optiunile unei femei/mame singure

andacos spune:

Bleah!!!!

Asta e pentru mine din categoria"Femeia se face pres in fatza barbatului,doar pentru a avea statutul de femeie castaorita"!
Decit asa...mai bine fara!

Dana

paulinio spune:

anuscha2009, iti aprob ultimul mesaj din tot sufletul.
Eu nu sunt singura (inca)... aspir sa fiu singura si sa pot respira.
Baiatul meu are prezenta masculina (teoretic) dar eu insist mereu sa vina la serbari (sau la orice alt eveniment, sau la o simpla iesire in parc) si atunci EL e f imbufnat si cauta numai nod in papura...
Stii si tu bine... calitatea de tata nu se da si se ia cu cea de sot... iar gurile rele... vorbesc si apoi isi vad de viata lor. Cata amaraciune si suferinta este si in couple... alt subiect de barfa.
Evident, cine se simte tata este si inainte si dupa divort.
Eu aspir la statul de single... ma vad facand o gramada de lucruri pentru mine, ma vad pe mine in centru, valorificandu-ma pe mine. Probabil ca e o etapa dupa care vrei mai mult. Probabil autoarea subiectului a ajuns la acel mai mult.
O mama singura are oarecum dezavantajul ca in primul rand e mama. Iar barbatul de langa trebuie sa fie constient de asta si sa fie impacat cu asta. Am si exemple positive: un coleg de serviciu care vorbea ff frumos despre fiica lui, a adus-o si la serviciu; abia peste cativa ani am aflat ca de fapt era fetita sotiei... nu s-a vazut nici o clipa.

Pana la urma in orice situatie te-ai afla e bine sa stii ce vrei iar tu pari pe drumul cel bun. Curaj.

Eleni spune:

Am inceput sa ma feresc de subiecte de genul asta, parca au explodat in ultima vreme... Am citit cand a aparut... si apoi nu am mai citit. Dar revin, mi se pare ca trec nepasatoare pe langa cineva care are nevoie. Asa ca imi spun opinia fara sa o dau in extremisme si fara sa fi citit mai mult decat prima si ultima pagina (ultima acum, cand scriu rapsunsul) de raspunsuri.
Eu cred ca e un timp pentru toate. Si mai cred ca daca te indarjesti in orice, nu iti iese. Atunci cand cauti cu disperare o solutie (in cazul de fata o solutie la singuratate = un partener), mai abitir nu gasesti. Sau iei ceva ce nu e deloc potrivit, dar accepti din indarjire, si gresesti amarnic. Am vazut asta de atatea ori...
Eu acum sunt in perioada in care fac pace cu mine. Am multe de rezolvat, am multe de lamurit din urma, la mine tata nu a existat decat ca un aducator de frustrari, asa ca eu am in primul rand de rezolvat "father figure"... si dupa aia vad ce-mi rezerva viata.
Dar cred cu tarie ca atunci cand nu mai cauti, si de unde nici cu gandul nu gandesti, atunci si de acolo vine.
Umblatul pe la targurile de masini mi se pare aproape amuzant, dar atat de superficial. ca si iesitul in cluburi: nu de aici iti iei un potential life-time partner.
Daca e doar de sport... atunci, da, e o optiune. Dar nu altfel.
Tu esti impacata cu tine? Stii ca oamenii isi cauta pe cineva atunci cand nu sunt impacati cu ei si vor sa isi umple timpul cu aprecierea altcuiva. Si da, nu gasesti atunci cand cauti. Ci atunci cand te relaxezi.
Eu aici sunt: fac pace cu mine, cu trecutul, cu karma... si imi place de mine, de timpul petrecut cu mine.
Ca un funny fact: acum vreo 2 luni, cand veneam de la o intalnire cu niste prieteni si ma amuzam in sinea mea de niste amintiri, am alunecat pe o bucata de gresie cu apa la metrou si m-am pravalit in fata unui tip absolut minunat. Care s-a oprit sa ma ajute si m-a intrebat daca sunt ok. I-am marturisit ca aveam doar orgoliul groaznic de "luxat" dar in rest eram ok. Am chiar schimbat carti de vizita si ne-am vazut ulterior. Suntem amici, am descoperit ca avem o gramada in comun, nu e scanteia, dar voiam sa iti arat cum poti sa scoti ceva fain din orice... chiar si dintr-o cazatura la metrou.

anuscha2009 spune:

Eleni, cred ca tu prin naturaletea ta esti o aducatoare de pace, stiu ce spun ca te-am mai citit si prin alte topicuri si tot sentimentul asta de bine l-am avut.
Dar totusi...cum reusesti cu pacea asta? P e cont propriu sau ajutor specializat:)

Eleni spune:

Anna, eu sunt o colerica. Nici nu-ti imaginezi. Ar trebui sa ma auzi razand (prietenii stiu de ce zic asa)... dar am inteles treptat ca daca nu ma impac cu mine, nu ma impac cu lumea. Mult timp am cautat vinovati, nu solutii. Ma rog, poate o s afac o discutie separata vreodata. Merg la psiho de 2 ani deja... si abia acum pot sa spun cu mana pe inima ca vad in fiecare zi beneficiile (pentru mine si pentru cei cu care interactionez). Cand m-am dus prima oara, m-am dus sa ii dovedesc fostului meu sot ca eu sunt bine si el nu (motivatie razbunatoare). Si pret de vreo 3-4 luni m-am dus degeaba, nu ma deschideam deloc. Si apoi am inceput... si stii ceva, nu imi mai e frica de mine, sa stau doar cu mine, sa vad ce gasesc daca racai prin interior. Hai ca il fac despre mine subiectul, am obiceiul asta !

anuscha2009 spune:

N-are nimic, invatam din puterea exemplului>

oana_s spune:

Nu vreau sa adaug ceva peste ce au spus deja mamele singure si fericite (am fost si eu asa, subscriu la tot ce a spus rujix), insa vreau sa spun ca faza cu doua cupluri de parinti la serbare mi se pare BESTIALA, mi-ar placea s-o experimentez, numa' ca jumatatile (a mea si a lui taxu lu' fie-mea) n-ar fi de acord.

Crisseis, n-am niciun sfat,insa sa-ti aduci aminte de subiectul asta cand oi fi din nou maritata, pariu pun ca o sa-l privesti altfel.

Diana1373 spune:

Dana, eu doar mi-am spus parerea. Asta simt, asta spun. Nu trebuie sa te simti lezata. In momentul in care apare un nou partener de viata, automat imparti cu el din timpul copilului tau. Poti sa ma contrazici cat vrei, stim toate ca asa e! Ei bine, eu nu pot accepta asta. Probabil cand vei ajunge la varsta mea vei intelege mai multe. Dar, daca tu te simti fericita in casnicia nr2 (ma intreb daca prima nu a fost la inceput la fel) atunci esti una dintre putinele femei fericite. Eu nu pot sa nu ma indoiesc privind cu cat patos iti aperi partenerul in defavoarea copilului. Sorry. Repet: Parerea mea.

<a href="http://reclama/"><img src="http://reclama/media/components/tickers/tickers/2654.jpg" alt="Ticker Nou Nascuti" border="0" /></a>

da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, de a avea curajul sa schimb ceea ce pot si de a face diferenta intre cele doua

MElise spune:

Nu stiu care e varsta ta, dar cred ca rationamentul e gresit. Din timpul copilului iei si atnci cand te duci singura la un spectacol, la o petrecere intre prieteni la care mergi fara el, la o cafea cu o amica (sau tu nu concepi sa iesi deloc fara copil???), prin urmare a pune problema astfel, ca daca ai un partener iei din timpul copilului mi se pare putin exagerat. Uite, ma alatur si eu putinelor femei fericite, cum spui tu, in a doua casnicie. Nu ai de unde sa stii de ce s-a terminat prima casnicie si cum a fost. Prin urmare nu poti judeca o alta care poate sa apara. Nu condamna nimeni o mama singura care doreste sa ramana mama singura, dar, sincer, nici nu mi se pare fairplay sa isi ridice statuie pentru asta si sa acuze mamele care au o a doua casnicie sau a treia sau a mai stiu eu cata ca isi impart timpul pe care ar trebui sa il dedice copilului cu altcineva... Si, oricat ar parea de imposibil, un tata vitreg isi iubeste copilul vitreg. Nu are rost sa ma contrazica cineva, pentru ca traiesc cu exemplul viu langa mine, de mai bine de 6 ani. Si chiar daca poate in adancul sufletului simte intr-un fel pentru Elisa, care nu e copilul lui si altfel pentru Tudor, care e al lui (lucru care pana la urma, e omenesc), niciodata , dar absolut niciodata nu se manifesta in vreun fel in sensul asta. Nu stiu daca noi suntem o exceptie sau nu, cert este ca nu mi se pare ok chestia asta cu mamele singure care nu mai vor pe nimeni pentru ca le e teama ca partenerul potential ar da copilul la o parte. Da, e firesc sa existe teama, dar ea poate fi indepartata cu rabdare, atunci cand se creeaza conjunctura potrivita. Ok, sunt de acord, exista mame care nu mai vor pe nimeni in viata lor si punct. Nu le judeca nimeni. Dar detest ideea ca o mama singura sa se transforme intr-un martir, punand mereu ca scut propriul copil pentru care "se sacrifica".

PS: ca sa fiu in ton si pentru a preintampina reprosuri de subiectivitate (cred ca nimeni nu poate fi obiectiv la subiectul asta)... e parerea mea.

Fascinatie

Buna dimineata, Ilinca!

andacos spune:

Diana,hai ca ai fost simpatica rau cu "cind ai sa ajungi la virsta mea",nu stiu dar am impresia ca e cam invers,eu am 43 de ani!

Nu m-am simtzit absolut deloc lezata,nu am avut de ce,mie nu mi se pare corect ratzionamentul tau,insa tzinind cont ca tu ai copil mic inca(al meu avea aproape 9 ani cind m-am recasatorit)itzi intzeleg temerea!

In rest,MElise a spus cam tot ce trebuia spus!
Eu doresc fiecareia dintre voi sa aiba acelasi ncorc ca si mine in a doua casnicie(crede-ma Diana ca nu exista comparatzie cu prima insa datorita faptului ca a intervenit "factorul virsta",comparatzia e irelevanta spun eu),si va spun ca s epoate,muuuult mai bine!(sotzul meu n-a mai fost casatorit,n-are nici copii si mie-mi place sa-i spun ca...m-a asteptata pe mie!In curind facem 9 ani de cind suntem castaoritzi,m-a cerut in casatorie dupa 10 zile de cind m-a cunoscut.Doamnele care nu ma agreaza s anu de aprea tare ochii peste cap!)

Dana

Dana