despre supraprotectie

Raspunsuri - Pagina 15

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

Un PS rapid la postul anterior: sunt mai relaxata cand sunt cu fetite sau cu copii mai mari, fie baieti sau fete. In schimb, baietii de varsta lor sunt moving targets

Competitivitate

ma distram mai devreme ca am citit pe hotnews horoscopul saptamanii, de plictiseala.

Acesti nativi trebuie sa conduca, ei trebuie sa decida si pentru cei din jur, ei sunt sefii.

mai buna caracterizare pt fii-meu al mare nu am gasit :)))Iara skilurile pe care le poseda la varsta asta pentru a conduce lumea sunt forta si persuasiunea. Desi o stapaneste intr-un grad care ne lasa masca, a doua o foloseste numai pentru unii privilegiati.

Acum fac haz de necaz, dar multa vreme am fost aproape depresiva ca nu intelegeam de ce e fii-meu asa agresiv si competitiv si de ce nu il pot schimba/ controla. Mama imi spunea "asa e el si nu ai ce sa-i faci" si eu innebuneam ca nu am gasit solutia. ca nu sunt un parinte bun. ca trebuie sa existe o cale de a-l face pe copil sa se schimbe si eu sunt incapabila sa o gasesc. dumnezeu stie cat mi-am batut mintea si cata literatura am citit. (cu cine o fi semanand ca nu accepta un nu?

Si am ajuns in final, la aproape 6 ani ai lui, sa inteleg unde am gresit, ca da, era greseala mea nu a copilului. El e asa cum e. Are caracteristicile astea in sange, ca doar si eu si taica-su zbarnaim de competitivi; agresiunea o imbracam in forme elegante sau o stapanim dupa situatie.

Ce trebuia eu sa fac era sa-l accept asa cum e si sa-l invat cum sa controleze si sa canalizeze impulsurile, nu sa ma dau cu capul de pereti sa-l schimb intr-un copil intelegator si care lasa de la el si care arata ca in filme de ascultator si cuminte ce e. Si acuma cam asta incerc, dar uite cum am pierrdut 5 ani in disperari inutile.

Cel mic, alta odisee :) dar are dreptate Maru ca ne inteleptim cu varsta si cu al doilea copil :)

Mai am de zis cate ceva despre competitivitate si captarea atentiei si ce am ajuns eu cu timpul sa inteleg din asta, dar dupa ce culc trupa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri

Ilinco, nici cu asta nu-s de acord , de ce sa iasa copilul din casa aratind ca un papagal, cind i se poate arata si explica si detalia cum unele culori arata bine una linga alta, altele nu, unii papuci sunt eleganti si merg cind te imbraci in ...printesa (urasc printesele !!!), altii-s perfecti pentru o tavaleala in parc.

Eu chiar cred ca exista chestii care se deprind, prin imitatie si/sau exemplu personal, de la cele mai fragede virste. Mama mea nu se machiaza, niciodata, se da doar cu ruj. Mi-a fost foarte greu sa deprind cele mai elementare tehnici de machiaj si mi-a fost greu sa inteleg de ce merita sa sacrific 10 minute de somn dimineata pentru acest "detaliu" :))). Bine, am perioade si perioade, in alea fancy-trendy ma machiez si imi mai si refac machiajul, dar de cele mai multe ori mi se pare ca activitatea in sine este un fel de rau necesar.
Pe de alta parte, am prietene ale caror mame le-au dat alt gen de exemplu personal, mai putin inclinat catre natural sa spunem, care nici sa cumpere piine nu ies pina nu se aranjeaza un pic. Ce sa zic, n-as vrea sa o vad pe Pisilinca sclava fardurilor, insa mi-ar placea sa o vad natural-preocupata de aspectul ei. Ori, daca o vede pe ma-sa ca se imbraca asemeni unei ciumafaie, de unde sa invete bietul copil?:)))

Pe aceleasi considerente, cred ca sunt chestii care se prind din zbor la virste fragede, sau pentru care trebuie sa faci eforturi constiente ca sa le inveti mai tirziu. Si cum toata viata avem de invatat cite ceva...macar chestiile astea sa le invete fara sa-si dea seama.

Inca o data spun, fetele noastre cred ca nu seamana la reactii. Adica da, tot 4 oameni ar fi trebuit sa o tina ca sa ii puna o copca in arcada, insa razboaie pe chestii de-astea cu tzoale nu purtam...inca. Alege o tinuta din 2-3 pe care i le prezint si cu asta am terminat bilciul, simple as that. Asa, am mai scos-o si eu in crocsi verzi la rochita roz :))) daca a fost chiar musai si daca mi-a fost lene sa negociez aspectul, si daca mergeam undeva unde nu conta...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+


In perioadele in care Alex avea idei ciudate cu privire la imbracat ii ofeream sa aleaga: ii aranjam, pe pat, 2 tinute complete si o lasam sa aleaga, era alegerea ei pe gustul meu . Si acum, cand nu sunt hotarata, o intreb cu ce vrea sa se imbrace, dar acum suntem OK. Stie sa aleaga si si-a format gusturi foarte frumoase. Am fost cu ea de Deichmannn sa-i iau papuci de balet si a vazut o pereche depantofi mov, foarte frumosi. I-am luat si ii poarta cu incantare.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:


Eu puteam sa-i asez pe pat 5 tinute complete, si daca o vroia pe a 6 a, apoi pe a 6 a o lua, ca doar stia ea unde e dulapul cu haine! Eu ma bucuram ca nu merge la cosul de rufe sa-si ia haine murdare:))
Repet, asta a fost perioada de juma de an in care nu a acceptat sugestii vestimentare
A, bird, bine ca mi-ai amintit!! Si a mea a avut perioada anti-baie N-avea nicio treaba, mereu i-a placut, apoi brusc a inceput sa urleeeeee...tot asa, pe la 2 ani jumate, ha, chiar ca s-a suprapus peste perioada jeans dar a durat mai putin, cam 3 luni. Numa cand ziceam:"facem baitza?" o lua la goana urland ca din gura de sarpe!! Sotzu' meu a si testat efectul, intr-o seara tarziu nu vroia Sophia sa doarma la care el, "inspiratul":" faci nani sau facem baitza?" La care ea disperata:"nani!!" si s-a aruncat in pat:))
Ii faceam dus cat mai repede, dar tot mi se parea o vesnicie in urletele alea groaznice, cred ca vecinii isi imaginau c-o schingiuiesc. Am facut concesia s-o spal pe cap (ca aia era partea cea mai crunta) doar 1 data la 10-14 zile, ca era iarna, nu i se naclaia de transpiratie si praf (oricum, interesant parul de copii, eu de nu m-as spala nu 14 zile ci 5 as arata infiorator, parul ei arata absolut ok:)). Mno, erau un chin baile, intr-o zi a urlat si a tusit pana s-a inecat, in alta zi se agatase ca o maimuta de marginea cazii si incerca sa o escaladeze...
Ei, intr-o zi, prin mai, a urcat in cada tot asa, pusa pe urlete, i-am zis sa tina mana sa-i pun sapun, s-a calmat brusc si a apucat-o entuziasmul.
A trecut direct in alta extremsa, ii trebuiau macar 3 "baitze" pe zi si in prima saptamana greu o scoteam din baie, nu se lasa scoasa.
Acum totul e bine, face baie zilnic cu cea mai mare placere; dar daca eu, fiind foarte cald, fac 3 dushuri/ zi, 3 face si ea, cum vede ca iau "sosop" sare:"baitza! jos chiotzii!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai

Pisigri, imi pare rau ca rad in sinea mea de joaca de-a cainele, inteleg ca pt tine e serios, ca si eu am chestii pe care pur si simplu nu pot sa le procesez. Am invatat insa in timp sa-mi aleg bine bataliile, si cred ca si tie ti-ar fi utila tehnica, mai ales cu al doilea pe drum.

si sa intelegi de ce radeam: ai mei mai sunt dragoni, dinozauri, tigri si se comporta ca atare... ataca copii in haita, spre disperarea mea.

acuma legat strict de supraprotectie, eu tind sa o am pentru unii copii cu care ai mei interactioneaza. Sunt obsedata de faptul ca agresivitatea/competitivitatea de care dau dovada ii va ostraciza si vor ramane pe dinafara la multe. I-am vazut in situatii de astea si stiu ca sufera. Asa ca, indirect, protejandu-i pe cei din jur incerc sa-i protejez pe ai mei de dezamagirea de a nu fi acceptati ca prieteni din cauza modului lor de a interactiona. Nu stiu cat e obsesia mea, cat e reala, dar piticul e puternic pe creierul meu. Ma scoate din pepeni ideea ca ar putea fi evaluati, socotiti indezirabili si indepartati, fiindca stiu cat sufera cand nu sunt acceptati in joaca celorlalti.





Ai tai sunt mai mari decit ea, deci banuiesc ca "trierea"asta se face cumva (si) la intiativa celorlalti copii; la noi, la 3 ani si ceva, copiii inca nu au multe de spus pe tema asta, sau nu asa evident, mai corect exprimat; in schimb parintii...oh, parintii...

Fie-mea a avut perioada pompierul Sam. Ei, toate bune si frumoase, pe linga faptul ca trebuia sa-l chemam pe Sam sa ne ajute si sa ne stergem la fund , pachetul promotional mai i8ncludea ceva. Si anume, pompierul coboara pe bara. In parc, toboganul ala mare are niste "piloni" de plastic de sustinere. Ei, Pisilinca se agata de aia ca i se parea ca asa face pompierul; tona de parinti si bunici din parc, care habar nu aveau de chestia asta, priveau oripilati si faceau analogii cu dansul la bara; probabil se intrebau de unde e fie-mea asa bine informata.

M-am regasit intr-o situatie ingrata. Pisilincai nu aveam ce argumente sa-i dau la "nu-i frumos sa faci asa", pt ca in mintea ei era chiar f frumos. Pe de alta parte, adultii ma priveau strimb, ba mi s-a mai si atras atentia asupra "incidentului", chit ca eu in parc nu prea so9cializez, is mai mereu dupa coada fetei.

In situatia asta chiar nu am stiut ce sa fac. Pina la urma, fata care sta cu ea a convins-o ca nu e frumos - se pare ca ei nu-i pune la fel de multe intrebari si ii acorda mai mult credit din start :))



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

Pisigri, sa inteleg ca v-ati luat catel ???

Pentru mine jocul copilului e sfint, deci nu m-as baga sa-l influentez cu nimic, insa poti pune niste limite, de genul la masa nu ne jucam (apropos paharul tau cu suc). Iar in autobuz motanul ar putea fi luat in brate pentru ca tot nu a platit bilet

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

Agnes si Alexa (21.06.2009)


Motanul chiar este luat in brate in autobuz :))) numai ca, imagineaza-ti fata pe care o face persoana care vrea sa se aseze tacticoasa - sau razboinica, dupa cit e de aglomerat - pe scaun si e intimpinat de strigatul de lupta al micutei mohicane :)). A, si mai imagineaza-ti cum mingiiem motanul imaginar cite jumatate de oras :)))

Catel avem si am tot avut; noi avem un caniche mediu care sta mult pe la tara pt ca nu sta deloc singura in casa, dar a mai venit si la noi, plus ca la noi acasa e un fel de spitalizare si/sau foster care pentru diverse animaluri aruncate de binevoitori la mine la serviciu. Acum avem o catelusa cu o fractura la o labuta, a fost operata, se recupereaza si isi cauta stapin. Dar da, Pisilinca a avut din prima zi de viata 2 pisici constante, si de pe la 1 an incoace si diversi catei...inconstanti :))



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Ina mi-a placut ce-ai scris. Asa este, pur-si-simplu trebuie sa te cunosti pe tine si sa-ti cunosti copilul.

Cand s-a nascut Alex am stat lipita de Mama si copilul, atat de blamata aici pe forum, dar pe mine m-a ajutat ptr ca era o parere pe care eu o consideram mai avizata decat a mea. Si am inceput sa ma relaxez.
Mi-am cumparat cateva carti de parenting pe care le-am citit doar dupa ce-am aflat de problemele lui Selene cu Daria. Fara suparare, Selene, nu o spun cu rautate.
Oricum, pe mine m-au ajutat cartile astea ptr ca, din nou, mi-au confirmat unele chestii. Si mi-au dat idei si solutii. Unele au mers, altele nu, dar ma uit la Alex si stiu ca nu am gresit. Nu mananca asa cum as vrea eu , dar este foarte vesela si foarte energica, e sanatoasa, asa ca totul e bine.
Imi amintesc ca intr-un din cartile astea se spunea ceva de genul: psihologul care la inceputul carierei avea 0 copii si 4 teorii, iar la sfarsitul carierei avea 4 copii si 0 teorii.

Roxx, asa e, nu sunt de acord, continui sa cred ca voi confundati supraprotectia cu permisivitatea, dar n-am sa ma lansez acum in explicatii majore ptr ca nu am timp. Plus ca nu e cazul aici.
Reiau doar ce-am scris la topicul acela de la care a pornit:

Citat:
citat din mesajul lui dana vio

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Pisi tu vorbesti de supraprotectie acolo, da' Ilinca nu prea intelege despre ce povestesti fiindca experienta ei e diferita.

Supraprotectia e mana in mama cu permisivitatea si cu anxietatea mamei legata de a fi o mama OK, de a nu ii face rau copilului. E mamica care trebuie sa fie perfecta. Evident va avea si cel mai agitat bebelus, drept care va deveni si mai stresata si va incerca si mai abitir sa fie mai buna. E un cerc vicios.

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Scuze de off-topic.
Eu nu vad supraprotectia asa: eu cred ca o mama superprotectiva este cea care considera ca ea stie ce e mai bine ptr copilul ei si care preia din experientele copilului ei si i le serveste pe tava , sa nu se obosesca bietul de el, plus ca nu-i permite, voalat, sa iasa din bula pe care ea a creat-o in jurul lui. Ea este o mama perfecta. Si chestia asta se intinde de-a lungul intregii vieti a copilului ei, cordonul ombilical nu se taie niciodata.

On-topic.
Si mie mi-au placut africanii si mongolii. Am rezonat cu ei, japoneza mi s-a parut depresiva, parca se straduia prea tare sa faca fata situatiei, chiar inainte de a naste, iar americana mi s-a parut detasata.

Alexandra Maria
14.12.2007



Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

De la faza cu blugii chiar mi-a venit si mie in cap amintirea cu spalatul pe cap si pe fiica-mea o apucase groaza de apa pe cap cam acum un an. Copila mea merge saptaminal la bazin de la 5 luni, in general o spalam pe cap cind face dus acolo, din cauza clorului din apa. Asta a fost norocul nostru pentru ca la bazin nu avea nici o problema cu spalatul pe cap, doar acasa, in cada, indiferent daca era cu dusul sau nu. In saptaminile cind din diferite motive nu se putea merge la bazin (bolnava, inchis la bazin) am incercat tot felul de tactici, inclusiv dusul rapid / fortat, fara prea mare succes, intr-un final am descoperit spalatul pe cap la chiuveta, apoi fobia a disparut, acuma tb sa am grija ca s-ar baga ea de fiecare data cu capul sub apa...

Dupa intrebarea pusa ieri Ilincai, am reflectat si eu la rindul meu si mi-am dat seama ca- spunindu-mi parerea pe care o am si acuma cu cele 3 variante- am pus intr-un fel presiune pe Ilinca si nu mi se pare fair. Oricum in axioma respectiva se presupune ca NU incalcam nici o NEVOIE de-a copilului, deci presupunind de asta data ca in spatele blugilor se ascunde o nevoie inca neidentificata, cred ca as fi procedat asa: i-as fi zis copilului ca ok, inteleg ca tu nu vrei sa imbraci pijamaua, dar in acelasi timp eu nu sunt de acord sa te culci cu blugii pentru ca ....(urmeaza motivul in care cred 100%) asa ca deoarece nu am nici o idee cum putem rezolva conflictul, nu te imbrac cu nimic si astept sa-mi dai tu o sugestie (si as fi dat semne clare ca nu sunt dispusa sa continui ritualul de culcare si astept o solutie).
Poate suna cam ciudat cele scrise mai sus, dar am aplicat de mai multe ori in situatii similare si intotdeauna s-a gasit rezolvarea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

De la faza cu blugii chiar mi-a venit si mie in cap amintirea cu spalatul pe cap si pe fiica-mea o apucase groaza de apa pe cap cam acum un an. Copila mea merge saptaminal la bazin de la 5 luni, in general o spalam pe cap cind face dus acolo, din cauza clorului din apa. Asta a fost norocul nostru pentru ca la bazin nu avea nici o problema cu spalatul pe cap, doar acasa, in cada, indiferent daca era cu dusul sau nu. In saptaminile cind din diferite motive nu se putea merge la bazin (bolnava, inchis la bazin) am incercat tot felul de tactici, inclusiv dusul rapid / fortat, fara prea mare succes, intr-un final am descoperit spalatul pe cap la chiuveta, apoi fobia a disparut, acuma tb sa am grija ca s-ar baga ea de fiecare data cu capul sub apa...

Dupa intrebarea pusa ieri Ilincai, am reflectat si eu la rindul meu si mi-am dat seama ca- spunindu-mi parerea pe care o am si acuma cu cele 3 variante- am pus intr-un fel presiune pe Ilinca si nu mi se pare fair. Oricum in axioma respectiva se presupune ca NU incalcam nici o NEVOIE de-a copilului, deci presupunind de asta data ca in spatele blugilor se ascunde o nevoie inca neidentificata, cred ca as fi procedat asa: i-as fi zis copilului ca ok, inteleg ca tu nu vrei sa imbraci pijamaua, dar in acelasi timp eu nu sunt de acord sa te culci cu blugii pentru ca ....(urmeaza motivul in care cred 100%) asa ca deoarece nu am nici o idee cum putem rezolva conflictul, nu te imbrac cu nimic si astept sa-mi dai tu o sugestie (si as fi dat semne clare ca nu sunt dispusa sa continui ritualul de culcare si astept o solutie).
Poate suna cam ciudat cele scrise mai sus, dar am aplicat de mai multe ori in situatii similare si intotdeauna s-a gasit rezolvarea.

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

Agnes si Alexa (21.06.2009)


Si noi am trecut prin asta, dar am rezolvat-o cu stropitoarea de jucarie.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Bird, parca povestesti din viata noastra

Fiica.mi ii place de mica pestele mult de tot, la mesele cu peste ea minca pina acum numai peste, garniturile ramineau neatinse (ceea ce nu-mi convenea deloc, v-am zis ca io-s cu alimentatia echilibrata). Ei de 2 saptamini nu mai maninca peste deloc, numai garniturile.

Dar asta cu alimentele am mai experimentat-o, din cind in cind refuza un aliment pe care inainte il adora si nu-l mai maninca timp de citeva luni. Inainte de peste a fost laptele, acum il bea iar.

A, si cu frizerul la fel, eu am lasat-o cu parul lung de tot, cam un an nu a fost tunsa, apoi a fost de acord sa se tunda in Romania, evident am taiat numai virfurile (vreo 10 cm).
Fiica-mea cind se trezeste imi da comanda ce fel de codite vrea (cu parul desfacut nu mai vrea deloc) apoi se duce la dulap si isi alege hainele (aici negociem daca nu se potriveste cu vremea de afara, cu asortatul sta bine, se pare ca a priceput ideea ).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

N-are rost sa bat apa-n piua cu blugii, caci pentru noi nu a fost o problema careia sa-i cautam rezolvare, a fost "sticletele" fetei si gata, noi chiar simteam maxima duiosie cand o vedeam dormind in jeansi:)))
Fiecare isi cunoaste copilul, eu imi cunosc fiica si stiu ca singura abordare corecta era s-o lasam in boii ei, nu mergeau pentru ea nici argumentele rationale, nici lasatul dezbracata, nici ascunsul jeansilor nici "nu"-ul hotarat spus din fundul inimii etc. Noi chiar faceam bancuri pe tema asta, cum o sa-si faca Sophia primul iubit si o sa-i spuna:"da' stii, eu am o ciudatenie, nu dorm decat in blugi!":)))
N-o sa stim niciodata ce-a fost in capul ei, imi dau seama ca n-o sa poata sa ne explice in viitor si poate nici n-o sa ne creada cand ii vom povesti, noroc ca avem poze

Mergi la inceput