Motive de fugit din RO cu 10 picioare(3)

maru spune:

am avut intern la jobul precedent care muncea sa ajute familia. Mama singura cu multi copii, fara un job ok platit, a fost nevoita sa accepte ajutorul copiilor. Studenta venea la noi 8 ore pe zi apoi de la 5 la 12 noaptea era la cinema unde deja era manager de tura. O luase de jos... Ne povestea ca ea trebuie sa aduca acasa x dollari care sunt banii de mancare. Un frate plateste pentru rent, altul utilitatile si tot asa.
Totii copiii din familia respectiva fac colegiul. Nu vor sa ramana pe joburi fara perspectiva. Ea ca manager la cinema ar putea sa renunte la colegiu, ca oricum castiga mai bine decat ar castiga la entry level dupa ce termina studiile. Dar nu vrea, vrea sa termine, sa devina coordinator de events, sa faca poate un master in comunicare.

am cunoscut eleva de liceu, la primul meu job (mizerie de job, ihhh), care muncea sa aiba din ce trai. Invata noaptea cand ajungea acasa, imi spunea plangand ca nu are rezultate bune la liceu, dar ca nu e vina nimanui decat a ei, ca nu prea intelege ea totul acolo (o banuiam eu de ceva dezabilitati de invatare ca era cam greu cu ea cand era de retinut ceva, memorat pasi, procese, etc), ca chiar daca ar avea timp, nu are avea rezultate mult mai bune, dar munceste sa aiba ce manca si imbraca. Mama-sa i-a dat afara din casa pe cei 3 copii dupa ce au facut 16 ani, si ea dormea in garaj la o matusa...

revenind la durerea lui Buflea, am fost in comisia de angajare pentru o pozitie de research coordinator. PI s-a uitat cu spranceana ridicata la resumeele care nu aveau voluntariat ori munca cu clientii, gen mcd, ori salvamar (ori cum le zice) ori...chiar tim horton's. Automat ca e un punct in minus fata de cel care a invatat si muncit/extra in timpul studiilor

arminad spune:

Nu munca in sine e pericolul ci tentatia banilor. Iti trebuie foarta multa determinare sa te multumesti cu unica pereche de blugi pe care o ai si sa te duci la scoala vs sa iti iei mai multe ore de munca si mai putine clase la college. Cind au parintii destul pentru 20 de perechi de blugi devine mai simplu.

ocebine spune:

Aqai & Arminad

Eu vazusem discutia mergind pe firul: "Un NU hotarit muncilor de vara/voluntariatului/internshipurilor"...si aici am avut opinie diferita. Acuma in ce consta munca pentru fiecare copil, este o totala alta mincare de peste. Fiecare are inclinatii diferite, indeminari diferite si aspiratii diferite.

Eu ma refeream, in general, ca "ceva in plus" nu strica si munca nu trebuie folosita sa speriem copiii (m-am referit la Apaca pentru ca asta auzeam copil fiind si nu am fost singura - intre timp, am invatat sa respect TOATE ocupatiile si sa nu ma uit "de sus" la nimeni)... am dat de exemplu doi prieteni de-ai lui fimiu care le face placere sa "munceasca" cele 15 ore pe saptamina vara asta in plus fata de campuri, ore de muzica si sporturi.

Cred ca rostul nostru este sa-i ghidam catre pasiune (cum ai zis si tu)...sa muncesti o viata intreaga la un job carierist dar fara satifactie personala nu-i un cistig pe termen lung. Cum "nimeresti" pasiunea, aia e cheia!!!

portocalia spune:

de ce tocmai taiatul ierbii? :) eu ma gandeam ca e o ocupatie foarte placuta, ce te pune in contact cu natura si materia.

am citit discutia si e foarte interesanta, dar nu pot sa nu remarc cum lumea are oarecum o teama primara de munca manuala, "de jos". din punctul meu de vedere, munca fizica are si ea avantajele ei, ofera satisfactii imediate si senzatia de finalitate. una e sa fii fericit ca ai teminat de tuns iarba si ca urmare a muncii tale gradina arata intr-un mare fel ACUM, alta e sa lucrezi luni de zile ca o furnicuta la o aplicatie informatica, care se termina la un dead-line (pentru care iar pierzi nopti de-a randul) si dupa dead-line si finish, mai e nevoie de inca X luni pentru rezolvarea bug-urilor. sau si mai rau, sa ai o munca ce nu presupune niciun fel de finalitate, care e o activitate continua, fara niciun fel de climax. avem stres din plin, dar n-avem bucuria finish-ului.

cred ca lucrul concret, facut cu propriile maini, TERMINAT si eventual recompensat, ofera un gen de satisfactie pe care nicio alta munca intelectuala n-o ofera. si poate ca e pacat sa privati copiii de experienta asta.

buflea spune:

Esti pe aproape, stai sa o pun in alte cuvinte, sper sa n-o zbarcesc prea tare
Ma sperie timpul consumat spre munci necalificate in detrimentul investitiei intr-o profesie. Pentru mine cuvantul "profesie" este determinat ca target in viitor.

Pentru ca o profesie se incepe de jos si se construieste in ani, multi ani de efort si practica. Si se incepe de la sarcini de multe ori "necalificate" ... introdus facturi in contabilitate, scrise fisele bolnavilor in medicina ...etc Si in rest, pe langa profesie, poate e nevoie de putina relaxare, distractie, o excursie, un club de carte, de remi, de bridge ... in loc de a taia iarba vecinului puturos ?

Si pentru ca a sterge mesele la restaurant cred ca poate face oricine are doua maini si stie cum arata o carpa, deci nu vad castigul ... si nu spun asta pt ca dispretuiesc restaurantul ci pentru ca in munca necalificata, asa cum ii spune numele, nu iti trebuie nici o calificare, deci despre ce experienta si despre ce responsabilizare vorbim aici ? Un om calificat in ceva, poate oricand sa traiasca experienta Dunkin Donats si o va face (me included) daca nu are alta alternativa, fara rusine dar si fara placere ...


Dar deja cred ca vorbesc de varsta mai mari de 14 ani ... in plus realizez ca teoriile mele mirobolante se pot destrama foarte usor de vointa adolescentului deloc de neglijat la 14 ani. Ca pana la urma, daca eu il vreau in echipa de basket si el vrea cu toti prietenii lui la burgeri, ce-o sa fac acum ? Ma pot pune eu importiva ?

ocebine spune:

Eu cred ca tu sari o etapa EXTREM de importanta: cum iti gasesti "profesia"...sa ai pretentia ca la 14-15-16 ani sa investeasca in mod direct intr-o profesie, pentru mine este de domeniul fantasticului. Iar intre 14 ani si 20 de ani (cind sint obligati sa declare un major in college) este o plaja IMENSA. Sint foarte putini norocosii care stiu EXACT ceea ce vor sa fie la 14 ani. Ti-am zis, tu esti un caz special daca ai fost atit de determinata de mica.

In schimb, acumularea de "people skills" si "problem solving" este vitala pentru (aproape) orice profesie.

Edit sa adaug: cunosc personal oameni care s-au super calificat dar care nu pot mentine un servici pentru ca nu stiu sa relationeze in mediu profesional...nu-i suficienta o diploma asa cum nu-i suficient doar experienta la locul de munca.

buflea spune:

Maru, doua chestii ...

1. Nu discutam de necesitati materiale ... sigur ca atunci cand nu ai ce manca, nu mai conteaza nimic si este chiar de apreciat efortul prin care cineva se si pregateste intr-o profesie si munceste nevoit fiind in a se intretine. In situatia asta ne incadram noi, emigrantii - cu totii am inceput de jos prin tarile astea si am facut eforturi mari din necesitati financiare si nu din nevoia de experiente diferite la cuptoarele McD.

2. Nu te contrazic cu expereinta de voluntariat - poate exista profesii in care se cere. Totusi sunt multe pozitii in care nu se uita nimeni la cate babe ai trecut strada. In domeniul meu, nu m-am lovit niciodata de aceasta problema, nici nu m-a intrebat nimeni vreodata de voluntariat. Sotul meu, in domeniul lui, a ajuns in pozitie de executive, la fel, fara ca aceasta problema sa apara vreodata pe tapet. Mai am prieteni emigranti, ajunsi in pozitii bune, pe baza de scoala si experienta ... iti dai seama ca nici unul nu are activitati de caritate pe aici ...
Nu m-am gandit niciodata, poate exista profesii in care voluntariatul este important si atunci, sigur ca te duci sau iti incurajezi copilul sa se duca.

buflea spune:

Ok ... si iti gasesti profesia maturand la McD ? Sau taind iarba vecinului ? Sau facand ordine in sertarele angajatilor puturosi din compania X ? Sau stand la copiator 10 ore pe zi si scanand documente ... sau stand in fata shredder-ului 2 luni si rasnind hartie ca nu mai vrea compania sa plateasca firma specializata care ia documentele secrete ? ... toate astea intre 14-18(20) de ani ?

Sincer, nu glumesc - acestor copii nu li se da nimic util de facut, nimeni nu are curajul de altfel sa le dea ceva ...oricum sunt temporari, pana apuci sa-i inveti ceva s-a terminat vara. Imi aduc aminte la un moment dat ca ne plecase receptionista si se hotarasera astia sa puna un intern din asta la telefon (atentie era la college, deci peste 18 ani) si dupa ce a incurcat niste interioare pe acolo (pe buna dreptate ca erau 300 de angajati), l-au scos si de la telefon, au preferat sa angajeze un temp.

Aqai spune:

Portocalia, citeaza pana la capat:) era cu un versus. Si problema nu e ca e munca fizica, ci ca reocompensele raman la nivelul multumirii cu munca facuta. nu-s cum sa ma exprim, ca nu-mi iese. Stai ca a zis buflea, e ceva cu satisfactia :) De aceea mi se pare o experienta mai buna, de ex, sa bat cuie si sa tai lemne ridicand o casa cu Habitat for Humanity decat sa taie iarba vecinului pt $ 20 care o sa se duca pe un tatuaj cool. Sau mai bine sa taie iarba noastra for free sa ne jucam un fotbal :D

e o teorie ce se vehiculeaza prin mediile astea corporatiste, nu mai tin minte cine e autorul. Zona de beneficiu maxim e la intersectia a trei arii: ce stiu sa fac, ce imi place sa fac si cu cat sunt platit pt ceea ce fac. Ei, daca le faci sa se suprapuna, spune vorba ca maximizezi satisfactia profesionala :) Eu cam asa vreau sa-mi indrum copiii, apoi om vedea daca si ei vor hmmmm







Happy now?

buflea spune:

Asta este o tema care ar merita un alt subiect separat, ca si asa pe asta l-am facut muci .

Mda, cunostintele si experienta n-or fi suficiente (in teorie) dar sunt determinante, in procent atat de mare, incat lumea inchide ochii la celelate lipsuri ... astfel incat devin suficiente.