despre supraprotectie

maru spune:

Selene, referitor la dulciuri si Daria:
Pruncu meu e innebunit dupa dulciuri, dupa anumite mancaruri. De mic... Am avut multe probleme cu alimentatia cu el, intre un an si 2 nu a mancat decat in somn...
Ar manca dulciuri oricand, oricum si cred orice... E pofticios, rau de tot!
In vara cand au fost ai mei aici l-au ingrasat facandu-i dulciuri nonstop, de la masura 28 la 36, cat poarta tatsu...

Ce am facut?
i-am sugerat sa ia un curs de bucatareala/nutritie la liceu (check, 96% final mark)
inot, mult inot...
bicicleala, dupa mine, (ma pregatesc pentru jumate de marathon in octombrie) ca ma tine hidratata
el e cel ce gateste, atunci cand avem timp si suntem amandoi acasa, el e cel ce face dulciurile. Eh, sa vedeti cum se schimba atitudnea usor usor la cantitatea de zahar necesara intr-o prajitura...

de ce am scris? ca ma vad pe mine acu ani de zile, disperata, nestiind cum sa il domolesc...

AgnesLuca spune:

Ilinca, nu prea am inteles de ce ai simtit nevoia sa mai descri inca o data situatia

Aqai, ma intereseaza chestia cu concurenta, de curind am constatat cu nespusa uimire ca fiica-mea e o mare ambitioasa cind e vorba de concurs, de unde pina acum exemplele cu ce fac altii o lasau rece, am avut de curind ocazia s-o vad concurind cu verisorii pentru atentia alor mei si m-a uimit rau de tot. Inca nu stiu daca e de bine sau de rau, e si putin off topic pt ca vad problema mai mult legata de motivatie decit de supraprotectie, oricum e ceva nou cu care ma confrunt si de-aia ma intereseaza. Poate poti sa mai dezvolti, de ce ti se pare ca ai tai ar ramine pe dinafara daca nu te bagi tu ?



Editez sa corectez numele, scuze daca scriu Aquai, mi se trage de la lb germana unde intotdeauna dupa q e un u

Ilinca_M. spune:

Defect profesional!
O parte din feed-back m-a facut sa cred ca nu s-a inteles foarte bine situatia si am crezut ca o pot clarifica...probabil am facut-o cu aceleasi cuvinte, m-am senilizat

maru spune:

desi stiu ca majoritatea celor ce scriu pe topicul asta au copii de varsta mica, vin si eu si ma bag... si zic:
supraprotectia e inevitabila la anii de inceput, si se diminueaza ori cu al doilea copil, ori cu varsta copilului. La noi s-a manifestat cronic, si nu la mine, la hubby cu care a trebuit mers la psiholog sa inteleaga ca trebuie sa creasca pruncul independent...
Si acum are niste apucaturi care ma duc pe mine la dat ochi peste cap si murmurat in barba lucruri nu f ladylike...

Dar pruncul incepe liceul (acu cativa ani, dupa vara cu bunicii in vizita) si trebuie sa ia autobuzul... tragedie! Am zis ca lesin, nu il credeam in stare, il si vedeam pierdut prin oras... Am zis ca ma las de servici sa duc pruncul la scoala...
Dar na, viata le aranjeaza. In vara aia tata a facut ceva drumuri cu pruncu cu autobuzul, au exersat, nu e un drum de o statie doua, ci destul de serios...
Cine a fost parintele exagerat? (vorba lui Andrei, cine intreaba)

AgnesLuca spune:

Pisigri, sa inteleg ca v-ati luat catel ???

Pentru mine jocul copilului e sfint, deci nu m-as baga sa-l influentez cu nimic, insa poti pune niste limite, de genul la masa nu ne jucam (apropos paharul tau cu suc). Iar in autobuz motanul ar putea fi luat in brate pentru ca tot nu a platit bilet

ela_04 spune:

pt ca baiatul sa nu fie catalogat drept rau sau salbatic etc...
pt ca pt copil nu e rautate ci doar o joaca uneori... dar care raneste alti copii.
si scos din cercul de copiii ... dat de-o parte...
mi se intampla si mie asta datorita fortei copilului si a siluetei mai dezvoltate decat a copiilor de varsta lui...

dar eu am vazut in ochii copilului ca nu fac bine...
ceva mi-a spus mie ca trebuie sa incetez...probabil instinctul.
asa ca incerc sa ma controlez cand tind sa intervin in joaca lor.

Banuiesc ca Aqai va explica mai frumos asta...

Selene_Bunny spune:

Eu am fixul meu cu microbii din mijloacele de transport in comun. Cum Dari si-a tarat paturica preferata prin trenuri, pe jos, mi s-au incretit creierii la ideea de a pune la nas/gura microbii de pe picioarele a "n" persoane, asa ca i-am pus-o pentru spalat. Sigur ca a protestat, dar nu discut, in cazul asta. I-am oferit, pentru doua zile, o paturica mai nepreferata. Cu paturica avem des discutii, mereu o rog sa n-o lase la indemana matzelor/sa n-o tarasca pe jos si mereu uita.

ela_04 spune:

Azi am pus borcanul cu dulciuri la vedere
a mancat 3 jeleuri si 2 bomboane cu ciocolata.
m-am mirat ca nu a stat numai langa borcan...
acum seara a mai vrut un dulce mic dar i-am spus ca o sa se supere burtica si dintii ca abia ce ne-am periat... asa ca a lasato pt maine destul de usor...
multumim pt idee...

Aqai spune:

Ela, ai dreptate, intervin pentru a-i proteja pe alti copii cand ai mei se "infierbanta". ca sa fac o marturisire incendiara, eu is mama aia pe care o uraste toata lumea in parc si ai carei copii sunt compatimiti fiindca expusi la prea mult TV, agresiune si violenta si care nu se ocupa de educatia alor ei decat de ochii lumii in public

Si inca o data ela are dreptate, mai sunt si mult mai puternici si un alergat intr-un grup de copii se termina involuntar intr-un joc de popice cu ai mei pe post de minge.

No really, competitivitatea nu e problema mea, ci modul in care se manifesta. SI cand manifestarile ies din limita aprobata de grup, sunt expusi excluderii. Aici simt eu ca se manifesta supraprotectia mea fata de ei; intervin - si sunt sigura ca nu intrutotul justificat - pentru a-i racori :) Pot sa se catere linistiti in ce copac vor, pot sa exploreze prapastii, sa se catere pe stanci, sa-si incerce fortele in piscina si sunt linistita fiindca stiu ca isi stiu capabilitatile si ce pot face si ca au si resurse sa se descurce in anumite limite; cand sunt insa intr-un grup de copii stau ca pe ace fiindca lucrurile pot degenera oricand.

Exemplu concret: cel mare si-a facut prieten un copil din clasa; parintii l-au lasat sa vina la noi, sa se joace, erau multumiti ca are copilul prieteni la scoala. Ei, dupa ce ai mei au fost in vizita la ei, pur si simplu nu au mai fost acceptati. Brusc nu mai era timp de joaca impreuna, nu primeam raspuns la telefon sau la mesaje... iar copiii mei nu intelegeau de ce nu se mai puteau juca cu ceilalti copii si de ce nu se mai intalnesc.

N-am avut inima sa le spun ca probabil comportamentul lor e de vina; in timp insa am discutat despre faptul ca un anume fel de joaca si comportament nu e bine vazut si atunci parintii iau decizia de a evita copiii care se poarta astfel. Ce s-a intamplat n-o sa aflu niciodata, ca ai mei au spus ca totul a fost bine, iara de la cealalta mamica nu voi afla vecii vecilor ca aici e politica zambetului frumos si everything's fine doar ca ... nu mai avem timp.

Citeam o carte www.amazon.com/In-Defense-Childhood-Protecting-Wildness/dp/0807032867" target="_blank">http://www.amazon.com/In-Defense-Childhood-Protecting-Wildness/dp/0807032867 si am gasit verbalizarea potrivita a ceea ce simt eu: baietii nu mai sunt acceptati ca atare. Comportamentele si joaca baieteasca nu mai sunt potrivite pentru societatea moderna. E nevoie sa fie imblanziti. Eu si daca as vrea, nu as putea s-o fac cu ei fara sa-i stric de tot. Dar ca sa poata fi ei insisi, e nevoie de un pret si pe acela incerc sa-l minimizez (supraprotectia :D)

nu zic ca-s fericita cu comportamentul lor, sunt momente cand imi e frica sa ies din casa, cand mi se ridica parul pe spate si mi se face fizic rau ca ii simt ca is intr-o dispozitie conflictuala si nu am resurse sa genstionez si conflictele si reactia celorlalti parinti - sau reactia mea la reactia celorlalti :D mai are sens ce spun? ei si in nici un caz nu pot sa hotarasc odata si cu siguranta daca sunt supraprotectoare si exagerez sau chiar sunt ei perceputi ca niste "mici bombe". ii vad ca sunt diferiti, dar nu stiu pana unde merge gradul de toleranta al celor din jur. Nu am un barometru si nici nu am cui sa cer un feedback sincer si obiectiv. Asa ca sunt mereu intre copii sa aplanez potentiale conflicte.

Na ca m-am lungit. si mai am de spus despre competitivitate, dar o sa fac un post separat.

bird70 spune:

Si eu cred ca trebuie sa-ti alegi cu grija bataliile. Si cu fiica-mea cea mica am avut de unde alege . Din fericire lumea aici este mult mai relaxata ca in alte tari. Aici nu este nimic deosebit sa mergi seara la magazin (se inchid la 9) si sa vezi copii si adulti in pijama si in picioarele goale. La fel vara copii alergand pe strada sau prin magazine cu un scutec pe ei si eventual ceva in picioare.

Eu am lasat copiii sa se imbrace cu ce vor atata timp cat era adecvat anotimpului. Daca fiica-mea a vrut sa imbrace afara rochia de printesa cumparata pentru un party, am lasat-o in pace. Pe masura ce a crescut a inceput sa-si asorteze singura hainele si acum se imbraca foarte frumos.

Noi am avut un episod in care fiica-mea a refuzat sa manance peste desi inainte mancase fara probleme. Am zis ok si am lasat-o in pace. Nu am gatit special altceva pentru ea. Manca garnitura cu altceva, cateodata mai aveam chiftele sau snitele, sau daca nu era nimic altceva isi facea un sandwich. Intr-o zi si-a zis ca nu merita, toata lumea e fericita sa manance peste si a cerut si ea.

Un alt exemplu, a trebuit sa o spal cu forta pe cap pana pe la 5 ani. Sotul meu o tinea in vana si eu o spalam in timp ce urla de ieseam surzi din baie. Ce era sa fac? sa nu o spal? I-am explicat ca spalatul pe cap nu e negociabil si o spalam. Acum se spala singura . Tot pe atunci refuza sa mearga sa se tunda. Si are o gramada de par care creste enorm de repede. Tot pana la 5 ani nu am reusit sa o conving sa stea la coafor, ajungeam pana pe scaun cu vorba buna si apoi dintr-o data sarea jos si nu te mai intelegeai cu ea. Aici nu am tinut-o cu forta, am zis ca nu merita. Am tuns-o eu acasa in tot timpul asta. Bietul copil a aratat jumulit mult timp dar asta nu a fost esential.

Nu am acceptat de la copiii mei sa loveasca si i-am pedepsit. Au stat in camera lor atunci cand calcau pe bec. Si a trebuit sa o duc pe sus pe cea mica de nenumarate ori cand refuza. Nu am crezut ca o abuzez. Stie regula, a ales sa o calce, va trebui sa suporte consecinta. Asa functioneaza in viata.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper