optiunile unei femei/mame singure
Raspunsuri - Pagina 6
anuscha2009 spune:
Eu nu cred ca ei din timpul copilului nici macar atunci cand odata pe luna sau la doua sau la cinci iesi cu o prietena la un suc, intr-un loc in care copilului nu i-ar face bine, sau la un spectacol care nu este pe intelesul ei. Din contra trebuie sa te intorci cu bateriile incarcate.
Si eu am tendinta de a ma dedica fetei mele si in momentul in care fac ceva fara ea sa ma simt super prost.
Si daca plec intr-o delegatie fara ea ma simt prost, o sun zilnic, o umplu de cadouri la intoarcere, dar copilul nu sufera stiu doar ca e in capul meu.
Dar cand copilul pleaca la tata sau in vacanta la bunici cum e?
Cand o sa se mareasca si o sa-si ia zborul noi sa-i spunem ca ne-am sacrificat pentru el si sa ramana o viata langa noi? E corect asa?
szivarvany spune:
Eu zic sa nu exageram 
Eu ma simt foarte bine sa fug cu fetele la o inghetata, de exemplu in alea 3-4 ore cand fi`mea e cu taxo o data la 2 saptamani E sambata mea de mancat prostii, de iesit aiurea cu prietenele.
Si evident ca ne facem planuri si noi pt cand vor iesi copiii fara noi, doar nu vom sta sa bocim.
Pe de alta parte cred si eu ca minuni exista si-ti poti intalni jumatatea in orice perioada a vietii 
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi: Iulia
Copiii Monicai
Alex
Luca
anuscha2009 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui szivarvany Eu zic sa nu exageram Eu ma simt foarte bine sa fug cu fetele la o inghetata, de exemplu in alea 3-4 ore cand fi`mea e cu taxo o data la 2 saptamani E sambata mea de mancat prostii, de iesit aiurea cu prietenele.Si evident ca ne facem planuri si noi pt cand vor iesi copiii fara noi, doar nu vom sta sa bocim. Pe de alta parte cred si eu ca minuni exista si-ti poti intalni jumatatea in orice perioada a vietii Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP. _ Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca |
lasa-ma sa-ti dau ,,1 like, like'' asa cum zice cantecul, din toata inima, atat de simpu si de ,,dulce'' mi s-a parut mesajul asta, mai ales de la tine care stiu ca zici ,,never''
ruxij spune:
Eu nu cred ca are rost sa incepem un razboi intre single si cele la a doua casatorie. Sigur ca exista si este posibil sa gasesti un om bun, care sa te iubeasca si pe tine si pe copilul tau (copiii) si sa formati o familie fericita. Doar ca desi ar fi bine sa se intample asta tuturor, sansele sunt destul de mici si dc nu se intampla, nu se intampla, nu inseamna ca esti nefericita, cum insista cei din jur, esti nefericita, doar nu vrei sa recunosti. Si de fapt da, cei din jur "condamna" femeile divortate care nu mai doresc sa se recasatoreasca. Iti transmit asa ideea cum ca ar fi cumva o datorie pe care nu ti-o indeplinesti dc decizi ca nu mai vrei sa te cuplezi cu orice pretz si ai "pretentii", esti "a dracu" si "egoista" sau, cum s-a spus aici "faci pe martira" (mie nu mi se pare nici o legatura cu a fi martir, dimpotriva, e vorba de apararea intereselor proprii si evitarea vulnerabilitatii in fata pericolelor potentiale). Adica ce e cu pretentiile astea? Tu ce ai de oferit? Vin intrebarile...
Sigur ca iti imparti timpul cu partenerul, cand te re-cuplezi, dar asta o faci si cu tatal natural, in orice casnicie, nu problema timpului impartit este aici. Mai degraba conflictele care se pot crea in mod natural si absolut obiectiv, inainte sa ajungem la noi parteneri care tipa la copilul tau si il trateaza prost, interesul copilului, vs. interesul partenerului, daca acesta nu face parte dintre acei barbati super buni, pe care i-au luat deja fetele de aici. Sunt destui barbati (si femei) care trateaza prost copiii din prima casatorie si sunt destui barbati care trateaza prost chiar copiii lor naturali. De aici vine frica, de a nu fi orbita de sex si dorinta de intimitate si sa nimeresti unii din astia.
Sunt si temeri obiective si compromisuri pe care vrei sau nu vrei sa le faci si pana la urma eu consider ca datoria mea e in primul rand fata de mine si copilul meu si apoi fata de dorintele celor din jur, care insista ca musai tb sa fiu cuplata. De exemplu, eu locuiesc intr-o casa maricica asa, intr-un cartier in care copilul meu si-a format un grup de prieteni f. stabil si la care tine enorm, intr-un district scolar care ste cel mai bun din stat. Ipotetic, un partener poate ar vrea sau ar avea nevoie de anumite schimbari aici (alta casa, alt cartier etc). Ceea ce nu ar fi in interesul copilului. Si nici al meu, gandidu-ma la cum am ajuns aici. Nu e vorba de timpul cu copilul sau cu prietenele la suc, sau in delegatii. E vorba de compromisuri care tb facute.
Eu una am ajuns unde sunt cu multe lacrimi si sange, ca sa fiu putin dramatica, si mi-ar fi f greu sa fac schimbari in viata mea sa acomodez un nou partener. Adica dc apare unul care sa se plieze el pe viata mea si nu eu pe viata lui, cred ca ar fi super. Daca nu insa, nu si sunt ok asa, am prea multe de pierdut si aia cu cineva noaptea in pat si intimitatea din cuplu nu stiu daca compenseaza in orice conditii. Nici datoria de a parea maleabila si a ceda din pretentii nu ma impinge suficient catre compromisuri. Acum cine stie, poate pica din cer careva,dar psihic, eu nu ma simt inclinata catre flexibilitatea integrarii vietii altcuiva in viata mea in acest moment. Poate dupa 50 de ani, aici se poarta.
szivarvany spune:
Eu sunt sigura ca se pot intampla minuni, doar ca eu personal nu le caut si am mari dubii ca ma vor nimeri exact pt ca nu le caut :-)
De asta spun ca autoarea subiectului sa le caute , ca sa i se intample 
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca
anuscha2009 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij . . Acum cine stie, poate pica din cer careva,dar psihic, eu nu ma simt inclinata catre flexibilitatea integrarii vietii altcuiva in viata mea in acest moment. Poate dupa 50 de ani, aici se poarta. |
Foarte realistic si la obiect mesajul tau.
Nici eu nu ma simt pregatita pentru cineva in viata mea si a fetei mele, dar totusi imi doresc sa nu mai fiu singura. De fapt niciodata nu am fost prea bine pregatita si mi amintesc asta la diferitele stadii de varsta din viata mea.
Ai dreptate, dupa 50 de ani zic si io..............facem calatorii impreuna si nevizitam nepotii.
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Acum referitor la optiunile enumerate aici, posibil ca cea cu sex fara obligatii sa fie cea mai buna solutie, dar problema e ca noi femeile eliberam nu stiu ce substanta responsabila cu atasamentul in timpul sexului si nu prea putem face sex asa fara sa ne implicam emotional cu una cu doua. |
Despre ce substanta este vorba?
ruxij spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui A_Iulia
Oxitocina. Despre ce substanta este vorba? |
oxitocina.
daniela_b spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui crisseis - de gasit pe cineva cu care sa ma vad din cand in cand- m-am gandit, ar fi putut fi cu persoana cu care am incheiat relatia(care e la distanta de mine), dar care ma iubeste suficient de mult si acum, incat sa ma simt in siguranta(de toate felurile). Doar ca aici intervine problema ce m-a facut sa inchei relatia: eu vreau mai mult, el nu vrea/nu poate mai mult(asta pe scurt), iar a fi continuat(asa, cu dorinte divergente) ar fi insemnat pt mine un compromis greu de acceptat. |
Incepe prin a vrea mai putin. Schimba raportul de "forte" introduse intr-o relatie. Adesea, cind dintr-o parte intervine presiunea lui "mai mult" cealalta parte depresurizeaza prin "mai putin".
Lasa lucrurile in voia lor. Fii mai "jemenfichista".
Inlocuieste pentru o vreme dorinta de a-ti gasi jumatatea cu indeplinirea a 10 dorinte personale pe care le pastrai de prea multa vreme pentru "mai tirziu".
P.S.
In locul tau, as pune mina pe telefon si as suna la prietenul meu (ala de nu vrea "mai mult" si l-as intreba
"Auzi, prea mult nu vrei dar prea de tot, vrei
? Adu niste vin vechi rosu, de restul ma ocup eu. Orice intirziere va fi sanctionata, dupa fiecare 5 minute iti creste pedeapsa pina iti scot oxitocina din mine :D"...Si apoi, doar gusta ce va urma. Ce va urma? Un refuz?
Vedea-l-as eu...
Diana1373 spune:
Dragele mele, eu am acusica 40 ani dar ma simt de 25 cu un bebe de nici 2 ani Noi nu tinem legatura cu cel caruia legea il numeste tata, nu a vazut baiatul de cand avea 1 luna, nu-l intereseaza, nu vrea sa-l vada nici macar in poze nu mai spun de pensie alimentara ca ma lansez in discutii interminabile. Deci, ies din schema vizitele la el. Cat despre iesirile mele fara bebe, aici e o problema: am dus copilul la cresa atat pt a avea timp pt mine cat si pt a se obisnui el cu un program, cu alti copii, etc si nu m-am simtit deloc mama denaturata :P Ideea e ca nu a mers faza cu cresa din "n" motive. La un suc, cafea, spectacole nici nu se pune problema: nu-mi permit o bona, nu avem bunici decat 15 min pe saptamana cand: vai ce slabut e copilul (mananca de rupe si are 15 kg ) de ce ii dai spanac, mai bine il scoti la pascut....vai de ce il lasi sa scrie pe pereti si altele pe care nici nu merita sa le amintesc. In alta ordine de idei, nu o fac pe martira: cat a fost la cresa eu m-am simtit pierduta: veneam acasa plangand si nu-mi era mintea decat la el. Zaceam pur si simplu pana cand mergeam sa-l iau. Am renuntat in cele din urma la "educatia" respectiva amanand momentul pt atunci cand va vorbi corect si nu va mai fi nevoie sa le pandesc pe "doamnele" de la cresa. Concluzie: daca as avea putere, as da afara toate specimenele angajate la crese si as angaja oameni dedicati meseriei respective. De ce ma simt bine singura cu copilul meu? Nu am un raspuns clar, doar ca ma simt bine, sunt cea mai fericita mama din lume si m-am saturat sa fiu sotie si sa stau drepti ori la dispozitia altuia, sa ma pliez programului altuia, sa ascult interminabilele lamentari vis-a-vis de parintii mei ( pe care nu mi i-am ales dar sunt ai mei!!), sa-mi judece cineva hotararile cu privire la educatia/cresterea copilului, etc. Si daca tropaie piticii in creierul meu, sunt destui barbati pe lumea asta, cu mici exceptii (sunt deja luati de voi) care sa nu-si doreasca o relatie stabila. Deocamdata nu e cazul dar cine stie? Daca mi-as dori o familie si un om bun care sa ma prinda atunci cand cad? Oh, DA. Cred ca asta isi doreste toata lumea dar nu fac un tel din asta. Nu am vrut sa jignesc pe nimeni pomenind de varsta, doar ca la 40 ani nu-l mai astept pe fat-frumos care sa ma salveze de esecurile mele. Acum privesc altfel lucrurile si varsta e unul din factorii importanti. Am tras deja 2 lozuri necastigatoare asa ca dati-mi voie sa ma indoiesc ca a treia oara va fi altfel mai ales ca acum mai e un sufletel care nu are nici o vina. Nu mai am curaj si nici energie pt o noua relatie. Acum va dau voie sa aruncati cu pietre
da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, de a avea curajul sa schimb ceea ce pot si de a face diferenta intre cele doua