Motive de fugit din RO cu 10 picioare(3)

maru spune:

eu pun mare valoare pe opiniile forumistilor care au experienta proprie in domeniul respectiv. Daca discutam de adolescenti si joburi de vara, parerea mihaeleis si a lui ocebine, ori arminad is bine venite. Ele sunt cu un pas inaintea mea...
Restul parerilor sunt ...vise, sa zic in a nice way...

al meu, ca orice licean canadian, are de facut 40 de ore de voluntariat sa termine liceul. A incercat la adapostul de animale, nu au nevoie de voluntari, sunt suprasaturati. A incercat la primarie, ca sarbatorim 100 de ani de existenta ca oras, si nu au avut nevoie de el acolo. Insa l-au trimis la un centru comunitar, sa aiba grija de copii ce vin sa se joace acolo seara. Ii place la nebunie, eu speram sa termine saptamana asta orele si sa il am pentru mine seara, el vrea sa mearga tot restul verii.
Job de vara nu si-a luat. Regreta acum. Dar nici nu am insistat, pentru ca in aprilie cand se aplica pentru joburile de vara, si cam incep din aprilie sa lucreze, el avea enorm de mult de invatat, plus ca era in focuri sa isi schimbe majorul pentru universtate. (am mai scris eu de asta...)
Dar zilele astea incerc sa il ademenesc sa aplice penru toamna, pentru 15 ore pe saptamana (minimum pentru un part time) la Mcd din cartier. A aplicat la inceputul lui iulie la cateva magazine, dar era prea tarziu. Nu l-am lasat atunci sa aplice la mcd pentru ca stim ca e super pofticios. Insa la centru comunitar a gatit pentru copii si mi-a zis ca nu a mancat, doar a gustat sa fie sigur ca e totul ok (chestii simple, dar el e un excelent sous chef!)
Experienta de mcd e bine vazuta atunci cand aplici la universitate si apoi summer jobs unde ai de lucru cu publicul. Daca faci fata la mcd, atunci faci fata la orice stres dat de customer service. (asta ca sa o lasam mai usor cu daca o sa ne ceara la college dovada ca a invartit burgeri )

ruxij spune:

Mai vreau sa revin la subiectul cu emgirarea si de ce si cum. In general fiecare avem anumite scopuri in viata. Si fiecare traim intr-un anume mediu (ex. tzara), de conditiile caruia suntem influentati. Unele tipuri de mediu pun mai multe piedici atingerii scopurilor noastre generale, iar altele mai putine. In general, in Romania sunt mai multe piedici pt trairea unei vieti construite pe niste tipuri de principii care sunt incompatibile cu conditiile, in vreme ce alte tari pun MAI PUTINE (nu zero) piedici, sunt mai favorabile (exemplu cei care sunt centrati pe cariera prin forte proprii, egalitate in drepturi in societate, cei pt care felul in care sunt tratati de catre institutii de stat sau prestatori de servicii e important etc). Pentru alti oameni, care se ghideaza pe alte principii si au alte scopuri (centrati pe familie, partener de viata, prieteni etc), Romania nu pune asa de multe piedici, in vreme ce alte tari pun piedici mai mari decat Romania. De unde si ideea ca ce e bun pt mine e rau pt tine, pe care am spus-o mai inainte.

Nu este vorba dc. poti sau nu sa organizezi playdates, cum se plangea cineva. In general, e aiurea sa dai vina pe mediu dc nu poti depasi astfel de obstacole. E aiurea sa dai vina pe mediu si dc nu poti tu depasi si alt fel de obstacole, chiar si cele de cariera ,pt ca pana la urma dc tu chiar vrei cariera si te impiedica mediul, gasesti solutii si schimbi mediul (de ex emigrezi, schimbi compania, domeniul de activitate, te duci la scoala etc etc etc) sau adaptezi planul in functie de mediu, nu stai si te plangi dand vina pe altii.

Dc. chiar vrei si vrei sa faci chestii sociale si te doare dc nu le faci, iti garantez ca gasesti solutii sa le faci. Ti se pun poate mai multe piedici cand esti strain in mediu nou, dar nu unele insurmontabile. Problema e ca noi vrem sa ne placa toata lumea, sa sara sa ne invite, laude, povesteasca viata lor. Eu nu's construita asa, stilul asta nu imi place nici mie, stai afara din "bula" mea si nu ma bate la cap:))

Rufus spune:

Cu siguranta asta este.
Suntem, pana la urma, cu totii romani, crescuti intr-un curent comun. Cei care cunosc alte culturi si au alte experiente, pot avea alte opinii.
Pana la urma, daca excludem cazul in care copilul nostru munceste pentru ca efectiv are (avem) nevoie de bani, adica nu prea are loc de intors, orice caz are justificari viabile.
(Legat de asta, azi am auzit povestea unui tanar sarac lipit pamantului, care a terminat 12 clase la Slobozia parca, a luat BAC-ul cu medie mare si a venit astazi sa se inscrie la Universitate, cica la Informatica. Spera sa intre, evident fara bani. In timpul liceului a stat la internat, iar in we muncea cu carca sa dea bani acasa, unde mai are o sora si pe tatal care munceste si el cu ziua. A primit azi o camasa si o pereche de pantaloni mai rezonabili, ca nu avea cu ce merge la facultate).
Ioana "munceste" de la 15 ani, cand a fost solicitata sa aiba grija de copii mici. Ii place, are nevoie de bani, a plecat si in strainatate. Daca ma gandesc ce zice buflea, parca ma incearca un regret ca nu-i pot oferi tot ce-si doreste, fara sa aiba ea grija sa castige; daca ma gandesc ce zic ceilalti, ma bucur ca invata ce-i aia responsabilitate, ca are oportunitati la care nu ma gandeam si ca are si un ban al ei. Ceva-ceva oricum a castigat: dupa ce a vazut prin alte parti adolescenti duium care lucreaza, nu-i este rusine sa recunoasca ca ea minceste pentru bani. Chiar daca unii de varsta ei se uita mai stramb.
Eu am muncit in facultate. Ce sa zic...n-am dat in branci, dar am castigat bani pentru ca aveam nevoie. Vara, in vacante, dar si in timpul anului, uneori. Nu era o bucurie, dar nici nu eram napastuit. A fost ok.

Rufus, Tora si iadele

ruxij spune:

Cred ca mai ales cei care nu au nevoie trebuie sa munceasca (nu ca aia care au nevoie nu trebuie, aia nu au incotro probabil si cinste lor ca fac ceva in loc sa stea sa se planga). In lipsa adversitatilor, munca construieste caracterul.

arminad spune:

Ruxij, la tine nu exista nici un risc. Pericolul apare acolo unde familia adolescentului se descurca greu cu banii si banutii cistigati de el/ea ii permit sa isi cumpere lucrurile mult visate pe care nu i le poate oferi familia. Si atunci el repeta cumva istoria familiei. Se apuca de lucrat si lasa scoala deoparte uitind ca pe termen lung isi fura singur caciula.



Aste e fraza cheie, as spune. E important sa iti cunosti bine copilul si sa il ajuti un pic sa ia deciziile cele mai bune dar lasind deoparte bagajul tau de prejudecati.
In cazul fiicei mele era un fel de presiune sociala din asta adolescentina de care rizi cu pofta mai incolo. Toti colegii ei isi gasisera job de vara numai ea nu. Voi va dati seama ce inseamna la 16 ani sa scrie toata lumea pe FB ca are job si tu n-ai? E sfirsitul lumii De disperare a acceptat sa se duca la un restaurant al tatalui unui coleg, la spalat de vase. A doua zi dupa asta a primit emai ca e invitata la interviu pentru internship dar primea jumate din cit ar fii primit la spalat de vase. A fost o dilema mare pentru ea la 16 ani.

ruxij spune:

Posibil, arminad, sa fie un pericol asta la familiile mai sarace. Daca stau si ma gandesc insa la familiile sarace, insusi faptul ca sunt sarace sau fara educatie scade sansele copiilor lor fff mult din start, statistic. Cred eu asa intuitiv ca nu munca la adolescenta in sine ar fi pericolul principal in aceste conditii.

buflea spune:

Am citit tot ce ati scris ... nu m-ati convins dar incerc sa fiu flexibila, pentru ca vad in jurul meu ca mai toata lumea munceste.

Intuiesc asa cum spunea Maru, ca si societatea (asta ?) pune presiune pe munca - ca inteleg ca esti vazut mai bine daca aduci adeverinta de la McD ...

M-am gandit in ce conditii as incuraja munca in adolescenta :

- daca avem nevoie de bani,
- daca nu exista posibilitati financiare de a-i oferi altceva pt timpul vacantei - sport (unul, doua), tabere, schimburi de experienta.
- ca alternativa la statul acasa si navigatul pe facebook
- daca devine conditie de intrare in college, asa cum zice Maru ca e la ei.

Ma gandesc ca totusi au 14 ani, nici macar nu sunt la college ... o sa le iasa munca si pe nas si pe urechi. In afara de faptul ca toata lumea face asta, le umple timpul in care noi parintii nu suntem acasa, si ceva bani de un tatuaj discret, nu vad la ce le poate folosi o munca necalificata.

Rufus, nu povesteai tu ...sau poate altcineva ? ...de o fata care lucra intr-un club si tot asa, incepuse de la part-time si pentru ca viata si banii erau interesanti, ajunsese full-time si nu mai avea timp / chef de scoala ? Nu era o colega a Ioanei ?

Later edit: Acum am vazut ce a scris Armina.

ocebine spune:

Buflea, eu cred ca te cramponezi prea tare de ideea de "munca necalificata"...pe tine te sperie ingrozitor ceva in afara sferei "servici profesional cu diploma la purtator" si nu poti iesi din cutia asta...Eu nu incerc sa iti schimb convingerile (extrem de puternice) asupra subiectului...vroiam doar sa iei in considerare faptul ca in unele (sau multe) cazuri faptul ca aduni experiente te ajuta. Nu iti trebuie neaparat experiente 100% in domeniul in care vrei sa profesezi dar "ceva in plus" te slefuieste si te imbogateste. Iti deschide un alt unghi de a privi lumea.


Vroiam sa adaug cu privire la voluntariat/munca part-time/internship...in ziua de azi, si ca aplicant la college si ca proaspat absolvent gata de intrat in rindurile "breadwinners", experienta CONTEAZA ca element departajant. Competitia este acerba acum (poate pina se fac ai tai mari, ne rezolva Rommney necazurile financiare ) si orice chestie conteaza.

arminad spune:

maru, nu experienta in sine e vazuta bine ci felul in care stii sa scrii in eseul de admitere la facultate cum te-a influentat pe tine jobul/internshipul/voluntariatul. Degeaba insiri cinci joburi pe aplicatie daca din eseu nu rezulta deloc cum te-au schimbat pe tine ca individ acele experiente si te-au transformat in candidatul ideal pentru locul acela in universitatea dorita.

Ei merg pe ideea ca un campus plin cu copiii care au 10 pe linie si nici o experienta suplimentara in afara de clasa si tutoring, nu ofera nimic interesant. Cu cit studentii au experiente mai interesante si inedite, cu atit mai bine. Dar trebuie si sa stii sa iti prezinti marfa

Este mai bine explicat decit pot eu sa o fac, aici:
http://collegeapps.about.com/od/essays/a/essay_tips.htm

Aqai spune:

Maru, de acord, sunt valorose opiniile celor cu experienta, dar asta nju ne impiedica pe noi mamele sa ne farmantam mintile cu tot soiul de scenarii pt ordasele noastre :) Zic io. Anyway, succes mult cu pruncul pt job si imi doresc pt voi sa ia din experienta asta cat mai mult.

Ocebine, nu alunecam pe teren minat, cred ca suntem suficient de mature amandoua. Nu stiu ce crezi tu ca se asunde sub modelul nu mincesti ajungi la apaca, insa realitatea e ca daca nu studiezi, nu investeti timp si pasiune in viitorul tau, in general da ajungi la apaca. Daca mai ai noroc sa mai existe :d Insa asta e fact, nu sperietoare.

Si mai ales munca nu e sperietoare. Dar poate fi folosita pentru a arata unui tanar ce optiuni are.

Si am mai spus, am dat exemple extreme si pana sa ajungem acolo mai e o multime. Uite, copiii mei sunt foarte pasionati de natura, insecte animale. Am fost recent intr-un parc national unde au inceput sa converseze cu un anjagat despre fluuri, ciclul de viata, migratia monarhilor de i-au ametit. La sfarsit, omul le-a sugerat ca poate cand vor fi mari vor veni sa lucreze acolo.

daca vor avea aceeasi pasiune si vor dori sa urmeze un astfel de domeniu, cu tot dragul i-as lasa sa mearga vara sa munceasca intr-un astfel de loc, sa voluntarieze...

La ce spun nu hotarat este taiatul ierbii pentru o toala in plus vs. folosit timpul acela pentru dezvoltarea personala. Dar la asta si le ce valori vrem sa le cultivam, putem reveni la alta discutie ca aici e offtopic.




Happy now?