am nevoie un sfat
Raspunsuri - Pagina 2
oana_s spune:
Pati, indiferent de circumstante, tot va trebui sa-i spui copilului ca altcineva este tatal biologic.
Oamenii "destepti" spun ca mai bine mai devreme, socul e mai usor de trecut de copiii mai mici.
Daca ii spui prea tarziu, s-ar putea sa i se para ca l-ai mintit...sa dezvolte un sentiment neplacut (ca sa fiu delicata)fata de tine.
histamina spune:
fata mea,
daca nici macar nu l-a recunoscut, nici pensie alimentara nu i-a dat,nici de el nu s-a interesat, atunci,poate f bine nici sa nu existe.
nu cred ca merita sa afle copilul lui de existenta lui.
pur si simplu este f dubios.
sper ca actualul stie de intentia lui. mi se pare nedrept fata de actualul.
apoi va creea sentimentul abandonului mai incolo.destul de greu de trecut.ii va afecta imaginea de sine.
nu t einteleg.
sa apara doar ca prieten,asta dupa ce cercetezi amanuntit ce a facut in acesti 6 ani.
ai tai ce zic?
presupun ca ai lui s tiau ca au un nepot.au facut macar ceva pt el?ti-au dat o ciocolata, un pampers anii astia?
andacos spune:
Parerea mea e sa stai si sa asteptzi,nu te grabi(in primul si in primul rind in relatzia cu partenerul actual),nu-mi pot explica cum de i s-au dezvoltata instinctele de tata asa...peste noapte!
daca da dovada ca intradevar il intereseaza...discuta cu partenerul tau(e sotzul tau?)si vedetzi cum procedatzi.
Da,sunt de acord ,copilul trebuie sa stie cine ii este tatal...insa,nu as pune linistea si fericirea copilului in pericol...doar pentru ca dupa 6 ani el si-a amintit ca are un copil.
Deci...mai asteapta...si abia apoi vezi cum procedezi,consultindu-te cu partenerul.
Dana
patipats17 spune:
histamina..eu sunt de parere ca baiatul trebuie sa afle adevarul de la mine pt ca lumea e foarte rea si decat sa ii arunce vorbe urate copilului si sa sufere mai bine ii spun eu ceva frumos din care sa reiasa adevarul...e adevarat ca nu l-a recunoscut ca nu mi-a oferit nimic dar nu ii pot nega existenta ...ai lui stiu ca au un nepotel...m-au iubit enorm de mult si inca spera ca ne vom impaca...isi iubesc nepotul nu zic nu dar nu au indraznit sa il caute ..si aici am gresit eu...pt ca il uram pe el nu le dadeam voie nici lor sa vina..dar daca ne intalneam pe strada cand ieseam cu baiatul meu la plimbare nu erau indiferenti...recunosc faptul ca la varsta de 3 ani mi-am luat inima in dinti si am plecat din tara cu copilul la mama in grecia...si aici l-am cunoscut pe actualul meu partener care,repet il iubeste foarte mult pe denis(copilul meu).am strans anii astia pt tatal biologic ...nu stiu daca e ura ceva sentimente negative..si nu pt faptul ca m-a parasit pe mine cat pt ca nu a vrut copilul...acum sunt rascolita rau....pana acum nu am simtit nevoia si nu prea am dat importanta problemei dar acum ca il cauta simt ca ar trebui sa ii spun baietelului meu adevarul...nu vreau sa ii spun copilului ca tatal lui biologic nu l-a vrut...pt ca ar suferi...
histamina spune:
tu stii cel mai bine.
ca nu l-a vrut copilul va intelege indiferent cat te vei feri tu.
la intrebarea de ce a plecat?de ce nu e trecut in certificat?ai doua variante:
adevarul sau mami nu a vrut.
e imposibil de evitat.si adevarul il va devasta. spune-i cand poate intelege.refuzul are alte consecinte in mintea lui de copilas.
andacos are mare dreptate.
nu te repezi.asteapta.
din cate scrii,se pare ca nu iti e indiferent.
tatal adoptiv ce spune?mama ta ce spune? ei ti-au adus echilibrul in viata ta.
patipats17 spune:
nu ma grabesc deloc...iubitul meu e de parere ca nu e momentul acum si il inteleg...ii este frica si lui...
Morgano spune:
Si eu cred ca trebuie sa afle copilul tau CANDVA si de la TINE.
DAR, riscul enorm este sa apara si dispara, sa il intoarca pe dos pe fiu, apoi sa se faca nevazut. Si asta ii va rupe fiului tau sufletul. Crede-ma ca stiu ce vorbesc.
Fetele mele nu l-au vazut pe ex de 3 ani, el suna cam la 9 luni, arunca cuvinte de dor si amor vreo 20 de min la telefon, nu trimite bani, a trimis 2 pachete (in bataie de joc al doilea) in 3 ani ..... si apoi dispare iarasi. In conditiile in care cea mare cand am divortat avea 4 ani si are amintiri clare, iar cea mica avea 2 ani si tot isi mai aminteste ceva. Ele il iubesc enorm, e parintele lor, am incercat sa fiu corecta cu el, le-am dat la telefon desi acum cred ca am gresit .... vine cu furtuna sindormului de tatabun statuie telefonica, taraie sufletele lor in emotii apoi dispare ca si cand nu ar fi fost pentru inca alte multe luni de zile. Nu vrei sa stii cat sufera cea mare, mai ales, dupa fiecare episod....
Asa ca gandeste-te de 1 milion de ori daca acest tata genetic exclusiv al fiului tau poate deveni un tata adevarat sau vrea sa o incerce si pe asta subit din motive pe care tu habar nu le ai.
anda141 spune:
Eu ti as propune sa discuti cu un psiholog de copii, sa te ajute sa alegi cea mai buna varianta de a-i spune . Sunt de acord ca trebuie sa stie cine e tatal lui, dar intr-un mod extrem de delicat, pentru ca nu stii cum va reactiona.
Din punctul meu de vedere, tatal copilului e acela care-l creste, Faptul ca tatal lui natural a disparut cand a aflat de copil, mie imi demonstreaza ca nu merita increderea acum. Simt ca pe tine te-a rascolit . Cum ti-au spus si fetele, asteapta sa vezi cat de mult insista sa si vada copilul sau intreaba-l cum vede el relatia mai departe. Incearca sa afli pe unde traieste, ce fel de viata are, sa vezi cat este de sincer , sa nu va caute din alte motive egoiste.
Tu ai familia ta acum, inteleg ca actualul partener iubeste copilul . Daca tu esti fericita acum, te-as sfatui sa iti vezi mai departe de viata ta si sa-l ignori. Nu ai de unde sa stii ca nu te va parasi iar. Unui om instabil eu nu i-as mai acorda sanse. Si vorbesc din experienta, din pacate.
Iti doresc multa intelepciune si putere sa iei cea mai buna decizie, pentru ca imi dau seama ca iti e greu.
lucialu spune:
Te legi la cap fara sa te doara.
6 ani jumate nu a vrut! sa stie ca are un copil. Esti cu actualul de 3 ani si jumatate. Nu inteleg insa de unde si-a tras concluzia cel mic, ca acesta ar fi tatal lui? Ca il percepe ca pe un tata, ok. Dar ca este tatal lui? de unde, dc abia la 3 ani ai lui l-a cunoscut pe partenerul tau? Cutuma este ca tatal sa fie de la bun inceput langa copil. Cum l-a luat pe partenerul tau? "A venit tata acasa dupa 3 ani si jumatate? Si acum? Pai acum, dupa alti trei ani mai apare un tata in peisaj..."adevaratul". Peste 3 ani este probabil sa mai apara unul?
" Nu vreau sa fiu cinica ori rea de-a dreptul, dar efectiv nu pricep cum de a tras concluzia copilul ca partenerul tau este tatal lui?
Si eu sunt de acord ca e bine ca fiul tau sa stie adevarul. Insa adevarul asupra identitatii tatalui sau BIOLOGIC. Adevarul ca tatal lui biologic nu este cel de acum, trebuia sa il stie...precum am scris mai sus. Trebuia sa ii spui/explici in cuvinte simple si cat mai aproape de adevar ce s-a intamplat de sunteti doar voi doi-mama si copilul.El pana la 3 ani si jumatate nu a intrebat nimic de tata-sau? Unde este?
Si este timp sa afle acest adevar. Si eu cred ca te grabesti. Fata de ex nu ai nicio datorie. NICIUNA! Fata de copil insa...ohooo! Poate ca da, ar trebui sa te consulti si cu un psiholog inainte sa faci vreo miscare. Nici eu nu mi-as bulversa copilul. Stii cum e? De fapt treaba cu "Adevarul" s-a pornit exclusiv pt ca respectivul te-a cautat, cuprins de remuscari etc etc
Abia acum ai pus problema desecretizarii paternitatii copilului vis-a-vis de cel mic. Nu e fair, parerea mea. Sa presupunem ca respectivul nu te-ar fi cautat. Cum aveai de gand sa procedezi cu copilul? Cand i-ai fi spus adevarul? I-ai fi marturisit de fapt acest adevar? Pana acum nu ti-ai pus problema ca poate afla de la lumea "rea". De ce? E destul de mare cat sa priceapa, iar lumea putea bine merci sa actioneze pana acum.
Eu as tine cont de copil. Si as proceda fata de el FACAND ABSTRACTIE de ceea ce ar fi vrut ex-ul. El a ales acum 6 ani jumatate. Nu era vorba de un lucru, de un animalut de casa, era vorba de un pui de om. Asa ca n-are decat sa traiasca precum a decis.
Eu stiu ca ai fost intrebata despre bunicii paterni si de-asta ai spus de ei, ca sa raspunzi. Curios este ca stii cam ce ar vrea ei. Pe mine nu m-ar interesa. Indiferent de cat as fi fost de pornita, nici ei nu au facut suficiente eforturi ca sa se poata bucura de nepot. Pune-ti problema in primul si in primul rand in priviinta impactului acestui adevar asupra copilului tau. Tine cont de el, de tine, de partenerul actual care spui ca a fost si este langa voi. Ce vrea ex-ul ar trebui sa fie strict problema lui. Sau nu? (Adica eu nu as accepta o revenirea de-asta dupa 6 ani jumatate, ani extraordinari de importanti in viata unui copil, s-a purtat precum un neom cu voi, pt mine ar fi fost iubirea aia frumoasa fix 0 in memorie la ce sfarsit a avut, adica a zis tot, el...unii merita o a doua sansa, ma indoiesc ca aici ar fi cazul).
Daca era okish, nu navalea tam-nesam ca va vrea napoi. Ca s-a schimbat si bla. Nu. Ar fi procedat mai cu respect, mai cu grija...Mie imi sugereaza doar egoism gestul lui de acum, la fel de egoist ca ac v-a parasit. Si iresponsabilitate. Parerea mea.
El nu v-a vrut si a procedat in consecinta. Tu nu ai avut pretentii legale de la el, macar sa fie recunoscut copilul. Te-ai conformat cu ceea ce a vrut el.
El acum va vrea si tu iar intentionezi sa te conformezi(cel putin in priviinta copilului)? Si copilul? Copilul ce ar vrea? Care sunt drepturile lui? Cine i le reprezinta? Oare el are obligatia numa sa suporte consecintele deciziilor voastre, ale parintilor pt ca este minor si aleg altii pt el?
Ati ales sa nu aibe tata(el nu l-a recunoscut, l-a abandonat. Tu nu ai pretins in instanta dreptul copilului de a fi recunoscut). Dupa un timp, ti- ai gasit un partener si i-ai dat un tata copilului, adica l-ai(i-ai) legat emotional. Dar nu si legal. Copilul Nu cunoaste adevarul...Acum vrei sa ii mai servesti o gogoasa, frumos impachetata, cum ca el este extrem de norocos, caci de fapt are doi tati?
Rufus spune:
Nu este acelasi lucru, insa parintii adoptivi se confrunta cu acaesta problema, respectiv momentul propice pentru ca odrasla sa afle "adevarul". Din fericire, fiind un subiect studiat (in sfarsit!) si la noi, de ceva vreme, s-a ajuns la concluzia ca a creste copilul in spiritul adevarului, prezentat franc dar pe masura varstei, este cel mai bun lucru posibil.
La tine e vorba doar de jumatate de...adoptie. Problema insa este aceeasi.
Personal, ca om trecut prin asta si cu greseli mari comise, te-as sfatui sa-i spui fara intarziere, intr-un moment pe care-l gasesti propice, intr-o discutie sincera in doi. Cu explicatii simple, pe masura varstei lui, cu raspunsuri pregatite la avalansa de intrebari care va urma. Nu e usor pentru nici unul din voi, nu va fi usor nici pentru voi trei, insa copilul este un om ca si noi care nu trebuie mintit pentru motive pe care le decidem noi. Este, de asemenea, cea mai buna varianta raportata la varsta, cu cat trec anii va fi mai greu, va intelege mai bine dar ii va cadea mai prost.
Partenerul tau n-are pentru ce sa se teama, este intr-un moment delicat, insa el este adult si va intelege mai bine sa faca un sacrificiu. Nu el este cel care trebuie protejat.
Pentru tatal natural, iti recomand o atitudine ferma, insa in masura in care intelegi ca, daca doreste, are dreptul sa se implice. Iar tu nu-i poti opri accesul. Fii deschisa, insa rezervata, pentru ca in acest moment chiar nu stii ce vrea fostul, poate face mult bine copilului, dupa cum poate face mult rau. Lasa-l sa preia initiativa, sa te lamuresti ce vrea.
Deci, dupa mine, momentul este...acum.
Rufus, Tora si iadele