Mananca mult prea putin

Mananca mult prea putin | Autor: Mickyyy

Link direct la acest mesaj

Pentru un copil de aproape 9 ani, am ajuns la limita rabdarii cu ea, nu stiu daca e vreo problema de sanatate sau vreun moft preadolescentin (ma gandesc sa nu ii fi venit vreo idee sa nu se ingrase, ca's pline filmuletele de pe disney si desenele animate de pustoaice care tin "cure de slabire").
Problema persista de mai bine de jumatate de an, la inceput am ignorat-o, am zis ca-i fata mare, nu moare ea de foame daca nu mananca la masa cum trebuie, am zis ca e o perioada care va trece, dar nici gand. Am incercat orice cu ea, am scos orice fel de rontait intre mese, mergand pana la a o pune sa faca lista cu mancarurile ei preferate si timp de o saptamana gatind exclusiv de pe acea lista, dar nicio imbunatatire. Mananca incredibil de putin, a slabit mult (nu ca era ea grasa inainte), nici nu se aseaza bine la masa ca ne si serveste replica "nu mi-e foame" sau nu-mi place, desi ea e cea care a ales mancarea.

Recunosc, n-am luat foarte in serios problema pana acum, are 9 ani, e suficient de mare incat sa decida daca ii e sau nu foame, si sa manance atunci cand ii e. Dar ceva semne de intrebare incep sa-mi pun, cand seara de seara la masa ea ciuguleste in cel mai fericit caz ceva, asta daca nu cumva lasa totul neatins in farfurie. Peste zi nu mananca mai nimic, seara la fel, traieste cu un sandwich (care i-l pun dimineata in ghiozdan dar il mananca dupa ce vine de la scoala) si o bucata de carne in cazul cel mai fericit in care avem pui sau gratar la masa.
Am incercat sa-i explic, ca-i fata mare, despre importanta unei alimentatii variate, ca e in crestere, etc. dar parca ma lovesc de un zid. Sora-sa care are abia 4 ani mananca de 3 ori mai mult ca ea!

Ce naiba sa fac? Sa o las in pace, sperand ca e doar o perioada si o sa isi revina, sa merg sa ii fac niste analize sa nu fie vreo problema de sanatate, sa o "fortez" sa manance?! Chiar nu stiu cum e mai bine sa procedez!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns emilia.m spune:

si eu mancam f f putin cand eram mica. Intre 5 ani si 12 ani mancam extrem de putin. Chiar nu imi era foame. Ma ducea mama o data la 2 luni la analize (viermisori, anemie... etc). Importanta e calitatea mancarii, diversitatea, mai presus de cantitate. E un moft sa manace putin din ce-i place, nu e nutritionist sa stie cum sa-si echilibreze singura dieta, ii trebuie poate putin dar din de toate, nu-i mai face pe plac ca e mare riscul. Soacra-mea l-a hranit pe sotul meu cam 5 ani in copilarie doar cu cartofi prajiti si friptura ca el doar asta vroia. Soacra-mea e medic si dupa ce i-a vazut analizele care aratau deficit de calciu si multe altele a pus piciorul in prag si i-a re-echilibrat organismul. Poate e o idee buna sa-i arati fiicei tale un documentar despre anorexie, poate o sperie.

25+ Anna Karina
http://bazar.desprecopii.com/detail.asp?id=4886&n=LECTII-PIAN-CHITARA-CANTO
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto, MTHFR C677T si A1298C heterozigote. Tratament cu Clexane 0.2 alternat cu 0.4, Elevit alternat cu Medyn, Magne B6, Vit C, Euthyrox 100 zilnic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aschiutza spune:

Micky, prea multe sfaturi nu pot sa iti dau, dar pot sa iti scriu din experienta mea de copil.

Si eu mincam putin, din doua motive:
- imi facea rau fizic sa maninc mult dintr-o data. Si cu asta am ramas si pina in ziua de azi: in loc de 3 mese mari maninc de vreo 5 ori pe zi. Iar la strabunica mea care conducea casa o masa insemna supa (in farfurie adinca mare) + felul doi. Si tot timpul primeam observatii ca nu maninc tot. Mai ales de la celelalte rude...
- intr-o perioada ma simteam neglijata si neinteleasa de familie. Nu aveau timp si nici interes sa asculte grijile mele de copil. Singurul fel de a primi atentie era mincarea, numai acolo pareau sa isi faca griji ai mei. Drept care incercam sa obtin ce nu obtineam in alte parti: atentie. Cu mofturi, cu refuz de mincare. Asa ma simteam si eu rasfatata cind ai mei imi faceau cheful . Faza nu m-a tinut mult, dar nu as putea sa iti spun acum cind a fost si cit anume a durat (oricum pina la cel tirziu 13 ani)

Mi-as face griji doar daca are tendinte de a se cintarii si uita prea mult in oglinda. Nu exista vreun curs de informare pt copii si adolescenti pe tema mincarii si bolilor legate de asta? Sau vreo carte buna care sa arate urmarile dietelor, mai ales pt crestere si metabolism?

Maninca macar fructe?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aschiutza spune:

Ah, mi-a venit o idee: te ajuta sau ii place sa te ajute in bucatarie cind gatesti? Poate sa o implici in procesul gatirii, sa o lauzi pt ce a facut (chit ca e budinca la plic) si restul familiei sa mincati cu placere ceea ce face ea? Sa o iei la cumparaturi si sa ii faci cunostinta cu alimentele si calitatea lor ?

Sau sa mergeti la restaurante cu bufet si sa o inveti sa incerce diferite gusturi ca pe un joc chit ca maninca doar o lingura din fiecare ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu mancam ... apa. In rest ma uitam la mancare si cam atat. Ah, ba da, consumam cu lingurita mica 10 lingurite de supa in cel mai fericit caz. Si detestam sa stau la masa, mi se parea pierdere de timp.
Dar beam apa in nestire, imi placea gustul :-)
Majoritatea fetelor din clasa fie mi nici nu se ating de mancarea de la pranz. Asa ca as spune ca e normal.
Ii poti face o serie de analize sa nu aiba carente si atat.
Bucura te ca nu trebuie sa ascunzi mancarea de ea !!!






Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Iulia Copiii Monicai Alex Luca Lorena

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianama spune:

Gratar mananca ca ii place?
Asa v-a spus......sau a auzit ca in mare parte nu ingrasa,dietele de slabire sunt pe baza de gratar?
Pana m-am maritat nici nu stiam gustul sarmalelor,si multeeeee alte feluri de mancare,singurul lucru care imi placea oarecum,era muschiul de porc afumat in casa. si facea tata tot anul.
Nu stiu ma gandesc ca ar putea fii si aceasta tendinta nebuna de pe la tv....dar si lipsa poftei de mancare ,pur simplu..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Darria spune:

Am fetita un pic mai mica dar pot sa scriu din exp. mea(din copilarie) si din ce mi-a spus pediatra.

Nu trebuie fortata sa manance.
Da, ar trebui sa faca analiza pt. orice eventualitate sau alte investigatii. O discutie cu medicul(de familie sau pediatrul) in acest sens?

Pediatra imi spunea ca are fetite(paciente) ce nu vor sa manance pt. a fi slabe. O fetita ce avea 13 ani isi provoca voma(la baie, pe ascuns) dupa ce manca la insistenta parintilor.
Este influentata in acest sens la scoala sau in cercul de prietene?

Daca analizele sunt bune, raportul inaltime-greutate e ok atunci inseamna ca putinul ce-l manance este suficient. Am avut aceasta problema cu fetita dar la o varsta mai mica iar pediatra mi-a spus sa o las in pace, consuma cat are nevoie.

Poate ca are nevoie de atentie?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Ce inaltime / greutate are ea acum ?



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Iulia Copiii Monicai Alex Luca Lorena

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns izabela88 spune:

ma bag si eu in discutie pentru ca am adus-o pe mama in aceeasi situatie...disperata.cred ca aveam 7-8 ani si imi aduc bine aminte ca ea incerca sa-mi faca toate poftele in dorinta de a ma vedea mancand ceva,evident fara nici un rezultat.aruncam la cos mancarea cand nu era atenta,doar sa ma lase in pace.a incercat absolut tot,de la explicatii,amenintari pana la bataie si mancarea tot nu prezenta interes .nici nu ma gandeam la diete,si asa eram subiect de gluma intre colegi la cat eram de slaba,nici incapatanare,doar ca sa o contrazic(eram un copil intelegator si cuminte dupa cum chiar ea recunoaste),pur si simplu nu imi era foame,erau atat de multe de facut incat uitam de foame. in scurt timp mama a renuntat la lupta,dar s-a asigurat ca nu voi avea carente nutritionale dandu-mi complexe multivitaminice,iar rezultatul a fost cel scontat:in momentul in care simteam foame dadeam buzna in bucatarie si improvizam un sandvish gigant dintr-o jumatate de paine sau chiar ceream mancare .in prezent chiar am ceva probleme in relatia cu mancarea,in sensul ca mi-e incredibil de greu sa tin o dieta(desi am doar 2-3 kg in plus pe perioada iernii,care vara se "topesc"de la sine),consecinta a indoctrinarii constante "vai dar cat esti de slaba,mai mananca si tu ceva!!!" uneori mi-e teama sa nu cad in extrema cealalta,pentru ca sunt momente in care mananc in lipsa foamei,de stres,plictiseala,sau doar pentru ca trebuie sa mananc...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana27 spune:

Eu nu macam ca nu aveam timp Si acum daca nu am timp, cel putin o jumatate de ora pt o gustare, mai bine o cafea si gata!

Baietelul meu cel mare ne exaspereaza cu mancarea: are extrem de putine lucruri care ii plac, e foarte pretentios la felul cum arata.Cu sanatatea nu are probleme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

Cu ceva intarziere (deh, sarbatorile, am cam tras chiulul de pe forum), multumesc de raspunsuri

Incerc sa raspund la o parte din intrebari:
- e pasionata de "bucatarit", inventeaza tot felul de retete la bucatarie (majoritatea sunt de fapt combinatii de diverse chestii bagate la microunde ) si vrea ca atunci cand va fi mare sa isi deschida propriul restaurant! Nu are rabdare sa ma ajute pe mine la gatit, decat foarte rar (in general cand fac dulcuri). Crede ca e suficient sa inventeze retetele dupa ce vede la TV, si evident ca nu iese mare lucru, problema e ca e si foarte comoda, daca nu se poate face in cateva minute sau daca e nevoie de mai mult efort, renunta.
- inainte manca sau cel putin gusta absolut orice. Acum a inceput sa faca niste mofturi ingrozitoare, o gramada de mancaruri care inainte erau ok, acum au devenit porcarii, si ea nu vrea sa se mai atinga de ele, nici sa le guste. Are o lista extrem de scurta de mancaruri care stiu sigur ca ii plac si mananca, dar care nu's chiar in topul celor adecvate pentru un copil (de exemplu cartofi prajiti sau mezeluri ar manca la orice ora din zi sau noapte), iar restul....depinde de toane. Ii plac merele, singurele fructe care le mananca, iar legume doar pe post de garnitura la friptura. In rest, carne, piure, cartofi prajiti, si uneori salata sau mamaliga cu branza si smantana. De mancarea gatita nici nu se mai atinge, rar de tot sa mai manance o ciorba, si aia daca e rosie (nu stiu de unde naiba i-a venit ideea cu rosu, ca eu nu prea fac ciorbe rosii si acre), iar in rest, spanac, conopida, varza, fasole, tocana, musaca, sarmale, etc, nici sa nu le vada. Orice mancare are sos se exclude din start.

Nu sta cu orele in fata oglinzii, si nici nu se cantareste. Habar n-am ce inaltime si greutate o mai avea acum, probabil in jur de 25kg, si inaltime in jur de 1.30m. O sa o cantaresc si-o sa o masor diseara de curiozitate, sa vad cum mai sta.

Mergi la inceput