citeva luni.Mi-e lene sa transfer din una in alta continutul ,asa ca o minunatie de posete stau si asteapta sa le bag in seama. La fel se intimpla si cu incaltamintea si bijuteriile.Daca apuc sa scot o pereche de cizme ,rar caut altceva. De ieri mi-am propus sa le variez,sa ma dichisesc ,sa scot rochii mai atragatoare ,etc.Cerceii inca nu i-am schimbat.
De luni incepem iar scoala ,asa ca s-ar putea sa esuez iar la capitolul asta .
Ce m-a enervat poseta asta de azi,mare tare , ca mi-am cautat cheia in parcare 5 minute ,timp in care imi ningea inautru.

Eleni spune:

Bravo pentru ruj. Ia-ti pantofi inalti cu talpa ortopedica. te simti altfel, te vezi altfel, mergi altfel... zau, si nu conteaza eu am 1,72 si probleme cu coloana, si ce daca, raman fudula pana la capat.