am nevoie un sfat

lucialu spune:

Tatal natural a ales sa nu aibe drepturi. Dp meu de vedere nu are drepturi nici legale nici morale, nicidecare.
Nu poti sa activezi/dezactivezi aceste drepturi la bunul plac. Nu cand vorbim de copii.
Singurul de care trebuia sa se tina cont era copilul. Nu s-a tinut cont si nici acum nu se tine cont de el. Copilul avea dreptul la un nume dn partea tatalui, la o suma de bani, oricata, cea decisa de instanta, copilul avea dreptul sa isi cunoasca tatal interactionand cu el, copilul avea dreptul sa stie adevarul! Tatal nu i-a respectat aceste drepturi...Nici mama nu i le-a pretins pt copil sinici copilului nu i-a spus nimic. Brusc, musai sa stie adevarul, tocmai cand XY a catadicsit sa ii caute, caci spune dansul ca s-a schimbat acum. "Este in binele copilului" sa stie adevarul acum.

Deceneus spune:

Hai mai lasti femeia sa respire.
Un copil stie ca l-a adus barza.
Tatal este cel care locuieste cu mama.
Cand mai creste si afla cum se "fabrica" copii, atunci poti sa-i spui si care-i diferenta intre tatal biologic si adoptiv.

Eu cred ca tipul o vrea pe ea. Daca-i disponibila si actualul partener este doar partener fara acte si fara intentii de casatorie, atunci paote este mai bine sa reia o relatie veche.
Tipul de schimbat nu s-a schimbat, poate ca ambii s-au maturizat si au ajuns la concluzia ca in trecut au luat o decizie la nervi.

andacos spune:

Pai daca nu s-a schimbat...de ce crezi ca e bine sa reia relatzia?

Eu am sfatuit-o (ca si eu am simtzit ca ea e tare impresionata de aparitzia brusca a tatalui ratacitor)sa nu-si neglijeze relatzia actuala,nu da vrabia din mina pe cea d epe gard!

El e o himera...o amintire a unor vremuri apuse...si cred eu ca apuse trebuie sa ramina.

Dar...fiecare face cum crede,eu una nu as lua in calcul o evetuala relatzie...umilintza,durerea mea si a copilului meu ar trece deasupra eventualelor sentimente!

Eu pe fostul meu sotz l-am iertat cum a procedat cu mine,ins apentru ceea ce i-a facut(si-i face )copilului meu,copilului nostru...nu am sa-l pot ierta NICIODATA!Dar...aici nu e vorba d emine!

Dana

cristoiu spune:

Deceneus, daca ii spui povestea cu barza fetei mele de 3 ani se va uita la tine ca la un extraterestru. Marea majoritate a copiilor au vazut burti de gravide, poate nu stiu cum a ajuns copilul acolo in burta, dar stiu sigur ca ala e un bebe si nu ca tanti e balena. Un copil la 6 ani si ceva ar intelege daca ii explici.

Lucialu, crd ca esti cam dura. Ce spui tu acolo ar fi fost o optiune. Dar de multe ori o liniuta in certificatul de nastere e un avantaj. Sincer si eu as fi facut la fel, daca tatal ar fi zis ca nu vrea copilul, mi-as fi asumat alegerea si responsabilitatea ulterioara si din mindrie macar nu as fi pretins unui astfel de om nimic, in nici-un caz bani. Fata isi creste copilul, ii ofera tot ce are nevoie, il iubeste, e ok. Copilul are dreptul sa stie adevarul de la inceput, pentru ca va fi mai rau cind va afla mai tirziu. Iar sentimentul de abandon din pacate e de ne-evitat, indiferent cind ii spui copilului, la un moment dat tot va intelege ca tatal biologic nu l-a vrut.

Nu stiu cum as face eu, dar eu nu as folosi cuvintul tata pentru acest domn. I-as explica copilului in alti termeni, i-as explica poate ca domnul asta a ajutat-o pe mami sa il faca pe el si ca ar vrea sa il cunoasca, sa vada cum a crescut. Dar numele de tata il merita cel care il iubeste si creste, nu un domn donator de sperma.

Deceneus spune:

@Cristoiu fata ta e precoce.
Altii ajung la scoala si cred ca exista Mos Craciun.

Nu exista cazuri trase la indigo si nu exista soluti care sa functioneze la toata lumea.
E a scrie ca: "am trait o frumoasa poveste de dragoste in urma careia am nascut un baietel..", deci inca il iubeste pe tatal copilului.
Poate si-a dat seama ca a avut si ea partea ei de vina.
A fost un conflict de orgolii. Orgoliile s-au estompat, si daca actualul ii ofera doar siguranta si mai putin sentimente, are dreptul sa-si reevalueze fosta relatie.
Poate fi o relatie mai buna decat actuala.

andacos spune:

Deceneus,nu sunt de acord cu tine!

Si la noi a fost o frumoasa poveste de dragoste,care insa s-a sfirsit...prost!


Si sincer...nu stiu ce orgoliu ar putea fi atit d e mare incit sa te faca sa nu-tzi recunosti copilul si sa nu stii de el atitzia ani.

Toate povetsile de dragoste...se estompeaza in timp,unele mor,altele traiesc din amintiri si se resurciteaza permanent!

Inaintind in virsta,realizezi ca d efapt povestile astea de dragoste...sunt (nu stiu cum sa spun sa ma fac intzeleasa)nu vreau sa spun superficiale,dar in viatza pe linga dragostea aia cu fluturasi in stomac,mai conteaz multe.

Dana

lucialu spune:

Cristoiu, intentionat am fost asa. M-am saturat de atitudinea asta in care copilul este o mingiuca intre doi jucatori. Btw, nu sunt singura "dura"(a se vedea "eu nu l-as numi tata" ).
Optiune pt cine? Pt mama? Pt tata? Optiunea de a respecta un drept al copilului? Adica lor sa le fie cat mai moale, copilul sa plateasca pacatele parintilor..."Avantajul" mamei/ adultului dispare, ac XY apare dupa ani in peisaj, "spasit", "indragostit" de fosta iubita, iubitor fata de 2 persoane, fata de una pe care n-a mai vazut-o de aproape 7 ani si fata de un copil pe care nu il cunoaste deloc! De-odata se simte tata. Adevarata motivatie a sinceritatii si corectitudinii preconizate de mama. Ti se pare corect pt copil?
Mandrie? O! pai si unde e "binele" copilului? Mandrie poate sa aibe copilul, ac va putea decide personal pt el. Pana la urma nu el a gresit. Si oricum moale nu-i va fi cand va stii adevarurile, caci acum sunt mai multe.
Dreptul la pensia alimentara putea sa fie cerut(oricum era un exemplu dat de mine pt a desena ceva), si nu presupunea ca mama sa o si foloseasca. Putea sa ii deschida un cont copilului. Si copilul ajuns major sa faca ce vrea cu banii, sa le dea si foc, egal.

Deceneus spune:

@lucialu - daca ea a decis unilateral si impotriva vointei tatalui sa pastreze sarcina, atunci tatalui nu i se poate impune obligatii pentru intretinerea copilului, cu atat mai mult daca ea nu a facut demersuri pentru recunoasterea paternitatii.
Cand doi oameni decid sa aiba un copil ambii au obligatii.
Cand unul decide unilateral isi asuma responsabilitatile.
Mie asa mi se pare normal.

Acum este o situatie noua.
Tatal bilogic juridic nu are nici un drept, dar daca el s-a decis sa-si asume responsabilitati, este optiunea ei sa accepte sau nu, in functie de ce-i mai bine pentru ea si pentru copil.

andacos spune:

Aici ai dreptate,sunt de acord 100% cu ceea ce spui.

Si asta m-ar face sa fiu si mai precauta la o eventuala viitoarerelatzie cu el.

Dana

Lo_li_Ta spune:

Eu nu prea inteleg ce legatura are faptul ca tatal natural va avea o aparitie "meteorica" sau nu, ca se implica sau nu. Informarea copilului despre originile lui nu este un "premiu" pentru un tata care demonstreaza ca s-a schimbat. E o realitate pe care cel mic trebuie sa o stie indiferent daca tatal este prezent sau nu, daca se implica sau nu. Ca nu trebuie trecut in acte, sunt perfect de acord. Ba chiar daca actualul partener est atat de implicat, poate sa-l infieze. Dar spune-i o poveste din care sa inteleaga ce si cum. Plus ca daca-i ajunge ceva pe la urechiuse inainte sa-i spui tu, se cam duce naibii relatia cu el si de-abia la adolescenta vei intelege cat e de important pentru identitatea lui sa stie fix ale cui gene le poarta.